„Celui
ce va birui…Îi voi da o piatră albă și pe piatră scris un nume
nou, pe care nimeni nu-l cunoaște afară de cel care-l primește.”
(Apocalipsa 02:17, NKJV)
„Celui ce va birui,… Eu voi scrie pe
el Numele Meu… [Eloah], precum și numele orașului… Noul
Ierusalim…
Și Eu voi scrie pe el Numele meu cel nou.”
(Apocalipsa 03:12, NKJV)
Scriptura
conține multe, multe promisiuni pentru cei care vor moșteni viața
veșnică. Una
dintre cele mai frumoase, dar cel mai puțin înteleasă, este
promisiunea că numele divin va fi scris pe fruntea fiecărui
biruitor. Pentru
că cei mai mulți oameni nu au priceput ce se înțelege printr-o
astfel de promisiune, aceasta a fost, mult timp, trecută cu vederea.
Cu
toate acestea, este una dintre cele mai încurajatoare, inspirând
speranță făgăduințelor din Biblie.
Numele
sunt folosite pentru a identifica persoane, familii, și triburi. În
multe culturi, o mireasă ia numele familiei soțului ei la
căsătorie. În câteva culturi, bărbatul va lua numele de familie
al miresei. Esențial este, totuși, faptul că numele lor sunt puse
laolaltă,
așa cum, cei doi sunt acum considerați „un singur trup”.
(Geneza 2:24)
De
asemenea, atunci când se naște un copil, copilul are, de obicei,
numele tatălui, deși, în unele culturi copilul ia numele combinate
ale părinților. Din nou, ceea ce este comun este numele.
A avea numele de familie extins pentru a include copilul, este o
modalitate de identificare a noului copil ca parte a familiei mai
mari.
În
ultimii douăzeci de ani, mai multe substantive de așezări au
devenit populare ca nume de persoane: Dakota, China, India, Sierra,
Asia, etc. Numele
sunt uneori extrase de la lucruri din natură: Rose (trandafir), Dawn
(zori), Aspen (plop), Rain (ploaie), Brooke, etc.
Uneori,
chiar părinții fac un nume cu totul unic, care nu are sens, bazat
exclusiv pe sunete care sunt plăcute urechilor lor, cum ar fi
popularele, LaToya, LaKeisha, Shanique, Jimarr, etc.
În
timpurile Biblice, numele erau alese pentru semnificația
lor. Părinții ar fi dat unui copil nume după o trasatură fizică
sau pentru un atribut de caracter, pe care sperau să-l vadă în
copilul lor. Esau,
„dur „,i-a
fost dat numele acesta deoarece el” a ieșit roșu de tot: ca o
manta de păr.” (Geneza 25:25) Rachel
era pe moarte la naștere, ea l-a numit pe fiul ei cel mai mic,
Benoni, ceea ce înseamnă „fiu al durerii mele.” Tatăl
său a schimbat numele în Beniamin, care înseamnă „fiu al
mâinii drepte.” (Geneza 35:18)
Era,
de asemenea, o practică comună să numească copiii dupa zeul la
care părinții lor se închinau. Regele Nebucadnețar a fost numit
după zeul babilonian al literaturii și științei, Nebo.
Numele
său a însemnat: „Nebo, cel care apără granița.”
Fiul
lui Nebucadnețar, maleficul-Merodac, a arătat o mare bunăvoință
față de regele Ioiachin, eliberându-l pe acesta din închisoare,
după 37 de ani de când regele Nebucadnețar îl închisese.
Cu
toate acestea, numele, Maleficul-Merodac înseamnă „Soldatul
lui Marduk.” Tatăl relei Regine Izabela, regele Etbaal, a avut
un nume care înseamnă „cu Baal.”
Părinții
israeliți și-au numit adesea copiii după Yahuwah. Scriptura
conține sute de nume cu Yah sau Yahu ca parte a numelui.
Nume
care se termină în Yah:
#
29 Abia (Abia a – Tatăl meu este Yahuwah)
#
138 Adonia (AdoniYAH – stăpânul meu este Yahuwah)
#
223 Urie (Uriah – flacara mea este Yahuwah)
#
274 Ahazia (Acharya – aparțin lui Yahuwah)
#
452 Ilie (EliYah – Eloahul meu este Yahuwah)
#
3414 Ieremia (YirmeYAH – înălțat de Yahuwah)
#
5662 Obadia (Obadia – robul lui Yahuwah)
#
6846 Țefania (TsephanYAH – ascuns de Yahweh)
#
2899 Tob-Adonia (Tob AdoniYAH – plăcut Stăpânului meu Yahuwah)
Nume
care încep în YAHU:
#
3059 Ioahaz (YAHUah – Yahuwah ocupat)
#
3075 Jehanabad (YAHUzabad – Yahuwah dotat)
#
3076 Iohanan (YAHchanan – Yahuwah a favorizat)
#
3078 Iehoiada (YAHUyakin –Yahuwah a cunoscut)
#
3079 Ioiachim (YAHUah – Yahuwah va ridica)
#
3088 Ioram (YAHUram – Yahuwah-a ridicat)
#
3085 Iehova (Yahuwah – YAHUWAH a împodobit)
#
3092 Iosafat (Iosafat – Yahuwah a judecat)
#
3100 Joel (Yahweh – YAHUWAH este propriul lui [Eloah])
Nume
cu YAHU în mijloc:
#
454 Elioenai (ElYAHUenai – ochii mei către Yahuwah)
Existau
mult mai multe nume care au folosit El ca o referire la „Yahuwah”.
-
Elisabeth
– Elisabeth: El (al) jurământului -
Ezechiel
– Yechezkel: El va întări -
Gabriel
– Gabriel: omul lui El -
Michael
– MiykaEl: cine este ca El? -
Mișael
– Mișael: Cine este ceea ce El este -
Samuel
– Samuel: a auzit de El -
Daniel
– DaniEl: judecător lui El
Practica
de numire a unui copil după divinitatea Ebraicã națională a fost
atât de larg răspândită în Israel, chiar și printre regii răi,
care i-au numit pe fiii lor după Yahuwah. Ahaz, unul din cei mai răi
regi pe care i-a avut vreodată Israel, l-a numit pe fiul său
Ezechia (RizqiYAH, care înseamnă „puterea mea este Yahuwah.”
