Locotenent-colonelul John Patterson a avut
ceva de muncă. Cursa pentru a finalizarea Căilor Ferate Ugşia-Mombasa era în
plină desfășurare. Misiunea lui John era să construiască un pod peste râul
Tsavo. Ca un bărbat care se bucură de o partidă de vânătoare, John era
nerăbdător  să împacheteze unele trofee
care le-ar fi găsit eventual acolo. În timp ce el studia noua sa casă, în acea
seară plăcută din martie în 1898, știa prea puțin că în apropiere se afla o
prezență sinistră, o inteligență malefică, ascunsă în întunericul dens.

La câteva zile după
sosirea lui, doi dintre cei mai buni lucrători ai săi au dispărut. Ei au fost  însă doar primii din mulți alții. Trei
săptămâni mai târziu, John a fost trezit la vestea că unul dintre ofițerii săi
indieni, Ungan Singh, a fost ucis. În timpul nopții un leu a fost văzut împingând
capul prin ușa cortului lui Singh. L-a apucat pe Singh de gât, l-a târât afară și
l-a mâncat. John se angajă rapid să 
vâneze bestia, pentru că o dată ce un leu prinde gustul sângelui uman, acesta
devine de nesăturat. Cu toate acestea, oricât a încercat, nu a reușit. Tot mai
mulți oameni au fost târâți în țipete afară din corturile lor pe toiul nopții
pentru a deveni mese pentru un leu.

Spre oroarea tuturor, a devenit repede
evident că nu era doar un leu, ci doi lei care lucrau  în cooperare! Pe parcursul a  nouă luni de zile acești lei au fost o
amenințare constantă pentru toți cei care lucrau la calea ferată. Cu timpul,
leii au devenit tot mai îndrăzneți.¹ Muncitorii indieni au început
să se teamă că aceștia nu erau în totalitate animale, ci demonii. Într-adevăr,
capacitatea lor stranie, de a evita ambuscadele și capcanele, penetrarea barierelor
groase fără zgomot, ignorarea celorlalte animalele vii și  refuzul momelilor otrăvite pentru ei, au
venit în sprijinul acestei idei^.2

La început, ei [leii] nu au avut întotdeauna
succes în efortul de a scoate o victimă, dar pe măsură ce timpul a trecut  nu puteau fi opriți de nimic și în ciuda oricărui
pericol aveau curajul de a obține hrana lor preferată. Metodele lor au devenit apoi
atât de stranii, și modul în care vânau oamenii era așa de sigur  și plin de succes, încât muncitorii credeau cu
tărie că ei nu erau animale reale ca toate celelalte, ci demoni în formă de
lei. . . Ar fi fost prea de tot ca niște animale să aibe o capacitate atât de
extraordinară și stranie de a afla planurile noastre mai dinainte, astfel încât,
indiferent   în ce mod și unde am fi așezat o momeală
pentru ei,  ei evitau în mod invariabil
acel  loc special, și prădau victima lor
de noapte din altă tabără. . . nicio neliniște sau teamă nu aveau, și cu
excepția faptului că se hrăneau cu ele, arătau un dispreț total pentru ființele
umane. După ce au țintit o victimă, nimic nu i-ar fi descurajat de la capturarea
acesteia, chiar dacă aceasta ar fi fost protejată de un gard gros, sau ar fi
fost în interiorul unui cort închis, sau stând în jurul unui foc aprins. Focurile
de armă, strigătele sau tăciuni erau luate de asemenea în derâdere.³

Leii au devenit atât de
îndrăzneți încât au renunțat  să își mai târască
victimele lor departe, mâncându-le în rază vizuală a supraviețuitorilor. Acest
regim de teroare a culminat în cele din urmă, în Decembrie, când munca la calea
ferată a fost suspendată timp de trei săptămâni.

Unul dintre devoratorii de oameni din Tsavo.

Un vânător cu mare experiență a fost angajat
să ucidă leii, însă a fost el însuși ucis de animalele care pierduseră în totalitate
frica de oameni. În cele din urmă, după ce și-a riscat aproape propria viață în
acest proces, John Patterson  a ucis
primul devorator de oameni. „Prada a fost într-adevăr o mândrie; lungimea
sa de la vârful nasului până la vârful cozii era de 9 picioare și 8 inchi (aproape
3 metri), era înaltă de aproape 3 picioare și 9 inchi (aproximativ 1 metru și
20 cm), și a fost nevoie de opt bărbați să-l ducă înapoi în tabără.” ⁴ Câteva săptămâni mai târziu, și
cel de al doilea leul a fost ucis. „El  măsura 9 picioare și 6 inchi (aproximativ 2,90
m) de la vârful nasului până la vârful cozii, și avea o înălțime de 3 picioare
și 11 inchi( aproximativ 1 metru și 20 de centimetrii).” ⁵ Astfel
s-a încheiat coșmarul de violență care a curmat viața a nu mai puțin de 35 de
persoane.⁶

Este ceva inerent terifiant să știi că o
prezență sinistră, puternică, inteligent și malefică, pândește chiar dincolo de câmpul tău vizual. Nu puteți să o
priviți, dar știți că este acolo: o idee  trecătoare, o simplă impresie, un sentiment că
sunteți în pericol. Aceasta a fost experiența constructorilor căii ferate din Tsavo
care s-au confruntat cu devoratorii de oameni. Se poate doar imagina
intensitatea emoțiilor și stresul, cunoașterii faptul că un astfel de pericol
colindă în apropiere, inteligent, fiind în așteptare să prindă oportunitatea de
a ucide din nou.

