Când
vorbim de mântuire, mulți dintre noi ne ducem cu gândul, mai
întâi, la epistola lui Pavel către Romani, deoarece aceasta este
cea mai deplină explicație a neprihănirii în Hristos.
Dacă
există vreun loc în Biblie unde am putea afla despre ascultare, în
legătură cu mântuirea, acesta este locul unde ar trebui să ne
uităm. Dar,
de fapt, nu este ceea ce eu am făcut. Am
făcut o cercetare asupra cuvantului ascultare, în KJV, si am
constatat că, acest cuvânt: ascultare, apare în cartea Romani mai
des decât în orice altă carte din Biblie: în total, de cinci ori.
Pavel dezvoltă simplu, această temă minunată, astfel încât să
poată fi memorată, numărând
cele cinci degete de la o mână.
Tema
ascultării se potrivește
acestei epistole către Romani într-o iubitoare strângere de mână,
de la primele cuvinte până la final. „Pavel,
rob al lui Yahushua,
chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească evanghelia lui
Yahuwah, (pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în
Sfintele Scripturi) Cu privire la Fiul Său Yahushua Învățătorul
nostru, care a fost născut din sămânța lui David după trup, și
a declarat că este Fiul lui Yahuwah cu putere, în conformitate cu
spiritul sfințeniei, prin învierea din morți: prin care am primit
har și apostolia, ca să aducem la ascultarea față de credință
toate națiunile, pentru numele Lui: între care sunteți și voi,
cei chemați de Yahushua „. Romani 1: 1-6.
Pavel
începe cu ascultarea față de credință. Acesta
este primul pas, este lucrul, în care, mulți merg prost, chiar de
la început. Ei
separă ascultarea și credința, ca și cum ar fi separate, sau
chiar se exclud reciproc. Evanghelia
după Pavel nu va avea nimic din aceasta. El
nu învață ascultarea, pe de o parte, și credința pe de altă
parte. El
ne învață ascultarea de credință. Dar
aceasta este o credință deșartă, căci este credință.
Credința
pe care Pavel o cunoaște este ascultarea de credință.
Ce
este ascultarea de credință despre care, Pavel vorbește?
El nu o
definește în mod direct, dar el ne dă un indiciu puternic.
Ascultarea
de credință printre toate neamurile pentru numele lui Hristos a
fost actul și dorința lui ca apostol, ca să transmită chemarea
lui Hristos. Degetul
cel mare, primul punct al mântuirii, nu este ceva ce trebuie făcut
sau crezut. Este ceva de făcut pentru noi și prin noi.
Este
chemarea pe care care o primim de la Hristos.
Ascultarea
de credință reprezintă, în primul rând, chemarea lui Hristos.
Încă
de la începutul lucrării Sale, așa cum este descris în
Evanghelii, Îl găsim pe Hristos făcând acest prim pas al
mântuirii. El cheamă ucenicii, unul după altul.
Ascultarea
credinței nu este faptul că noi ținem poruncile sau că cercetăm
or încercăm să gasim mântuirea. Chemarea
lui Hristos este auzită.
Neprihănirea
prin Ascultare
„Căci,
după cum, prin neascultarea unui singur om, mulți au fost făcuți
păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, mulți vor fi
făcuți neprihăniți.” Romani 5:19.
Predicatorii
cât și bisericile tind să se concentreze asupra a ceea ce ființele
umane trebuie să facă. Deoarece își dau seama că păzirea legii
nu poate salva, de multe ori nu reușesc să recunoască faptul că
neprihănirea vine prin ascultare. Toți
aceia care sunt indreptăţiţi cu Yahuwah, sunt făcuţi drepţi
prin ascultare și nimic altceva. Ei
sunt îndreptăţiţi prin ascultarea lui Hristos, care este
perfectă și completă. Acesta este cel de al doilea pas în planul
de salvare, în cei cinci paşi ai ascultării, prezentaţi de Pavel.
Ellen
White clarifică, după cum urmează. „În momentul în care un
păcătos crede în Hristos, el stă în fața lui [Yahuwah]
neosândit, căci neprihănirea lui Hristos este a lui: …
ascultarea desăvârșită a lui Hristos este atribuită lui.”
Principiile fundamentale ale educației creștine, pagina 429.