Vezi 1 Cronici 3:13).
Ioiachin
(Yahuwah dorește) „a făcut ce este rău înaintea” lui
Yahuwah (2 Cronici 36: 9), chiar dacă numele său a însemnat
„Yahuwah va hotărâ”. Fratele său Zedechia, ultimul rege
al lui Israel, a fost la fel de corupt, deși numele său (Zedechia)
însemna „dreptatea mea este YAHUWAH.”
În
astfel de practici, este probabil să fi existat unele persoane,
cărora nu le plăceau numele date lor. O persoană, în special,
care-și ura numele, a fost patriarhul, Jacov. Ca și geamăn mai
mic, el s-a născut ținandu-se de călcâiul fratelui său. (Geneza
25:26) Acesta a fost motivul pentru care el a fost numit Jacov, un
nume care înseamnă „înlocuit”.
„Înlocui”
este definit ca: „să ia locul a [ceva], a înlocui, în special
prin forță, intrigă, sau trădare, a îndepărta sau smulge, cu
scopul de a înlocui cu altceva.”1
Ce nume cu care să responsabilizezi un copil! Ar putea la fel de
bine să fie numit povară sau trișor.
Înțelepciunea
divină a furnizat, în povestea lui Iacov, cheia pentru a înțelege
promisiunea că numele Tatălui va fi scris în fruntea tuturor celor
care câștigă viața veșnică. Este o poveste care ar trebui să
inspire speranță în inima tuturor celor care au păcătuit și au
dorit iertare și restaurare.
Istoria
vieții lui Iacov, așa cum a fost păstrată în Biblie, este o
înregistrare lungă de necinste; a încercărilor lui, în viața
reală, să-l înlocuiască pe fratele său mai mare, Esau. Ca primul
fiu născut, Esau avea dreptul ca să moștenească trei lucruri:
1.
Rolul de patriarh al familiei, cu linia de familie continuă prin
descendenții săi;
2.
Toate bogăția tatălui;
3.
Preotul si liderul spiritual al casei, strămoșul lui Mesia cel
promis.
Încă
de tânăr, Esau nu suporta constrângere. Era
un vânător care iubea libertatea sălbatică a vânătorii.
Disprețul
față de marea onoare de a fi moștenitorul promisiunii, că prin
sămânța lui se va naște Mesia, este văzut în faptul că el a
luat ca soții femei păgâne. Aceste
femei „au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac și
Rebeca.” (Geneza 26:35, KJV) Influența
negativă a celor două păgâne aduse în casă și nefericirea
rezultată a fost atât de mare încât Rebeca a spus lui Isaac „Am
obosit de viață, din pricina fetelor lui Het [soțiile lui Esau]:
dacã Jacov ia o soție dintre fiicele lui Het, la fel ca acestea,
care sunt din fiicele țării, la ce bun să mai trăiesc? ”
(Geneza 27:46)
Iacov,
spre deosebire, „a fost un om simplu, locuind în corturi.”
(Geneza 25:27) Blândețea
sa, caracterul îl determinau să găsească mult mai mare plăcere
în compania oilor și mieilor, și să-și ajute mama în preajma
casei, decât în sălbăticie, în căutarea de animale, pentru a le
ucide. Iacov nu a invidiat poziția lui Esau ca prim născut cu drept
la toate bogăția și puterea care s-ar cuveni capului de familiei.
Un
singur lucru a dorit Iacov, mai mult decât a fost acela de a moșteni
dreptul de întâi născut spiritual. Iacov şi-a droit să fie
preotul familiei, strămoşul lui Mesia cel făgăduit.
Disprețul
lui Esau față de privilegiul de a fi strămoșul Celui Promis, a
servit doar, la creșterea dorinței lui Iacov, ca să fie el acela.
Într-o
zi, Jacov era în câmp și se uita după oi, gătind mâncare pentru
el deasupra unui foc de tabără. Esau se clătină înfometat și
epuizat. Mirosind ciorba lui Jacov, el i-a cerut, „Dă-mi să
mănânc… căci sunt epuizat”. (Geneza 25:30)
Iacov
a profitat de ocazie: „Vinde-mi dreptul de întâi născut”
(Versetul 31.)
Esau
a protestat: „Iată-mă, Eu sunt în punctul de a muri: la ce-mi
folosește dreptul acesta de întâi născut?” (Versetul 32.)
Dar
Iacov era insistent. Nu dai dreptul de întâi; nu capeţi mâncare.
„Jură-mi
astăzi; și el i-a jurat, și i-a vândut dreptul de întâi născut
lui Iacov. Atunci
Iacov a dat lui Esau pâine și ciorbă de linte; și a mâncat și a
băut și s-a ridicat și a plecat. Astfel și-a nesocotit Esau
dreptul de întîi născut „(Geneza 25:33, 34, KJV)
Ceva
vreme, Esau a nesocotit dreptul de întîi născut cu siguranță,
fiind presat să-l negocieze, fără măcar să fie corect.
Acest
păcat a lui Iacov a fost agravat mai târziu, când Isaac avea să
pronunțe oricum, binecuvântarea dreptului de întâi născut al lui
Esau. Iacov
a intrat la tatăl său orb și l-a înșelat ca să-i dea luibinecuvântarea
dreptului de întâi născut.
Esau
a fost atât de furios pe acestă minciună, că el a amenințat
viața lui Iacov. Iacov
a fugit către Haran și a trăit acolo timp de peste 20 de ani.
In tot
acest timp, regretul a fost un cancer care i-a ros sufletul.