Doar de dragul imaginației, lăsați-ne să lungim
povestirea. Să presupunem că Lt. Colonel Patterson, în încercarea sa disperată
de a prăda devoratorii de oamenii și de a-și proteja oamenii, a contactat un băstinaș
renumit pentru dresarea leilor: lei care ar fi fost instruiți pentru a vâna și
a ucide alți lei. Să presupunem că Patterson ar fi angajat un băștinaș să domesticească
 pentru tabără lei lui, bine pregătiți.
După teama și surpriza inițială, muncitorii  ar începe să se relaxeze atunci când vor vedea
cât de blânzi și prietenoși sunt leii de companie. Muncitorii s-ar împrietenii
cu leii i-ar mângâia, le-ar aduce alimente la ora mesei, acceptându-i ca o
parte importantă a vieții din tabără. Leii domestici însă nu au succesul
sperat-în depistarea bestiilor devoratoare de oameni, dar ei par să le sperie și
să le țină la distanță.

Cu toate acestea, după
câteva săptămâni de liniște, devoratorii de oameni loviră din nou, iarăși și
iarăși; întotdeauna cu o cunoaștere stranie a locurilor unde sunt plasate
capcanele.  Cu stupoare ar realiza  în cele din urmă că prietenii lor  animalele „bine pregătite, blânde”,
leii, sunt de fapt responsabili pentru moartea oribilă a lucrători. Concentrându-se
pe pericol, ar fi adus de fapt, amenințarea de moarte direct în tabără.

În ce moment au fost mai în pericol cei de
cale ferată? Atunci când au trăit pe muchie de cuțit stresați, înghesuiți în
corturi, tremurând în spatele baricadelor, știind că erau pândiți în tabără de
către devoratorii de oameni ? Sau atunci când 
i-au poftit pe devoratorii de oameni în tabără, acceptându-i ca fiind
siguri, i-au mângâiat și i-au hrănit, în tot acest timp, neștiind că şi-au
relaxat vigilenţa chiar în fața devoratorilor de oameni ? Acest lucru nu este o
simplă speculație nemaivăzută. Mai degrabă acest lucru a avut loc deja la o
scară uriașă, nimeni nu a văzut vreodată suficient de departe nici nu a studiat
suficient de adânc ca să-l recunoască..

Leii babilonieni care amenință pe față
tabăra creștinătății au fost  leii închinării
în Ziua Soarelui- Duminica. Sabbatarienii de Sâmbătă, convinși  de conștiință să se închine în a șaptea zi a
săptămânii, s-au concentrat spre partea vizibilă; și există pericolul să se creadă că orice persoană, papa sau oricine
altcineva, are puterea de a schimba legea eternă a adevăratului Eloah. Din
această cauză este bine ca pericolul aceastei minciuni să fie arătat. Dincolo
de acestea, există un alt pericol mult mai mare. Este mult mai sinistru, mai
eficace pentru că nu este recunoscut  ca pericol.
Acesta este ascuns sub nasul nostru. „Leii de companie”, care au fost
acceptați ca fiind siguri, reprezintă sâmbăta- inima tainelor babiloniene.

Precum muncitorii de la calea ferată Ugşia-Mombasa din
povestea modificată care s-au axat pe leii din afară, ignorând total între timp
pericolul leilor „îmblânziţi” din mijlocul lor, zeul Zilei lui
Saturn-Sâmbăta a fost ascuns. Când Nimrod / Saturn a fost ucis pentru
idolatrie, aceasta  i-a șocat profund pe
toți aceia care l-au venerat pentru puterea lui ieșită din comun.Că un astfel
de colos a putut fi ucis int-o manieră atât de înspăimântătoare a determinat ca
idolatria să fie practicată in ascuns.⁷

Acum, când Sem a lucrat atât de puternic
asupra minților oamenilor pentru a îi determina să ia seama la exemplu teribil al
marelui Apostat, și când mădularele disecate ale Apostatului au fost trimise
principalelor orașe, unde a fost stabilit fără îndoială sistemul său, este ușor
de înțeles că, în aceste condiții, în cazul în care idolatria ar fi continuat –
dacă mai presus de toate doreau să continue, era  indispensabil ca această idolatrie  să funcționeze în secret. Groaza de a suferii
execuția, ca cea aplicată atât de crud lui Nimrod, au făcut necesar ca cel
puțin  pentru un timp, să se folosească o
prudență extremă. În aceste condiții, a început , atunci, ,. . . acest sistem
de „Taine”, care, având centrul său în Babilon, s-a răspândit în
întreaga lume. În aceste mistere, sub pecetluirea secretului și sancțiunea
printr-un jurământ, și prin intermediul tuturor resurselor fertile ale magiei, treptat
oamenii au fost conduși înapoi la întreaga idolatrie ce fusese suprimată în mod
public, cu timpul noi caracteristici au fost adăugate acesteia făcînd-o încă și
mai mult blasfemiatoare decât fusese.⁸

Cei câțiva oameni neprihăniți nu au reușit
să oprească în totalitate fluxul apostazie și al răzvrătirii. Executarea lui
Nimrod doar a trimis în subteran păgânismul 
până ce cu prima ocazie,a  izbucnit
ca un torent puternic, în continuă creștere în mai mare putere și influență,
contaminând fiecare cultură peste care s-a revărsat.

Creștinismul timpuriu și-a
pierdut evlavia sa specifică de la început, astfel că păgânismul a fost
acceptat și a infectat creștinismul. Aceast nou, sincretism babilonian-creștin,
cu Saturn așezat ascunsîn adâncul inimi sale, a început să câștige popularitate
peste formele mai tradiționale de păgânism în secolul al patrulea imediat ce
capitala Imperiului Roman a fost mutată de la Roma la Constantinopol.