Deși,
există toate motivele pentru a respinge conceptul stricăciunii
complete și păcatului originar, Pavel exprimă un echilibru logic
aici. Păcatul
și moartea au intrat în lume prin actul unei singure persoane.
Nu
contează cât de bine păstrăm noi, astăzi, legea, ne confruntăm
în continuare cu factorul morții, nu din vina noastră.
Prin
urmare, este foarte corect ca remediul să vină în același mod
ca și problema: prin acțiunea unui singur om, în numele tuturor
celorlalți. Există
o temelie logică cu privire la ascultarea necesară pentru mântuirea
noastră din păcat și moarte: să nu fie ascultarea
noastră,proprie, ci a altuia.
Ascultarea
duce la Neprihănire
„Căci
păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har. Ce urmează dar, să păcătuim, pentru că noi
nu suntem sub Lege, ci sub har? Yahuwah, interzice. Nu știți că,
dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii
aceluia pe care-l ascultați? Fie că este vorba de păcat care duce
la moarte, sau de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulțumiri
fie aduse lui Yahuwah, pentru că după ce ați fost robi ai
păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii
pe care ați primit-o. Fiind apoi eliberați de păcat, v-ați făcut
robi ai neprihănirii. ” Romani 6: 14-18.
Viziunea
muritorilor, înviind, urcând, mijlocind și Hristos cel ispășitor
transformă caracterul
uman. Dragostea
trezește dorința de a fi slujitorul credincios al ascultării,
acolo unde odată era practicat doar păcatul.
Ellen
White descrie cu claritate această experiență.
„Evanghelia
Noului Testament nu este standardul Vechiului Testament coborât ca
să satisfacă pe păcătos și să-l salveze în păcatele lui.
[Yahuwah]… cere tuturor robilor Lui ascultare, ascultare completă
de toate poruncile Lui. El
cere acum ca neprihănirea desăvârșită să fie singurul titlu
către cer.
Hristos
este speranța și refugiul nostru. Neprihănirea Lui este atribuită
numai celor ascultători. Să
o acceptăm prin credință, ca Tatăl să nu mai găsească nici un
păcat, în noi. Dar
cei care au călcat în picioare legea sfântă nu vor avea nici un
drept să pretindă această neprihănire. O,
dacă am putea vedea imensitatea planului de mântuire ca niște
copii ascultători de toate cerințele lui . . . [Yahuwah],
considerând că avem pace cu. . . [Yahuwah] prin intermediul. . .
lui [Yahushua], jertfa noastră ispășitoare! „Review and
Herald, 21 septembrie 1886.
Nimeni
nu trebuie să fie descurajat de nivelul înalt al standardului.
Măsura
sacrificiului este garanția puterii lui Yahuwah pentru a salva pe
deplin. Cel
pocăit primește binecuvântarea neprihănirii lui Hristos, care dă
roade prin ascultarea față de porunci. Satana
este cel care spune că poruncile sunt imposibil de păzit.
Ellen
White, subliniază că „toți cei care încalcă poruncile
lui… [Yahuwah], susțin pretenția lui Satana că legea este
nedreaptă, și nu poate fi ascultată. Astfel,
ei urmează înșelăciunile marelui adversar, și aruncă dezonoare
asupra lui… [Yahuwah].” Destul de mulți predicatori
propovăduiesc, chiar pretind aceasta săptămână de săptămână!
În
trecut exista un mesaj ascultat frecvent, de la amvon, că „dragostea
lui Hristos ne constrânge. Noi ascultăm de porunci din dragostea
pentru Yahuwah și Hristosul Său, care ne oferă o mântuire atât
de mare.” Acum mesajul transmis atât de des pare a fi; pentru
că Yahuwah ne iubește și ne salvează, oricum, noi putem să nu-L
ascultăm cât de mult dorim.
Dar
conceptul lui Pavel de justificare este unul diferit.
Adevărata
justificare aduce roade prin ascultarea față de porunci.
Unitatea
prin Ascultare
„Vă
îndemn, fraților, să vă feriți de cei ce fac dezbinări și
tulburare împotriva învățăturii pe care ați primit-o.
Depărtați-vă de ei, căci astfel de oameni nu servesc Stăpânului
nostrum, Yahushua, ci pântecelui lor, și prin vorbiri dulci și
amăgitoare, ei înșală inimile celor lesne crezători.