Iacov
știa că Yahuwah nu poate cinsti ceea ce făcuse: câștigând
dreptul de întâi născut prin înșelăciune. De
fiecare dată când numele său era spus, era o amintire a păcatului
său: „Iacov înlocuitorul, cel ce se strecoară, trișorul!!!”
Când
în cele din urmă el s-a întors în Canaan, a primit vestea că
Esau venea asupra lui, cu 400 de oameni, căutând fără îndoială
răzbunare.
Punctul
culminant al vieții lui Iacov a venit. El
a căutat iertare pentru marele său păcat, o dacã el ar fi putut
ști sigur că a fost iertat și reintră, din nou, în favoarea
divină! Într-un
chin al minții și spiritului, el și-a trimis familia și animalele
dincolo de pârâul Iaboc, în timp ce el a rămas în urmă să se
roage.
Și
un Barbat s-a luptat cu el până la răsăritul zilei.
Acum,
când a văzut că nu a biruit,. . . El a spus, „Lasă-mă să
plec, căci se revarsă zorile.” Dar
el [Iacov] a spus, „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă Vei
binecuvânta!” (Geneza 32: 25-26, )
Dacă
Iacov nu s-ar fi pocăit anterior de marele său păcat, atâta
îndrăzneală ar fi fost răsplătită cu moartea instantanee.
Dar
excepția o făcea, un suflet care și-a recunoscut păcătoșenia
și, încrederea în promisiunile unui Tată ceresc păstrător al
legământului, aruncat tot asupra Lui. Răspunsul
milostiv acordat lui Iacov, este o asigurare pentru toți. Când
Iacov a implorat pentru binecuvântarea divină răspunsul a fost:
„Care
este numele tău?” Și el a spus, „Iacov”. Și a zis:
„Numele tău nu se va mai numi Iacov, ci Israel:… Căci ai
luptat cu [Elohim] și cu oameni, și ai biruit.” (Geneza 32:27,
28, )
Ce
cadou! Ce reasigurare! Iacov a înțeles că numele său,
Înlocuitorul, era reflectarea păcatelor lui. Acum
numele lui a fost schimbat în „Israel” care însemna
„prințul cu El.” Și
pentru a sublinia semnificația noului
său nume,
astfel încât să nu mai fie nici o îndoială, Îngerul a explicat,
„deoarece ca un prinț îţi iei puterea de la Elohim și de la
oameni, și ai învins.”
Semnificația
acestei afirmații, cu privire la Iacov / Israel, nu a fost pierdută.
Păcatele lui a fost iertate! El
a fost restaurat în harul lui Yahuwah. Mai
mult decât atât, faptul că a „biruit”, cu Atotputernicul
a fost o promisiune că va birui, de asemenea, la întâlnirea cu
Esau, a doua zi.
Faptul
că numele lui a fost schimbat, ca răspuns la cererea sa de
binecuvântare, a însemnat că natura lui păcătoasă a fost
curățită si restaurată după chipul Creatorului său.
Acest
lucru a fost binecuvântarea la care sufletul lui Jacov tânjea și
pe care, numele său cel nou, o dezvăluie că i-a fost acordată
lui.
La
fel ca Iacov, toți cei vii au păcătuit și sunt lipsiți de slava
lui Yahuwah. Toti
avem tendințe spre păcat, care sunt moștenite și cultivate.
Dar
există speranță pentru Iacovii moderni, de asemenea!
Isaia
58, un capitol care se adresează, în special, generației finale,
declară: „Strigă
în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță;
Spune poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei.”
(Isaia 58: 1,)
Aceasta
este o afirmație uimitoare. Acesta
a fost făcută secole mai târziu, după
ce Iacov a fost iertat și înzestrat cu o natură nouă și un nume
nou: Israel. Faptul
că, numele „Iacov” este folosit în acest pasaj, este
revelator. Apelul
este trimis la cei care pretind a fi poporul lui Yahuwah, dar
păcătuiesc. Acesta
este un apel, ca să se pocăiască și să fie iertați.
Pacatul
ofensează imaginea Creatorului în copiii Săi umani.
Recreerea
minții poate fi făcută numai de către Creator.
Sfințirea
este un dar. Exodul
31:13 prevede: „Să
nu care cumva să nu păziți Sabatele Mele , căci acestea sunt un
semn între Mine și voi, și urmașii voștri, după care se va
cunoaște că Eu sunt… [Yahuwah] care vă sfințesc.” (NKJV)
Ascultarea
de Legea lui Yahuwah este necesară tuturor celor ce se sfințitesc.
Desigur, acest lucru nu este ceva ce poate fi posibil în puterea
umană. Acesta este motivul pentru Scriptura îi îndeamnă, în mod
repetat, pe toți să „cheme numele lui Yahuwah.”
Isaia
58 se încheie cu o promisiune foarte frumoasă pentru toți cei care
se vor întoarce în pocăință la Yahuwah și, în puterea Lui,
care păstrează legea.
Dacă
îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci
gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă; dacă Sabatul va fi
desfătarea ta, ziua sfântă a lui. . . [Yahuwah] cinstindu-L,
slăvindu-L, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu plăcerile
tale și nedându-te la flecăreli, atunci te vei putea desfăta în.
. . [Yahuwah]; Și te voi sui pe înălțimile țării, și te voi
face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov. Gura lui. . .
[Yahuwah] a vorbit. (Isaia 58: 13-14, )
Moștenirea
tatălui nostru Iacov, este un
nume nou,
un indicator al unui personaj nou, transformat și recreeat! Numele
Mântuitorului este el însuși o încurajare pentru toți, ca să
„Îl cheme” deoarece însuși numele este promisiunea că
„Yahuwah salvează!”
Cheamă-L
astăzi. El așteaptă cu brațele larg deschise ca să-i primească
pe toți cei care vor veni la El. Tu, de asemenea, poți primi un
caracter nou curățit și restaurat , – un nume nou scris în
frunte, tronul gândirii subconștientului. Promisiunea Lui pentru
tine este: „pe cel care vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.”