Foarte devreme, într-adevăr, episcopii
Romei au manifestat un spirit mândru și ambițios; dar, pentru primele trei
secole, pretenția lor de superioară onoare era fondată pur și simplu pe
demnitatea cu care erau priviți, ca fiind din orașul imperial, capitala lumii
romane. Când, însă, sediul imperiului a fost mutat la est, și Constantinopol a
amenințat că va eclipsa Roma, trebuia să fie găsită un nou teren pentru
menținerea demnității episcopului Romei. Aceast nou teren a fost găsit atunci
când, în jurul anului 378, Papa a devenitt moștenitorul cheilor care erau
simbolurile a două divinități păgâne bine cunoscute la Roma. Janus a purtat o
cheie, ⁹ și Cybele a născut o cheie, ¹⁰ si acestea sunt
cele două chei pe care Papa le are inscriptionate pe brațe ca însemne ale
autorității sale spirituale. ¹¹

A fost o mutare genială. Prin prezentarea
sa în fața păgânilor ca reprezentant
al lui Janus și al lui Cybele, și, astfel, moștenitorul lor de drept al
„cheilor”, Papa și-a asigurat o poziție de putere între ei. Urmatorul
pas a fost pur și simplu să-i convingă pe creștini că el a fost succesorul de
drept al lui Petru apostolul și posesorul de drept al  „cheilor” lui.

Stema orașului Vatican prezintă cheile lui Janus și Cybele, ce sunt pretinse acum de papa. Această emblemă apare, de asemenea, pe fundal alb și auriu  pe steagul Vaticanului.

Astfel, deși demnitatea
temporală a Romei ca oraș a trebuit să putrezească, propria demnitate a
episcopului Romei a fost stabilită mai sigură ca niciodată. Este evident  că s-a folosit de această politică . A fost
lăsat să treacă ceva timp, și apoi, când lucrarea secretă a Tainei fărădelegii
a pregătit calea pentru el, pentru prima dată, 
Papa a afirmat public preeminența lui, ca ca fiind întemeiată pe cheile
date de Petru. În jurul anului 378 el a fost ridicat la poziția pe care i-au
dat-o puterea cheilor menționate, în estimarea păgână. În 431, și nu  mai înainte, a expus el în mod public
pretenția că posedă cheile lui Petru.¹²         

Profitând de
credulitatea creștinilor, Papa și-a asigurat cea mai proeminentă funcție de
putere ca șef atât al Bisericii Creștine cât și al religiei păgâne.

Nu este greu de a vedea
cum păgânii au roit în jurul papei cu atât mai ușor când au auzit că și-a
fundamentat puterea în deținerea cheii lui Petru. Cheile pe care Papa le poseda
erau cheile unui „Petru” bine cunoscut păgânilor inițiați în tainele
caldeenilor . . . A existat un „Petru”, la Roma, care a ocupat locul
cel mai înalt în cadrul preoţiei păgâne. Preotul care a explicat Misterele
inițiaților era uneori numit printr-un termen grecesc, Hierofantul; dar în
caldeeana antică, limbajul real al Tainelor, titulatura sa, pronunțată, la fel,
fără puncte, era „Peter” – adică „interpretul”.  ^{13, 14}

Marele preot al tainelor
păgâne, Marele interpret care i-a învățat pe inițiați secretele ascunse la cele
mai înalte niveluri a fost decorat în mod natural cu cheile Janus și Cybele,
pentru că el era cel prin care au fost descoperite aceste mistere.

Astfel, putem vedea modul în care cheile
Janus și Cybele au devenit cunoscute sub numele de cheile lui Petru,
„interpretul” Misterelor. Da, avem cele mai puternice dovezi că, în
țări îndepărtate una de alta, și la mare distanță de Roma aceste chei erau
cunoscute de Paganii inițiați nu numai ca fiind 
„cheile lui Petru”, ci reprezentând cheile unei Petru
identificat cu Roma . . . . Existența unui astfel de titlu era prea valoros ca
să fie trecut cu vederea de către papalitate; și, în conformitate cu politica
sa obișnuită, în mod sigur,  dacă ar fi
avut ocazia, l-ar fi  transferat în
contul propriei înălțări. Și a avut această ocazie. Când a devenit Papa, așa
cum a devenit, într-o strânsă legătură cu preoția Păgână; când au ajuns în cele
din urmă. . . sub controlul său, ce ar fi fost mai natural decât să caute nu doar
să reconcilieze păgânismul și creștinismul, ci să facă să pară că păgânul
„Peter-Roma,” cu cheile, ar însemna „Petru din Roma,” și că
„Petru de la Roma „a fost adevăratul apostol căruia . . . [Maestrul
Yahushua Unsul] i-a dat „cheile Împărăției cerurilor”? Prin urmare,
de la simpla inversare de cuvinte, persoane și lucruri diferite în mod esențial
au fost confundate;și astfel păgânismul și creștinismul au fost amestecate, pentru
ca ambiția  de mărire a unui preot profan
să poată fi satisfăcută; și așa pentru creștinii orbiți de apostazie, [sic] Papa a fost reprezentantul apostolului
Petru, în timp ce pentru păgânii inițiați, el a fost doar reprezentantul lui
Petru, interpretul bine-cunoscut al Misterelor.¹⁵

Titlul pe care papa îl poartă este foarte
descriptiv. Cuvântul „catolic” înseamnă „universal”. Ca șef
al Bisericii Catolice, el este, defapt capul Bisericii Romano-Catolice. Secretul păstrat cu grijă în esența unui labirint
interconectat de rituri, simboluri, ceremonii și ritualuri este identitatea
zeului ascuns. Prin asumarea puterii derivată din moștenirea cheilor lui Janus
și Cybele, papa este unicul cap legitim al tainelor babiloniene. Numele adevărat
al acestui sistem amalgamat de religie, așa cum figurează în Biblie este „Taina Babilonului.” ¹⁶

Rămâne acum doar să cercetăm sub ce nume a
fost cunoscut Nimrod  ca zeu al
Misterelor caldeene. Acest nume. . . a
fost Saturn. Saturn și Taină sunt ambele cuvinte caldeene, și sunt termeni
corelativi. Așa cum Taina reprezintă
sistemul Ascuns, Saturn semnifică zeul Ascuns.¹⁷ Pentru cei  inițiați zeul era descoperit; pentru toți ceilalți
era ascuns. Acum, numele Saturn în caldeeană se pronunță Satur; dar, așa cum
știe orice savant caldeean, conține doar patru litere, astfel – Stur.