…Ascultarea voastră este cunoscută de toți. Mă bucur dar, de
voi, și doresc să fiți înțelepți în ce privește binele și
proști în ce privește răul şi Yahuwah al păcii, va zdrobi în
curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Stăpânului nostru
Yahushua să fie cu voi. Amin.” Romani 16: 17-20.
Al
patrulea pas în studiul lui Pavel despre ascultare este unitatea în
învățătură. Acest
lucru poate veni ca o surpriză, dar este, de fapt, foarte logic. Nu
diferențele de perspectivă, gândirea logică, sau temperamentul
sunt cele care creează, cu adevărat, separări, chiar separările
de doctrină. Acestea
sunt create, de fapt, prin simpla neascultare, dorința de revoltă
împotriva cuvântului clar al lui Yahuwah. Spiritul
ascultării aduce, de fapt, unitate doctrinală.
În
ciuda tuturor argumentelor pe care oamenii le oferă pentru
nerespectarea poruncii Sabatului totul se rezumă la un singur lucru,
dacă există sau nu există spiritul de ascultare.
Toate
trimiterile la umbrele, poruncile pironite pe cruce, pretențiile de
libertate în Hristos, că Yahushua este Odihna noastră, sunt
motivate de simpla dorință de a nu păstra Sabatul.
Dacă
cei care au făcut aceste afirmații, au abordat problema cu dorința
de a se supune, ei ar fi citit textele cu o altă intenție.
Ei ar
fi citit în speranța găsirii unei justificări pentru respectarea
Sabatului, mai degrabă, decât o scuză ca să nu se supună.
La fel
este cu fiecare chestiune de diferență doctrinală. Unele dintre
ele, care sunt lipsite de importanță, sunt aduse în atenție, doar
pentru a distrage mintea de la datoria noastră față de Yahuwah și
semenii noștri.
Cercul
complet: Ascultarea prin credință
„Iar
Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea și
propovăduirea lui Yahushua, potrivit cu descoperirea tainei, care a
fost ținută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum
prin scrierile proorocilor, prin porunca veșnicului Eloah, a fost
adusă la cunoștiință tuturor națiunilor de ascultarea de
credință: a lui Yahuwah singurul înțelept, să fie slava, prin
Yahushua, în vecii vecilor! Amin.” Romani 16: 25-27.
Pavel
închide cartea Romani, așa cum a deschis-o, cu cuvinte aproape
identice. El
se întoarce la tema ascultării de credință. Dar,
de data aceasta, ascultarea de credință nu este chemarea lui
Hristos. În
locul apelului de la început, vom găsi , în final, obiectivul.
Ascultarea
de credință este acum, la a cincea etapă, „puterea de a vă
întări.” Finalul,
asemenea începutului, nu reprezintă o realizare umană, ci doar
lucrarea lui Yahuwah. De
la început până la sfârșit, ascultarea de credință este
acțiunea lui Yahuwah în viețile omenești.
Ascultarea
care apare în viața individuală a credinciosului, în faptele
făcute în conformitate cu poruncile, este înconjurată, acoperită
și protejată, de la început și până la ultimii pași, de
acțiunea harului divin. Brațele duble ale iubirii divine,
înconjoară actul uman de ascultare. Hristos
este nevăzut în spatele copilului atunci când scrie, punând
ambele brațe în jurul lui și ghidându-l cu propria lui mână
stângace ce strînge stiloul. Rezultatul
este un răspuns la Decalog, acea scrisoare de dragoste dulce, plină
cu promisiuni din partea lui Yahuwah. Rezultatul
este o viață, care, este ca o scrisoare de dragoste pentru Yahuwah.
Chemarea
lui Hristos conduce la ascultarea lui Hristos, acordată
credinciosului prin har. Realizarea
darului iubirii, îl constrânge pe credincios la ascultare față de
Legea lui Yahuwah prin puterea harului. Astfel
de ascultare, conduce la unitatea doctrinală și lipsa separării
între credincioși. Finalul
tuturor lucrurilor este că, puterea lui Yahuwah ne întărește în
Evanghelie. Și
aceasta este, importanța ascultarii față de mântuire de la
început până la sfârșit.
Articole
pe aceeași temă :