(Ioan 6:37, )
Am
fost binecuvântat să am un număr de cadre didactice talentate,
dedicate Școlii de Sabat în copilărie. Dintre
toate, o femeie a fost, de departe, cea mai bună și preferata
tuturor copiilor. Un
vorbitor public calificat și un creștin dedicat, ea a înțeles
puterea unui material vizual bun. De la cufărul unui pirat umplut cu
comoara de „ispite” lumești la cea mai bună vază de
cristal plină cu flori frumoase, mâncare stricată și rahat de
câine pentru a ilustra păcatul ascuns, deghizat într-un „frumos
creștin,” materialul ei vizual ne-a capturat atenția, în timp
ce preda profunde adevăruri spirituale pe căile înțelegerii
minții noastre tinere.
Capacitatea
unui material vizual bun pentru a ilustra concepte greu de înțeles
nu poate fi supraestimată. Yahuwah Însuși a folosit un Material
vizual auxiliar foarte elaborat pentru predarea unuia dintre cele mai
grele concepte care trebuie înțelese în planul de mântuire:
curățirea sufletului însuși.
Planul
divin care răspunde urgenței păcatului, planul de mântuire, nu a
fost o acțiune simplă, haotic pusă în practică în ultimul
moment. O
parte din aceste lucruri au fost ținute sub tacere din timpuri
imemoriale și care ar fi putut, pentru totdeauna sta ascunse, dacă
Adam și Eva nu păcătuiau.
Planul
de salvare a cuprins cu mult mai mult decât iertarea păcatelor.
Acesta
implică mai mult decât să fie în măsură să ofere păcătoșilor
pocăiți viața veșnică. Scopul
final al planului de mântuire, a fost să restabilească în om
imaginea lui Yahuwah: să recreeze mintea umană, astfel încât să
nu mai fie ca mintea lui Satana, dar care să fie, de acum înainte,
una cu mintea divină.
Lucrurile
spirituale sunt judecate spiritual. Capacitatea
de a înțelege adevărurile sfinte profunde a fost pierdută la
cădere, când omenirea a luat natura lui Satan. Dorind
să învețe mintea întunecată de păcat adevărurile planului de
mântuire, Creatorul a conceput un material vizual: cel mai frumos,
complex, multi-texturat ajutor vizual creat vreodată.Yahuwah ne-a
oferit sanctuarul.
Sanctuarul
a folosit simboluri pentru a explica principiile implicate în
mântuirie, recuperarearasei
umane. Pentru că „plata păcatului este moartea” (Romani
6:23) și „fără vărsare de sânge nu este iertare” a
păcatului (Evrei 9:22), moartea a fost necesară pentru a satisface
cerințele legii divine încălcate. Acest
lucru a fost simbolizat în serviciul sanctuarului cu sacrificii de
animale. Cu
toate acestea, sângele mieilor a fost doar un simbol
al sângelui, care avea să fie vărsat de Yahushua, „Mielul
lui. . . [Yahuwah], care ridică păcatul lumii! „(Ioan 1:29, )
Sângele
vărsat de catre miei, capre și tauri, nu curăță niciodată pe
nimeni de păcat! Ele
nu puteau să curățească și să recreeze sufletul, pur și
simplu, deoarece acestea nu erau altceva mai mult decât un simbol.
Legea
poseda doar o schiță slabă a beneficiilor pe care. . . [Yahushua]
le-ar adduce, și fără să le reproducă în realitate.
În
consecință, a fost incapabilă să perfecționeze sufletele celor
care au oferit sacrificii anuale regulate. Căci
dacă ar avea, cu siguranță sacrificiile ar fi fost întrerupte –
pe motiv că închinătorii, care fuseseră cu adevărat curățiți,
nu ar fi avut, mai departe, nici o conștiință față de păcat.
În
practică, cu toate acestea, sacrificiile reprezentă o reamintire
anuală a păcatelor; pentru că, sângele taurilor și al țapilornu
poate elimina cu adevărat vina păcatului.
(Evrei 10:1-4, J. B. Phillips .)
Cu
alte cuvinte, legea care impune sacrificii de animale a fost doar o
reprezentare slabă a ceea ce s-ar fi realizat prin adevăratul
sacrificiu: moartea lui Yahushua pe cruce. Acest lucru poate fi văzut
prin faptul că oamenii au trebuit să o păzească oferind
sacrificii. Au continuat să păcătuiască pentru că sângele
animalelor nu au puterea să recreeze sufletele lor după chipul
divin!
De
aceea, când. . . [Yahushua] intră în lume, el zice:
Tu
nu ai voit nici jertfă, nici prinos;
Dar
mi-ai pregătit trup;
n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe
pentru păcat:
Atunci
am zis: Iată-mă (În sulul cărții este scris despre mine) vin
Să
fac voia Ta,. . . [Yahuwah].
După
ce spune că. . . [Yahuwah] nu are „nici o plăcere în jertfe,
și nici în ardere de tot” (care au fost făcute în
conformitate cu Legea),. . . [Yahushua], spune apoi : „Iată, am
venit să fac voia Ta.” Asta înseamnă că El este renunțarea
la vechea orânduială de sacrificii, și stabilirea unei noi ordini
de ascultare față de voința lui. . . [Yahuwah], în care am fost
sfințiți prin jertfa unică a trupului lui. . . [Yahushua
Mântuitorul nostru.] (Evrei 10: 5-10, )
Israeliții
din zilele lui Yahushua, priveau la jertfe, ca fiind lucrul care-i
făcea sfânți. Cu toate acestea, sacrificiile erau, pur și simplu,ajutoare
vizuale!
Acestea
erau mijloace
pentru lecții,
care să indice către curățirea adevărată, ce ar putea avea loc
în mintea și sufletul individului după moartea lui Yahushua.
 |
|
Întregul |
Multe
studii minunate au fost făcute asupra frumuseții și semnificației
conținute în serviciul sanctuarului. WLC
încurajează cititorul să facă un studiu pe acest subiect foarte
important. În multitudinea de aspecte ale acestui ajutor există,
strat după strat, instrucţiuni tot mai profunde. Cel mai important
dintre toate este ce ne învaţă sanctuarul cu privire la sufletul
omenesc.