Acest nume conține exact numărul
Apocalyptic 666:

           
S = 60

           
T = 400

           
U = 6

           
R = 200

               666

Dacă Papa, după cum am văzut, este reprezentantul
legitim al lui Saturn, numărul Papei,  în
calitate de șef al tainei fărădelegii, nu poate fi decât 666. Mai mult, se
pare,. . . că numele original al Romei însăși a fost Saturnia, „orașul lui
Saturn.” Acest lucru este garantat de asemenea de Ovidiu, ¹⁸ de
Pliniu, ¹⁹ și de Aurelius Victor^.20 Astfel, înseamnă că,
Papa. . . este singurul reprezentant legitim al originalului Saturn care există
astăzi, și el domnește chiar în orașul celor șapte coline în care Saturn din
Roma a domnit mai înainte; și din reședința sa, în care, întreaga Italie a fost
„mult timp după aceea cunoscută sub nume său,” era numită în mod
obișnuit „țara Saturnia” ²¹

Stema Papei Benedict al XVI-lea

Secretul adanc ingropat de tainele
babiloniene este că toată închinarea adusă
după un calendar contrafăcut este adusă de fapt  zeului ascuns, Saturn, a.k.a. the archi-rebelul,
Nimrod. În timp ce parada exterioară de rituri și ceremonii se realizează în
primul rând duminica, zeul ascuns la rădăcina tuturor acestora rămâne Saturn. Stema actualului papă, Papa
Benedict al XVI-lea, simbolizează în mod clar acest lucru. Fiecare papă începând
din secolul al 12-lea a avut propria stemă. Fiecare a încorporat în mod similar
„cheile lui Petru” în imagine.

Site-ul Vaticanului explică simbolurile
inscriptionate pe propria lui stemă ca fiind „un cap de maur în culori
naturale… Aceasta este o emblemă veche a Arhiepiscopiei din Freising
[Bavaria],… Capul  de maur nu este rar
în heraldica europeană …. aceasta este comun în tradiția bavareză „²²Carcasa scoicii Saint-Jacques din  partea de jos este explicată:”….
Învelișul scoici Saint-Jacques a fost folosit de secole pentru a distinge
pelerinii, Papa Benedict al XVI-lea a dorit să păstreze viu acest simbolism….
. „Animalul este descris: „Un urs brun, de culoare naturală, este sumar
interpretat: ursul imblanzit prin harul lui Dumnezeu este însuși episcopul de
Freising, samarul este povara Episcopiei sale….” ²³

Acest lucru poate fi o mușamalizare simplă,
o explicație politică pentru mase dar nu reprezintă semnificaţia mai profundă,
secretă. Stema Papei a fost creată special pentru el de către Arhiepiscopul Şirea
Cordero Lanza di Montezemolo (mai târziu devenit Cardinal). Cineva, care este
familiarizat cu heraldica astfel încât să i se încredinţeze desenarea stemei
noului Papă este, de asemenea, bine familiarizat şi  cu înţelesul său heraldic tradițional. Un urs
simbolizeaza „puterea, viclenie, ferocitate în protejarea unei rude.”²⁴

Sf. Iacov cel Vânătorul de Mauri. Aceasta  celebră statuie se află pe fațada Catedralei din Santiago de Compostela. În timp ce un musulman este călcat în picioare pentru ca să moară sub copitele calului său, alți doi mauri morți îl înconjoară pe fiecare parte. Chiar în fața este un cap de maur de separat de corpul său, ce se holbează la ucigașul său.

Simbolistica  capului unui maur „datează din Evul
Mediu, când era considerată o onoare de a lua capul unui maur .” ²⁵
Un astfel de simbolism nu este doar o insultă rasială, ci este, de asemenea, un
afront la adresa oricărui musulman ca
maur ,ce erau fără excepție, de credință islamică. Cruciadele au sacrificat
fără milă musulmani, evrei și creștini apostolici deopotrivă. Aceasta a fost în
timpul cruciadelor când se considera o onoare să decapitezi un maur din cauza religiei sale.

Acest sens este subliniat de învelișul de
scoică. În timp ce poate fi adevărat că învelișul scoicii  „a fost folosit de secole pentru a
distinge pelerini”, aceasta îl simbolizează în mod special pe Sf. Iacob,
patronul spiritual al Spaniei. Altarul lui este în Santiago de Compostela, unul
din cele trei orașe catolice „sfinte.” ²⁶ Pentru că
Santiago de Compostela este aproape de coasta Spaniei, învelișul scoici a
devenit un simbol al sfântului al cărui altar se afla acolo. Sf Iacov este mult
mai cunoscut sub numele de Santiago Mantamoros: Sf. Iacov  vânătorul de mauri! Conform tradiției,
„Sfântul Apostol Iacov a apărut călare înarmat cu o sabie războinică
feroce pentru a ajuta armatele creștine în
luptele împotriva maurilor din timpul Recuceririi (războaie purtate
împotriva musulmanilor din Peninsula Iberică pentru a recreștina acest
teritoriu. Nota traducătorului). În virtutea sfințenie sale, luptele în care Sfântul
Iacov ucigașul de mauri au luat parte au avut întotdeauna ca rezultat victorii
creștine împotriva dușmanilor lor
musulmani. „²⁷

These appalling symbols were carefully
selected.  They were used in a different arrangement by Cardinal Ratzinger before becoming Pope Benedict.  In 1981,
Ratzinger was appointed Perfect of the Congregation for the Doctrine of the
Faith, formerly known as the Holy Office of the Inquisition.  This made
him the successor to the Grşi Inquisitor.  Even before being selected
pope, Benedict was a prominent şi knowledgeable theologian.  His decision
to include a bear, a scallop şi a Moor’s head was a purposeful choice, as the
Vatican concurs, „Cardinal Joseph Ratzinger, elected Pope şi taking the
name Benedict XVI, has chosen a coat of arms rich in symbolism şi meaningthat transmits to
history his personality şi Pontificate.”²⁸

Aceste îngrozitoare simboluri au fost
atent selecționate. Acestea au fost utilizate într-un aranjament diferit de
Cardinalul Ratzinger înainte de a deveni Papa Benedict. În 1981, Ratzinger a
fost numit Superior al Congregației pentru Doctrina Credinței, anterior
cunoscut sub numele de Sfântul Oficiu al Inchiziției. Aceasta-l face să fie
succesorul Marei Inchiziții.Chiar înainte de a fi ales Papă Benedict a fost un
proeminent și cunoscut teolog. Decizia sa de a include un urs, o scoică și un
cap de maur a fost o alegere intenționată, ca este în acord cu Vaticanul,
„Cardinalul Joseph Ratzinger, ales Papă și luând numele de Benedict al
XVI-lea, a ales un blazon cu  simbolistică
bogată și sensuri care să marcheze în istorie personalitatea și Pontificatul său. „²⁸

În septembrie 2006, Papa
Benedict i-a înfuriat pe musulmanii din întreaga lume, atunci când  a citat dintr-un text medieval obscur, afirmând:
„Aratăţi-mi doar ce a adus Mohamed nou, și  veți găsi numai lucruri rele și inumane,
precum porunca sa de a răspândi cu sabia, credinţa pe care a predicat-o.
„Musulmanii s-au revoltat și au cerut să li se aducă scuze.

„Salih Kapusuz, șeful adjunct al
partidului turc de guvernământ AKP, a declarat  că remărcile Papei Benedict au fost fie
rezultatul ignoranței jalnice fie o denaturare intenționată a realităţii.”
El are o mentalitate întunecată, ce vine din întunericul Evului Mediu. “a spus el. „El poate fi aşezat în istorie în aceeași categorie de lideri,
 cu Hitler și Mussolini.” „²⁹
Papa nu a oferit scuze, optând în schimb să exprime pur și simplu mâhnire că
unii oameni au fost deranjaţi.

Faptul că Papa a ales în mod deliberat să includă
astfel de simboluri instigatoare în „blazonul bogat în simbolism și
semnificație” cu motivul specific de a marca în istorie
„personalitatea și Pontificatul său” conduce la întrebarea: Ce anume a planificat Benedict pentru
Pontificatului său?

În afară de conotațiile
sinistre, barbare care însoțesc folosirea unui cap de maur pe stema cuiva,
există încă un nivel mult mai profund de simbolism ce trebuie să fie înțeles.
Un cap cu caracteristicile şi culoarea unui om din rasa neagră este o dezvăluire
dacă este revelator când  în care era
reprezentat Nimrod.

Am observat deja faptul că Nimrod, ca fiu
al lui Cuș, a fost negru. Acum, exista o tradiţie în Egipt, înregistrată de
Plutarh, potrivit căreia „Osiris era negru„,
această afirmaţie, într-o țară în care culoarea tenului în mod general este
închisă, trebuie să fi implicat ceva mai mult decât obișnuitul ten închis.
Plutarh afirmă de asemenea că Horus, fiul lui Osiris, „avea o culoare mai
deschisă a tenului”, în acest fel, a fost Osiris reprezentat în cea mai
mare parte. Dar avem dovezi fără echivoc că Osiris, fiul și soțul marei-zeițe-regine
a Egiptului, a fost, de asemenea, reprezentat ca un negru veritabil. În
Wilkinson poate fi găsit o reprezentare a lui cu caracteristicile
inconfundabile ale Etiopianul autentic sau a negrilor.³⁰

Această ilustrație a Obiceiurilor şi Moravurilor Egiptenilor antici ³¹ îl leagă
în mod direct pe Osiris de Nimrod. Numele de „Nimrod” vine de la Nimr,  „leopardul”, și rada sau rad  de la ” a subjuga.” Prin urmare,
numele înseamnă „subjugaţi de leopard.” Astfel, pielea de leopard este
identificată în mod sigur  cu Nimrod și mari
preoții ai lui Osiris  ce purtau piei de
leopard atunci când erau chemați să oficieze o ceremonie mare. „Veşmintele
îl leagă în mod direct pe [Osiris] de Nimrod. Acest Osiris este îmbrăcat din
cap până în picioare într-o mantie pestriţă cu imprimeuri negre, partea superioară
fiind o piele de leopard, partea inferioară fiind de asemenea, pestriţă pentru
a corespunde cu ea.” ³²

O altă imagine cu Osiris³³ îi
arată cu pielea mai inchisa decat o aveau deja egiptenii de culoare și, în
plus, îl descrie ca fiind un gigant. Observați preotul ce stă în fața lui
Osiris. Acesta nu este un copil; el are o barbă. Preotul poartă o piele de
leopard, care indică faptul că el este un preot al lui Osiris. Pictorul nu căuta
să folosească o  ” licență
artistică,” portretizând personajele în mod disproporționat. Mai degrabă,
această imagine este în concordanță cu mulţimea de surse ce pretind că Nimrod
era de statură gigantică.

În alte părţi, de asemenea, Nimrod a fost
reprezentat ca fiind negru. „În India, copilul Crishna (categoric zeul negru), în brațele zeiței Devaki, este
reprezentat cu parul creţ  și cu caracteristici
ale negrilor sau ale rasei africane.” ³⁴ Mai multe reprezentări
moderne îl arată, de asemenea pe Crishna / Krishna ca având o culoare a pieli diferită
de cea a mama sale.

Acestă gravură de pe  Pantheon Hindus, îl prezintă pe Nimrod Hindus, Krishna cu părul şi caracteristicile unui African (Edward maur, Londra: T. Bensley, 1810).	Lucrare de artă modernă ce îl înfățișează încă pe Krishna cu pielea inchisă la culoare.