Sanctuarul
conținea trei domenii:
1.Curtea,
unde se aduceau sacrificii.
2.Locul
Sfânt
unde sângele animalului de sacrificiu era stropit, transferând
păcatul persoanei pocăite asupra sanctuarului.
3.Locul
Preasfânt.
Unde intra doar o singură dată, în fiecare an, Marele Preot
însuși, în Ziua Ispășirii. Acest serviciu solemn „curățea”
sanctuarul de raportul păcatelor care erau adunate acolo tot anul
anterior.
Fiecare
dintre aceste trei locuri reprezintă un aspect al vieții
individuale.
 |
|
Curtea |
Curtea
Curtea
este un simbol al cuvintelor și acțiunilor fiecărui individ.
Cuvintele
și acțiunile unei persoane sunt văzute și auzite de alții.
Nu este
nimic ascuns în curtea vieții unei persoane. Ceea
ce se întâmplă în curte, cuvintele rostite, faptele săvârșite
sunt toate, rezultatul a ceea ce se întâmplă în gândurile
și sentimentele
acelei persoane.
Locul
Sfânt
Locul
Sfânt reprezintă caracterul
unei persoane, gândurile sale și sentimentele sale.
Acesta
este singurul lucru pe care cineva ajunge să-l ia la cer.
Nimeni
nu-și ia averea; nimeni nu-și ia statutul său social; nici unuia
nu-i este garantat că-și poate lua chiar prietenii și familiile
lor. Singurul
lucru luat la cer este caracterul care a fost dezvoltat în timpul de
probă pe pământ. Acesta
este motivul pentru care este extrem de important ca fiecare să aibă
control asupra gândurilor și sentimentelor sale. Nici
unul nu trebuie să dea frâu liber emoțiilor, permițând
cuvintelor să se reverse asupra altuia ca și cum ar fi o
pustiitoare grindină.
Locul
Preasfânt
Gândurile
și sentimentele unei persoane curg direct din atitudinea și
convingerile sale. La
fel cum majoritatea israeliților nu aveau acces la Sfânta
Sfintelor, în același fel individul nu poate accesa subconștientul
lui sau al ei. Acesta este situat în lobul frontal al creierului,
chiar în spatele frunții. Aici,
în Locul Preasfânt al individului, în mintea subconștientă,
curățirea divină, care este posibilă prin Mielul lui Yah care
ridică păcatul lumii, trebuie să fie făcută.
Acest
lucru nu
poate
fi realizat prin orice cuvinte sau acțiuni făcute în „curtea”
vieții. Cărturarii
și fariseii, la prima venire a lui Yahushua erau concentrați asupra
„curții” din viața lor. Ei
au încercat să fie salvați prin faptele lor; ei au încercat să-și
lucreze drumul spre cer prin multe sacrificii, prin post de mai multe
ori pe săptămână, având grijă să păstreze legea în
perfecțiune. Erau foarte critici cu toţi aceia care nu păzeau
legea în maniera în care gândeau ei că este necesar pentru
salvare.
Într-o
zi, unii dintre cărturari și farisei au venit la Yahushua și i-au
acuzat pe ucenici de abatere de la „tradiția bătrânilor. Căci
nu-și spală mâinile când mănâncă pâine „. (Matei 15: 2)
Fariseii
erau atenți, în mod scrupulos, atunci când venea vorba de
păstrarea legilor levitice care guvernează curățirea.
Ei au
adăugat chiar și la legea lui Moise, gândindu-se că în cazul în
care tradițiile adăugate erau, de asemenea, păstrate, acest lucru
ar asigura ca legea divină să nu fie încălcată. Atenția lor era
concentrată pe cuvintele și acțiunile unei persoane, cu privire la
curățirea interioară completă care era de cea mai mare
importanță.
Yahushua
distinge cu claritate, că Fariseii s-au axat pe „curtea”
exterioară a vieții, în timp ce, ignorând complet „Locul
Preasfânt” și curățenia tuturor celor care doreau moștenirea
vieții veșnice. El
a afirmat categoric: „Ascultați și înțelegeți acest lucru:
Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea
spurcă pe om.” (Matei 15:10, 11,)
Mai
târziu, când ucenicii L-au rugat ca să le explice, Mântuitorul a
spus,
Nu
înțelegeți că tot ce intră în gură merge în pântece și apoi
este aruncat afară în hazna? Dar
ceea ce iese din gură vine din inimă;
și aceea spurcă pe om. Gândurile
rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile
mincinoase, hulele – toate acestea vin din inimă; și acestea sunt
lucrurile care spurcă pe om. (Matei 15: 17-20,)
Cuvintele
și acțiunile curții, sunt doar revelația exterioara a ceea ce au
fost gândurile și sentimentele, toate acestea își au originea în
atitudinile și convingerile îngropate adânc în mintea
subconștientă. Se
poate auzi aproape chicotit în vocea Mântuitorului când El a
adaugat, „Dar, a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe
om.” (Matei 15:20 )
Aceasta
a fost o temă repetată în învățătura Mântuitorului.
Nu
este nici un pom bun care să facă roadă rea, nici chiar un pom rău
care să facă roadă bună. Căci fiecare pom se cunoaște după
roada lui: nu se strâng smochine din spini, și nu se culeg struguri
din mărăcini. Omul bun scoate lucruri bune din visteria bună a
inimii lui; iar omul rău scoate roade rele din visteria rea a inimii
lui. Căci din prisosul inimii vorbește gura.(Luca 6: 43-45)
Pentru
ca acțiunile „curții” să fie curate, gândurile și
sentimentele care decurg din „Locul Sfânt” trebuie să fie
nepoluate. Pentru
ca gândurile și sentimentele să fie sfinte și nepoluate,
atitudini și convingeri din subconștientul „Sfânta
Sfintelor”, trebuie să fie curățite și făcute una cu natura
divină.