Greutatea dovezilor arată  faptul că Nimrod a avut într-adevăr,
caracteristicile fizice ale rasei negroide. Aşa cum Nimrod / Saturn era zeul
sâmbetei și el era reprezentat cu trăsături africane, un cap de maur este un simbol
adecvat al zeului ascuns, Saturn și al zilei lui de închinare, sâmbăta.
„Saturn, zeul ascuns, – zeul Tainelor, care este reprezentat de Papa, ale
cărui secrete au fost descoperite doar inițiaţilor” ³⁵ este
simbolizat pe stema Papei Benedict 
printr-un cap de maur. Afișarea în mod vizibil a unui simbol înțeleas
doar de către inițiați indică poziția Papei ca Marele Interpret al Tainelor.

În profeție, ursul simbolizează
Medo-Persia.³⁶ Înălțarea duminicii ca zi sfântă provine din tainele
religiilor persane, în special Mithraismul. Un urs, prin urmare, simbolizează
în mod asemănător înălţarea duminicii. „Scopul funcțional al [stemei] este
de identificare.” ³⁷ Prin urmare,în cele două embleme inscripţionate
pe stema personală a Papei Benedict sunt adanc ingropate simboluri atât ale Duminicii
cât  și ale Sâmbetei, scopul lor este de a identifica proprietarul
lor, iniţiaţilor , în calitate de șef ce are autoritate peste ambele zile de cult. Pentru cei
neinițiați, acest lucru este pus  în
practică de către principiul că pot participa la lituirghia de Duminică, Sâmbătă
după ora 16 și ar putea fi numit  ca
serviciul divin de week-end. ³⁸

Dar există încă o ultimă taină de descoperit:
identitatea supremă a zeului ascuns. Pe cine a reprezentat Nimrod? Apostolul
Pavel a răspuns la această întrebare: „Dar Eu vă spun, că lucrurile pe
care neamurile[păgânii] le sacrifică, le jertfesc dracilor, și nu la Yahuwah:.
Și eu nu vreau ca voi să aveți părtășie cu dracii” ³⁹ Puterea
care l-a inspirat pe Nimrod și pe toţi închinători lui nu este alta decât  a lui Satan, răzvrătitul.

Acum, dacă vreţi, poate fi constatat faptul
că în timp ce Saturn este numele capului vizibil,
Teitan a fost numele şefului invizibil al fiarei [din Apocalipsa 13]. Teitan
este doar forma caldeeană  a lui Sheitan,
adevăratul nume prin care Satana a fost invocat din timpurile imemoriale de către
închinătorii diavolului din  Kurdistan;
și din Armenia sau Kurdistan, ⁴⁰ acest cult al diavolului cuprins în
Tainele caldeene a venit dinspre vest în Asia Mică, și de acolo în Etruria și
Roma. Este incontestabil. . . că Teitan, în credința păgână, era identic cu
Dragon, sau Satan.⁴¹

Poate fi dificil pentru
cititorii moderni să observe legătura dintre „Satan” și
„Teitan.” Cu toate acestea, legătura etimologică există. Caldeeana antică
transformă frecvent Sh sau S în T. Luați în considerare următoarele exemple:

Ebraică                                  
Chaldeeană

Shekel  (a cântări)                    Tekel

Shabar (a sparge)                    Tabar

Seraphim                                
Teraphim

Asar (a fi bogat)                        Atar

Daţi la o parte toate înșelăciunile,
simbolurile, ritualurile păgâne și numele creștine; ceea ce rămâne în centrul
este identitatea Zeului Ascuns în spatele toate religiile false antice si
moderne: Satana. Aceasta nu este o ofensă
adresată romano-catolicilor. Mai degrabă, aceasta este o recunoaștere a
faptului că „taina fărădelegii” ⁴² despre care a
vorbit  apostolul Pavel în primul secol a
afectat întreaga lume, inclusiv pe evrei și protestanți. Secolele trecute au
îngropat adevărul despre tainele babiloniene atât de profund încât nimeni, afară
de inițiații moderni, nu cunoaşte adevărul: toți cei care se închină în ziua
lui Saturn se închină fără să ştie lui Saturn / Sheitan / Satana. În Scriptură,
Babilonul este un simbol al confuziei și al religie false. Cu toate acestea,
oamenii de știință sunt de acord că cele mai multe nume însemna de fapt „Poarta
zeilor.”

Ziua în care cineva se închină îl conduce
la  venerarea Divinităţii / Divinitatea acelei
zile.. Închinarea după un calendar contrafăcut devine astfel o poartă către zei
falși (demonii). Acest a fost un principiu recunoscut de însuşi Hristos atunci
când a spus, „Căci Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.” ⁴³
Domnul duminicii este Solis Invicti (soarele invincibil). Domnul sâmbetei este
Saturn / Sheitan / Satana. Domnul adevăratei zile de Sabat este Creatorul.
Pentru a direcționa închinarea cuiva către divinitatea corectă, trebuie să se
închine la  Divinitate /în ziua divinităţii
lui, calculată prin calendarul Acestuia / acesteia. A se abţine de la muncă și a
respecta o zi sfântă de odihnă, este un act de recunoaștere a credinței față de
divinitatea care revendică acea zi.

Să nu fiţi ispitiţi să credeţi că
închinarea în ziua duminicii este de o mai mică gravitate dintre cele două
rele. Închinarea în ziua Sâmbetei conduce la adorarea unui Zeu ascuns, Saturn /
Sheitan / Satana. Cu toate acestea, cele două zile de cult sunt legate în mod inseparabil.
Închinarea în ziua de duminică, „prima” zi a săptămânii, perpetuează
minciuna potrivit căreia sâmbăta, „a șaptea” zi a săptămânii, trebuie
să fie adevăratul Sabat. Toți cei care se închină folosind un calendar creat  de păgâni / papa, perpetuate și susținute de
aceste Taine
Babiloniene care a realizat deghizarea creștinismului în secolul 4 d. Hr. se alătură
în adorarea lui Nimrod. În acest sens, ei adoră puterea care l-au inspirat:
Satana.

Protestanții care serbează Duminica, și Sabbatarienii
de Sâmbăta nu sunt corecţi atunci când se cred superiori din punct de vedere moral
romano-catolicilor.  Sir George Sinclair  din Ulbster a declarat: „romanismul este
un sistem rafinat de păgânism creștinat, și mai ales diferă de prototip în faptul
că este mai înşelător, mai crud, mai periculos, mai intolerant.” ⁴⁴
Această denunțare puternică cuprinde toată creștinătatea într-adevăr, întreaga
lume, care este unită în utilizarea calendarului contrafăcut de către tainele
babiloniene/ romane.

Bătălia pentru închinare, a început atunci
când Lucifer a căutat să uzurpe mai întâi adorarea datorată adevăratului Eloah,
va lucra cu intensitate crescută la încheierea timpului. Aceasta este problema
luptei finale, în marea controversă dintre Creator și Lucifer. Însuși faptul că
tainele Babilonului sunt acum arătate pe faţă, că zeul ascuns, Saturn, este
acum expus pentru cultul –diavolului, ne dezvăluie aşa cum nimic altceva nu ar putea
să o facă, că timpul despre care se vorbește în Apocalipsa ca se petrec aceste
lucruri chiar înainte de revenirea lui Hristos a sosit.

În viziunile apocaliptice, chiar înainte de începerea judecăţii, pentru prima dată, Ioan vede
Biserica Apostată  ce are  „scris
pe frunte” numele Babilonul cel mare (Apocalipsa 17: 5). Ce reprezintă
scrierea acestui nume „pe frunte„?
Oare nu indică în mod natural, faptul că tocmai înainte de începerea judecatăţii
ei,  adevăratul său caracter este atât de
bine dezăluit, încât  toată lumea care
are ochi să vadă, cine are discernământ spiritual, va fi obligat, așa cum s-a
întâmplat,. . . să recunoască uimitoarea potrivire a titlului pe care Duhul lui.
. . [Yahuwah]  l-a dat acesteia. Judecata
ei este acum în mod evident grăbită; și cu cât se apropie, Providența lui. . .
[Yahuwah], în concordanţă cu Cuvântul lui. . . [Yahuwah], lumina se revarsă  din toate părţile, făcând tot mai evident faptul
că Roma este în adevăratul sens Babilonul din Apocalipsa; că esența caracterului
sistemului ei, aspectele importante ale acestei religii, sărbătorile ei,
doctrina și disciplina ei, ritualurile și ceremoniile,  preoția și regulile lor, toate au fost
preluate din vechiul Babilon.⁴⁵

Conflictul este mult mai profund decât catolici contra protestanți sau
păzitorii duminicii contra sabatarienilor de Sâmbăta. Cerul dezvăluie acum
minţilor ce au fost mult timp întunecate de aroganţă și tradiții erorile închinării
conform tainelor păgâne, în contrast cu adevărata închinare adusă Creatorului. Pentru
a se închina unui zeu păgân cineva are nevoie pur și simplu  să  calculeze  ziua de închinare adusă acestuia printr- un
calendar păgân. Pentru a arăta loialitate față de Creator, calendar Său luni-solar trebuie să fie utilizat
pentru a stabilii Sabatul Său  cel sfânt.
Aceasta este problema, decizia cu care întreaga lume de pe pământ se confruntă:
Cui îi vom sluji?

¹  Președintele american, Theodore Roosevelt, într-un comentariu al întâmplării,
a declarat: „Cred că incidentul din Ugşia cu leii devoratori de oameni  este cel mai remarcabil eveniment despre care nu
avem nicio înregistrare…. „(Scrisoare personală adresată ca răspuns lui FC
Selous, Devoratorii de oameni din Tsavo, de John H. Patterson.)

² Scriptura însăşi face referire la demoni posedând animale.  Vezi Matei
8:31-32.

³ Patterson, Devoratorii de oameni din Tsavo, „Primele apariţii
ale devoratorilor de oameni” Capitolul 2.

⁴ Patterson, op. cit., „Moartea primului
devorator de oameni,” Capitolul 8.

⁵ Patterson, op. cit., “Moartea celui de-al doilea devorator de
oameni,” Capitolul 9.

⁶ Un film din 1996 a poveștii, Duhul și
întunericul, a susținut că au fost pierdute 135 de vieți. Acest număr s-a
bazat pe o declarație făcută de Patterson în 1925.  În cartea lui publicată în 1907,Patterson,  a declarat că 28 de muncitori indieni au murit
„în afară de zeci de nefericiţi băştinaşi din Africa despre care  nu s-a păstrat nici o înregistrare
oficială.” Rezultatele unui studiu de criminalistică recent, publicat in Procedurile Academiei Naţionale de Ştiinţe,
a stabilit numărul de 35 de persoane devorateşi mai mult de 75 de persoane
ucise, dar care nu au fost mâncate. Vezi de asemenea, Leii din Tsavo: Explorarea Moştenirii din Africa  a Renumiţilor Devoratori de Oameni, (New
York: McGraw-Hill, 2004), de Dr. Bruce Patterson.

^7.  Homer,
îl descrie pe Nimrod „ca un foarte bun vânător; şi de o înălţime exagerat de
mare …. Poetul  sties him Pelorian;
care prevesteşte ceva măreţ, şi se aplică oricărui personaj falnic…” (William
Holwell, Un dicţionar Mitologic, Etimologic şi
Istoric (Londra: C. Dilly, 1793) p. 308. 

⁸ Alexandru Hislop, Cele două Babiloane, (New Jersey: Loizeaux
Brothers, Inc., 1959) pp. 66 şi 67.