O
astfel de curățare profundă a lobului frontal, este imposibil ca
cineva să o facă pentru el însuși. Acest
lucru se poate face pentru
o persoană numai prin Mântuitor. Vaza
de cristal a profesorului meu conținea narcise frumoase înfipte în
mâncarea putredă de alimente și din caca de câine ce nu se poate
curăța. Numai
o putere din
afarasa
putea scoate afară mizeria. Acest lucru este realizat în inima unei
persoane de către o singură putere: puterea divină exercitată în
numele păcătosului, când acesta susține făgăduințele prin
credință.
Când
mintea subconștientă este curățită și adusă în unitate cu
mintea divină, inima este inundată de iubire, bucurie, pace,
răbdare, bunătate, toleranță și orice alt atribut divin. Petru a
înțeles acest lucru atunci când a scris:
Harul
și pacea să vă fie înmulțite
prin cunoașterea lui. . . [Yahuwah] și lui. . . [Yahushua Stăpânul
nostru], după cum puterea
Sa divină ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia,
prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui:
Prin care primesc făgăduințele nespus de mari și scumpe,
ca prin acestea să fim părtași naturii divine.
. . . (2 Petru 1: 2-4)
Locul
Preasfânt al inimii individuale este curățit atunci când
Yahushua, Marele Preot, înlătură natura satanică cu care toți se
nasc și recreează mintea subconștientă ca să reflecte imaginea
divină. Toată
cartea Evrei este o explicație a slujirii de mare preot a lui
Yahushua, care curăță sufletul subconștient al tuturor celor care
vin la El în credință.
Credința
nu este sentiment. Cele
două sunt complet separate. Mulți
oameni așteaptă să simtă că sunt curățiți înainte să
creadă
aceasta. Cum
să
faci o astfel de greșeală. Credința
este „avizul conform al minții la adevărul a ceea ce este
declarat de un altul, odihnindu-se pe autoritatea și validitatea
[veridicitate] lui, fără alte probe.” 2
Cu alte cuvinte, credința este a crede pe Yahuwah pe cuvânt, pentrucine
este El,
fără să fie nevoie de nici o altă dovadă. Să
crezi că El se va ține de făgăduințele
Sale, deoarece El
spune acest lucru.
„Credința
este o încredere neclintită [marja: asigurarea] a lucrurilor
nădăjduite, o puternică încredințare a lucrurilor care nu se
văd.” (Evrei 11: 1) Credința este un dar pe care Yahuwah îl
dă, dar noi alegem dacă vom sau nu vom exercita această credință,
ca să revendicăm făgăduința dorită. „Dacă poți… toate
lucrurile sunt cu putință celui ce crede.” (Marcu 9:23)
Vrei
curățirea? Vrei
restaurarea? Vrei
imaginea divină recreată în subconștientul minții tale?
Făgăduința
este a ta să declari, dacă este și dorința ta.
Realitatea
puterii lui Yahuwah, de a recrea nu este nici un secret pentru cineva
care a experimentat vreodată această putere restauratoare.
Un
grup ciudat, a fost invitat la un studiu
biblic,
dar Henrietta Mears era hotărâtă. Ea
a fost binecuvântată de tânărul evanghelist aflat în vizită, și
a vrut ca prietenii ei să primească aceeași binecuvântare.
Și așa
a fost că, un grup de personalități strălucitoare de la Hollywood
s-au adunat în casa lui Mears „în Beverly Hills pentru un
studiu biblic.Printre ei se afla şi starul filmelor western Stuart
Hamblen, un împătimit al alcoolului cu o viaţă aventuroasă.
 |
| Stuart Hamblen: actor, cântăreț, personalitate de radio |
Cu
toate că Stuart era aproape la fel de faimos pentru jocurile sale de
noroc și gălăgia făcută de canto-ul lui, actoria și o populară
emisiune de radio, tânărul misionar și steaua de film s-au
ciocnit. Atunci
când evanghelistul l-a invitat pe Stuart la reuniuni, Hamblen a
acceptat și înainte ca seria să se termine, și-a predat viața
Mântuitorului.
 |
| John Wayne |
Știrile
s-au răspândit. Stuart
Hamblen a fost convertit! Ziarele
au preluat povestea și în curând tot Los Angeles-ul, era un zumzet
despre starul, tipul dur, care era acum creștin.
Stuart
însuși nu a tăcut cu privire la transformarea care avusese loc în
viața lui. În
emisiunea lui de radio, el a împărtășit cu bucurie mărturia lui.
Foarte
curând, el a stârmit furia sponsorilor săi atunci când a refuzat
să permită unei companii de bere să facă publicitate în timpul
emisiunii sale.
Într-o
zi, el s-a întâlnit cu un prieten, John, un coleg actor, cu care el
a jucat într-un număr de filme.
„Ce-am
auzit despre tine, Stuart?”,a întrebat John.
„Ei
bine, Duke, ce poate face Dumnezeu nu este un secret,” a zâmbit
Hamblen.
„Hm.
Sună ca un cântec „, a observat John Wayne.
Stuart
a plecat acasă și a transformat mărturia sa într-un cântec,
primul dintre cele peste 220 de melodii pe care el le-ar fi scris
înainte de moartea sa în 1989. Este
o afirmație simplă, dar puternică a iubirii Tatălui ceresc care-i
acceptă și transformă pe păcătoși prin harul Său.
Nu
este un secret ceea ce se poate face.
Ceea
ce a făcut pentru alții, El va face pentru tine.
Cu
brațele larg deschise, te va ierta.
Nu
este un secret ce poate face Yah. 3
În
inima fiecărui om care a trăit vreodată, fie el rege, nobil sau
hoț viclean, fie ea prețuită soție sau o prostituată, există
dorința de a fi iubit și acceptat pentru ceea ce este cu adevărat
– și în ciuda tuturor care nu sunt adevărați. Toți tânjesc după înțelegere.