⁹ Ovid, Fasti, lib. I. II. 95, 99,
Vol. III, p. 18.

¹⁰ „Cybele,” Pantheon Tooke a zeilor păgâni și eroilor
iluştrii, tr. Andrew Tooke, (Londra, 1806), inițial Pantheum Mythicum Seu Fabulosa Deorum Historia de savantul iezuit
François Pomey, p. 153.

¹¹ Hislop, op. cit., p. 207.

¹² „Ca dovadă a faptului că această afirmație a fost făcută pentru prima
dată în 431, Vezi Elliot’s Horæ,
Vol. III, p. 139.  În 429 el a făcut doar o referire la ea, dar numai în
431 această afirmație a fost făcută în mod explicit și distinct. „(Hislop,
ibid., Atât citatul câtși nota de subsol, subliniere originală.)

¹³ Vezi John Parkhurst, Un Dicţionar Ebraică -Engleză,
Fără Puncte , (Londra, 1799), p. 602.

¹⁴ Hislop, op. cit., p. 208.

¹⁵ Hislop, ibid., pp. 208-210,
emphasis original; see also Jacob Bryant, A New System or an Analysis of Ancient
Mythology, (London: J. Walker, 1807) Vol. I, pp. 308-311, 356,
359-362.

¹⁵ Hislop, ibid., pp. 208-210, subliniere
originală; Vezi de asemenea Jacob Bryant, Un Nou Sistem
sau o Analiză a Mitologiei Antice, (Londra: J. Walker, 1807) Vol. I, pp.
308-311, 356, 359-362.

¹⁶ Revelation 17:5

¹⁶Apocalipsa 17:5

¹⁷ „În Litania
Liturghiei, credincioșii sunt învățați să se roage astfel:” Dumnezeule ascuns,
si Mântuitorul meu, ai milă de noi. „- (M’Gavin’sProtestant, vol II, 79,
1837. p…) De unde poate venii această invocare a ” Dumnezeului ascuns”,
decât din vechiul cult al lui Saturn, „Zeul ascuns”?  Că papalitatea a canonizat zeul babilonian sub
numele de Sf. Dionisie, şi Sf. Bacchus, martirizaţi”, astfel de către
adevăratul nume al lui ” Satur „este de asemenea înscris în
calendarul: pe 29 martie este sărbătoarea de” St . Satur, „martirul
-. (Chambers’s Cartea zilelor, p
435).” Hislop, op. cit., p. 269, nota de subsol.

¹⁸ Fasti, lib. VI. II. 31-34, Vol. III, p. 342.

¹⁹ Historia Naturalis, lib. III. 5, p. 55.

²⁰ Origo Gentis Romanæ, cap. III.

²¹ Hislop, op. cit., pp. 269-270, italic
original, bold adăugat.

²² Vezi
www.vatican.va/holy_father/benedict_svi/elezione/stemma-benedict-svi_en.html. 
În timp ce acesta poate fi „comun în tradiția bavareză,” nimeni nu
știe cum a început tradiția.

²³ Ibid.

²⁴ Vezi www.heraldry.ws/info/article05.html; de asemenea,
www.fleurdelis.com/meanings.htm

²⁵ Ibid.

²⁶ Celelalte două sunt Roma şi Ierusalimul.

²⁷ Vezi www.crusades-encylopedia.com, Sf. Iacov vânătorul de mauri, subliniere
adăugată.

²⁸ Vezi
www.vatican.va/holy_father/benedict_svi/elezione/stemma-benedict-svi_en.html, subliniere
adăugată.

²⁹ www.telegraph.co.uk/news/worldnews/1529021/Muslims-condemn-Pope-for-insulting-Prophet.html

³⁰ Hislop, op. cit., p. 43, subliniere
adăugată.

³¹ Sir John Gardner Wilkinson, op. cit., Vol. VI, Plate 33.

³² Vezi Hislop, op. cit., pp. 44 şi 45;
Wilkinson, op. cit., Vol. IV, pp. 341 şi
353.

^{33  33} Osiris a fost în mod tipic portretizat purtând un giulgiul alb a unei
mumii deoarece el era zeul  vieţii de apoi.

³⁴ Hislop, op. cit., notă de subsol, p.
238, subliniere originală.

³⁵ Hislop, ibid., p. 271.

³⁶ Vezi Daniel 7; compară cu Daniel 2:38-40.

³⁷ www.stedmundsbury.gov.uk/seb/live/arms.cfm

³⁸ Biroul  Episcopului Skylstad,  al Arhiepiscopiei Catolice din Spokane,
Washington. Într-un interviu, asistentul episcopului a declarat, „Orice serviciu
divin realizat sâmbăta după ora 4, poate fi considerată liturghia de  weekend. Aceasta binecuvintează tot
weekend-ul. Nu trebuie să se meargă din nou (la liturghie)duminică.”

³⁹ 1 Corinteni 10:20

⁴⁰ Frederick Walpole, Asasinii, (Londra: Richard Bentley,
1851) p. 397. Vezi de asemenea, Sir Austen Layard H., Ninive şi Rămășițele ei,
(Londra: John Murray, 1853), Vol. I, pp. 287-288. Turcii, care au venit dinspre
Eufrat, fac acelaşi lucru. În Dicționarul
Turc Casele Roşiii, pronunția cuvântului „Satan”, este randat ca
shèyt n (JW Redhouse, Londra:. Bernard Quaritch, 1880, p 277.)

⁴¹ Hislop, op. cit., p. 276, subliniere
originală.

⁴²2 Tesaloniceni 2:7

⁴³ Matei 12:8

⁴⁴ Scrisori către Protestanții din Scoția, Prima Serie, (Edinburgh, 1852), p. 121, citat în Hislop, op. cit., p. 285.

⁴⁵ Hislop,  op. cit., pp. 2-3.