S-a
spus de multe ori că există o „gaură în formă de Dumnezeu”
în inima tuturor. Adânc
în inima tuturor există o dorință de unitate cu Creatorul.
Din
cauza păcatului, deseori nu este recunoscut pentru ceea ce este.
Teama de Yahuwah, și îndoiala față de dragostea Sa, fac din
dorință o agonie neîmplinită de dor.
Această
sfâșietoare inimă care strigă, a fost atât de bine descrisă
într-un cântec care a lovit o coardă sensibilă în multe inimi.
Mulți oameni s-au identificat cu dorul exprimat în cântec.
Dacă
am avut doar o dorință,
Doar
o singură cerere,
Sper
să nu fie ca mine.
Sper
că înțelege. . . 4
Păcatul
distruge cunoașterea lui Yahuwah în inima omului.
Acesta
a desfigurat aproape în întregime chipul divin în suflet. Cu toate
acestea, toți cei care vor apela la Yahuwah, căutând iertare și
curățire, vor
fi restaurați.
Imaginea
divinului va fi restaurată și un popor va reflecta slava,
caracterul, Creatorului.
Scriptura
conține 360 de nume compuse unice ale lui Yahuwah.
Fiecare
nume reflectă o fațetă diferită a caracterului divin cu mai multe
fațete. Dorința
Tatălui, să-și descopere caracterul Său rătăciților Lui copii
legați de pământ poate fi văzută în multele feluri diferite în
care El Se reprezintă pe Sine în aceste nume frumoase.
Unele
dintre aceste nume sunt nume puternic masculine: Eu
sunt Puterea ta; Eu sunt Scutul tău; EU SUNT ruda ta cu drept; Eu
sunt un Om al Războiului.
Alte
nume, sună feminin pentru urechile omenești: Trandafirul din
Sharon; Crinul din Vale; Cel care Dă-Piept. Aceste
nume sunt o făgăduință liniștitoare de înțelegere blândă,
iubitoare-bunătate și îngrijire cultivată.
Tot
pămîntul va fi plin de cunoștința „slavei”
(caracterului) lui Yahuwah, atunci când poporul Său, pocăit,
iertat, curățit, și recreat, reflectă perfect caracterul Său.
Acest
lucru este numele Tatălui scris în frunte. Omenirea
finită, restaurată în imaginea divină, va avea marea onoare de a
reflecta diferite aspecte ale caracterului divin.
Acest
lucru nu distruge personalitatea individuală.
Individualitatea
nu este absorbită si distrusă. Mai
degrabă, arată cum este desfășurată adevărata frumusete a unei
persoane. Purificat de toate tendințele satanice care l-au deformat,
caracterul adevărat strălucește acum, așa cum se intenționase să
fie mai înainte: o descoperire a unui aspect unic al caracterului
divin.
Sfînta
Scriptură îl descrie pe Moise ca cel mai blând om din lume.
Acum,
bărbatul Moise era foarte blând, mai presus de toți oamenii care
erau pe fața pământului.” (Numeri 12: 3 ) Multe
versiuni moderne traduc cuvântul „umil”, ca ceea ce este
regretabil. Cuvântul
umil nu are același înțeles ca și blând.
Diferite
definiții pentru umil, includ smerit, supus, să fie înjosit și să
fie tras în jos. Oamenii
echivalează adesea „blând” cu „umil” în mintea
lor.
Dar,
o persoană care este blândă, este mult mai mult decât umilă.
Blândețea
este, de asemenea, adesea privită cu dispreț, slabă
și fără coloană vertebrală.
Cel mai
special este adevărul din culturile occidentale, unde
individualitatea este lăudată pentru superioritate și în cântece,
cum ar fi: „Mi-Am făcut Drumul Meu”, care au devenit
hit-uri cu popularitate.
Definiția
din dicționar aduce lumină asupra acestui atribut prețios al
caracterului divin adesea subestimat.
BLÂNDEȚEA:
Finețe a temperamentui; moale; blând; greu de provocat sau iritat;
abținându-se; oferind
răbdare sub injurii.5
O
persoană care este blândă nu este slabă-spiritual. Moise era
chiar temperamental! Unul
dintre fațetele temperamentului său a dus la uciderea unui
supraveghetor egiptean. (Exod 02:11, 12) Optzeci
de ani mai târziu, un alt afișaj al temperamentului (sub provocare
extremă), a dus la a-i fi refuzat privilegiul de a conduce pe copiii
lui Israel în Țara Făgăduinței. (Numeri 20:12) Cu
toate acestea, în școala divină, instruit de cel mai Mare
Învățător din lume pe care l-a cunoscut vreodată, Moise a
învățat să-și controleze temperamentul.
Ceea
ce a fost o mare slăbiciune în caracterul său și a dus la actul
de omor, a devenit sfințit sub influența divină.
Moise a
dobândit o mare stăpânire de sine. El a devenit acela care era
blând; un om care „oferea răbdarea sub injurii.” 6 „Toleranța”
este doar „auto-control; răbdare reținută”7Blândețea
nu neagă că o nedreptate sau o greșeală
a fost comisă. Însă,în
fața insultei admise și a prejudiciului,
o persoană blândă își exercită „auto-controlul” și
este răbdătoare și iertătoare. Caracterului
lui Moise nu era fără coloană vertebrală și fără sentimente,
odată ce aceasta a fost purificat de sine. Era
mai puternic decât înainte în adevărata
tărie de caracter.
Mai
mult decât oricine altcineva de pe fața pământului, Moise a avut
privilegiul de a reflecta frumusețea unei trăsături de caracter
divine, rar 
văzut în fiii oamenilor. Yahuwah însuși este foarte
blând. El exercită controlul de sine și este răbdător sub
injurii. „Căci Eu SUNT [Yahuwah], nu mă schimb;… De aceea
voi, fii ai lui Iacov, n-ați fost nimiciți.” (Maleahi 3: 6 )
Fiecare
persoană salvată va avea un caracter bine echilibrat.
Dar, în
cazul acesta, fiecare va avea o personalitate distinctă, care a
dezvoltat la un grad ridicat unele aspecte unice ale caracterului
divin. Un
copil care, în propria sa viață, dezvăluie caracterul Tatălui ca
unul care este „dispus să facă bine altora și să-i facă
fericiți prin îndeplinirea cererilor lor, rezolvarea nevoile lor
sau asistarea acestora în primejdie”8
va avea numele BLÂND, scris în frunte. Bunătatea
este atributul divin care a fost dezvoltat în special în propriul
său caracter.
O
persoană care, prin credința în Yahushua, a dezvoltat abilitatea
divină de a face mereu ceea ce trebuie făcut, pentru că trebuie
să fie făcut, indiferent de costuri, frică sau pericol, va avea
CURAJOS scris pe frunte. Curajul
este fațeta particulară a caracterului divin, care este cel mai
clar demonstrată în viața lui.
Pe
de altă parte, cea care, în viața ei, dezvăluie propria
„bunăvoință, blândețe a lui Yahuwah sau sensibilitate a
inimii, care determină o persoană să treacă cu vederea răniri,
sau care tratează un infractor mai bine decât merită,” 9
primește numele Milostenie pe fruntea ei, pentru că este aspectul
caracterului lui Yahuwah pe care îl afișajă în propriul ei
character, cel mai clar.
O
cunoaștiință personală mi-a împărtășit odată că, în
calitate de persoană tânără, ea a citit că Mântuitorul „a
trăit mereu ca să binecuvânteze pe alții.” La
acea vreme, ea a hotărât în inima ei că ar vrea ca același lucru
să fie adevărat și în dreptul ei. Acum, după mai mulți ani, ea
este cea mai neegoistă persoană, cea mai generoasă pe care o știu.
Generozitatea
de sine uitucă nu se limitează doar la bani, cu toate că, atunci
când circumstanțele o cer, ea este generoasă și cu banii.
Biblia
se încheie cu o făgăduinţă. Vălul este tras la o parte de pe
viitoarea eternitate și unuia îi este permis să privească în
acel tărâm fără margini de fericire. După ce descrie apa vieții,
„limpede ca cristalul, care ieșea din scaunul de domnie”
(Apocalipsa 22: 1), promisiunea
este dată să vină: „nu va mai fi nimic vrednic de blestem: ci
tronul lui [Yahuwah] și al Mielului va fi în ea și slujitorii Lui
Îi vor sluji:…
Ei vor vedea fața Lui și numele Lui va fi pe frunțile lor
„. (Apocalipsa 22: 3, 4)
Yahushua
a luat asupra Sa natura căzută a lui Adam după păcat.Fiuldescoperă
ceea ce ar fi Tatăl,
dacă ar
fi fost om. Cu
toate acestea, Yahushua nu a păcătuit niciodată! El nu a avut
tendințe spre rău, cultivate care trebuiau biruite.
Această
controversă lungă care se derulează între bine și rău,
sfințenie și stricăciune se încheie, atunci când Yahuwah are un
grup de oameni pe deplin predați Lui, curățiți și restaurați în
imaginea divină. Sunt
oamenii
care au
pacatuit, dar care, prin pocăință și iertare au acum amprenta
divină asupra creierului lor subconștient: Numele
Lui pe frunte.
Pământul
va fi luminat de slava Celui Veșnic când caracterulSău
este dezvăluit în poporul Său în așteptare.
Lumea
va ști ce ar fi Yahuwah, cum ar fi, ce cuvinte El ar spune, cum ar
acționa El, ca un bărbat în vârstă de 55 de ani, care se
confruntă cu pierderea locului de muncă sau pentru refuzul de a
călca Sabatul. Lumea
va vedea demonstrate propriile reacții ale lui Yahuwah, ceea ce ar
face El, dacă ar fi o mamă a trei copii, în vârstă de 34 de
ani, pierzându-și căsătoria pentru că a urmat adevărul.
Caracterul
divin va fi afișat într-o persoană tânără care, atunci când se
confruntă cu posibilități de carieră strălucitoare, va fi
dispusă să considere toate lucrurile ca o pierdere, cu scopul de a
rămâne credincioasă principiului.
Lumea
va vedea cum Yahuwah ar acționa în toate circumstanțele, și în
orice situație, deoarece caracterul Său,
gândurile și sentimentele Sale,
vor fi gândurile și sentimentele, cuvintele și acțiunile
poporului Său.
Toți
cei care intră în Cer vor avea numele lui Yahuwah scris în frunte,
scris acolo pentru că, El este centrul gândurilor lor.
Nimeni
nu poate să fie gata prin el însuși, dar numele lui Yahuwah este o
făgăduință, că El va FI tot ce aveți nevoie ca El să fie,
pentru a fi gata.
Cheamă
numele lui Yahuwah.
Încrede-te
în El. Tu, de asemenea, poți reflecta slava caracterului divin.
„De
aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit, pe cei care
vin la… [Yahuwah] prin El, pentru că trăiește pururea ca să
mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25, NKJV)
Apasă aici pentru
a viziona videoclipul!
1 Dicționaruniversal
Webster Unabridged,
a doua ed., 1983.
2
Dicționarul American explicativ al limbii engleze,
Noah Webster, ed., 1828.
3
Adaptat după “It Is No Secret (What God Can Do)”
de Stuart Hamblen, drepturile de autor © 1950 (repetată) Cântece
Universal Inc.
4
„Cu brațele larg deschise”, scris de Scott Stapp.
5 Dicționarul
American explicativ al limbii engleze,
Noah Webster, ed., 1828.
6
Ibidem.
7 Noul
Dicționar universal Webste Unabridged,
1983.
8
„Blând,”Dicționar
American al limbii engleze,
Noah Webster, ed., 1828.
9
„Milos”, ibid.
