Puterea
obiceiurilor se află
în emoţiileoamenilor
legate de anumite fapte, simboluri şi practici. Tradiţiile
transmise din generaţie în generaţie capată un sens al
continuităţii. Ele aduc în minte emoţiile experienţelor trecute
şi oferă o legătură emoţională puternică în timp şi spaţiu.
În timp de doliu, tradiţiile pot chiar aduce mângâiere.
Culturile, şi chiar familiile în mod individual, au obiceiuri dragi
care sunt preţuite datorită semnificţiilor lor.

 Obiceiurile
aduc frumuseţe şi sens în multe aspecte ale vieţii. Deşi crezul
religios trebuie să fie fundamentat pe Scriptură şi nu pe
tradiţie, există multe alte aspecte în care tradiţia poate
îmbogăţii mult viaţa celor împlicaţi. Casătoria este un ritual
cu multe tradiţii.

Pentru
un cuplu care ar dori ca mariajul lor să fie conform Scripturii şi
să dea la o parte orice lucru care este în ton cu “Babilonul”
se ridică anumite întrebări. Ce reprezintă o ceremonie
de nuntă biblică?Trebuie ca nunta să se desfăşoare în biserică?
Poate avea loc la judecătorie? Este greşit să obţii un certificat
de căsătorie, sau e de ajuns să faci un legământ în faţa
câtorva prieteni şi rude? Stabileşte Biblia în ce oră a zilei
trebuie să aibă loc cununia? Ce se poate spune despre ţinuta
“tradiţională” la nuntă?Poporu llui Yahuwah poate purta
verighete?

Toate
acestea sunt întrebări legitime. Scriptura nu oferă instrucţiuni
despre cum să se desfăşoare o nuntă. De altfel principiile pe
care Biblia ni le dă asigură un cadru de bază ca răspuns la
fiecare întrebare.

Culturi
diferite au definiţii variate pentru ceea ce înseamnă o cununie.
Deoarece Scriptura tace cu privire la conducerea unei ceremonii de
nuntă, este perfect acceptabil să încorporezi variatele tradiţii
pe care cultura din care provii le găseste pline de semnificaţie şi
frumoase pentru o nuntă.

.Ceea
ce uneşte pe cei doi împreună nu este locaţia, nici florile sau
hainele, sau tortul, sau verighetele. Este jurământul pe care-l fac
înaintea lui Yahuwah şi a invitaţilor la nuntă, care reprezintă
martorii omeneşti ai ceremoniei.

Unirea
celor doi,
bărbat şifemeie,
în căsătorie este adesea numită “căsătorie sfântă”.
Reprezintă o relaţie sacra ce diferă de oricare altă asociere sau
partenariat pe care cineva l-ar putea avea. La Creaţiune, Yahuwah a
creat ambele
sexe. Unirea
celordoibărbatşifemeie
urma să reveleze caracterul lui Yahuwah tuturor celorlalte fiinţe
create:

Şi
. . .[Elohim] a zis, Să
facem om după chipul şi imaginea noastră : şi
să ledăm
stăpânire . . . peste întreg pământul, peste toate târâtoarele
de pe pământ. Astfel. . .[Elohim] a creat omul după chipul şi
imaginea Sa, proprie, l-a creat [Elohim] …barbat şi femeie i-a
creat. (Geneza 1:26)

Căsătoria
este mai mult decât un aranjament legal între două părţi. Este
un legământ
cu martori binecuvântat de Creator.

În
sistemul legal, mariajul este văzut ca un contract
legal .Aşa
că nu oricine are permisiunea să oficieze ceremonia nunţii. Doar
aceia care au fost investiţi cu autoritate proprie de către stat
pot oficia ceremonia.Doar aceia cărora
le-a fost oferită permisiunea de către stat să conducă ceremonia
legământului căsătoriei.

Pentru
credinciosi căsătoria este mai mult decat un contract legal. Ea
este o convenţie
– un acord în conformitate cu legile Împărăţiei cerurilor şi
este asistată şi sancţionată de marele Dătător al Legii. Uncontract
este obligatoriu în toate instanţele umane de drept, dar un
legământ derulat prin jurământ solemn şi asistat de către
Suveranul Universului Însuşi, este mult mai restrictiv

 Aşa
că legile tribunalelor umane ar putea rupe “contractul legal” al
căsătoriei, dar legământul ar rămâne în cotinuare cu character
obligatoriu conform legilor Instanţei Cereşti.

Realizarea
faptului că jurămintele sunt făcute înaintea lui Yah care
oficiază orice nuntă a determinat pe mulţi să întrebe dacă este
necesar sau chiar recomandabil să fie căsătorit “legal” cu un
certificat de căsătorie într-o ceremonie realizată de un
funcţionar cu autoritate de stat administrat pentru a efectua
căsătorii. Atunci când un guvern emite un “certificat”,
implicată în acest act este confirmarea că dacă guvernul poate da
permisiunea de a o face, tot aşa el o poate revoca şi îţi
poate refuza dreptul de a te căsători . De obicei, guvernul
plasează anumite restricţii privind căsătoria. Majoritatea
guvernelor refuză permiterea căsătoriilor :

• Între
  persoane care sunt în relaţii de rudenie foarte apropiate, fie
  între fraţi, părinte şi copil sau , ocazional , verişori

• Între
  persoane de acelaşi sex.

• Între
  o persoană şi un animal sau o altă entitate non-umană.

• Dacă
  una sau ambele părţi sunt sub o anumită vârstă, în scopul de a
  proteja minorii de viol.

• Dacă
  una sau ambele părţi sunt deja căsătorite

Este
adevărat că un certificat de căsătorie nu înseamnă că eşti
căsătorit şi în ochii Cerului. Oricum, aceasta nu înseamnă că
un cuplu care se bucură de o viaţă de căsătorie ar trebui să
refuze a respecta cerinţele legale pentru căsătorie care
guvernează ţara în care trăiesc.

“Lăsaţi
fiecare suflet să fie supus autorităţilor care guvernează. Pentru
că nu există nicio autoritate cu excepţia lui Yahuwah, şi
autorităţile care există sunt numite de Yahuwah. Aşa că oricine
se opune autorităţii se opune ordinii lui Yahuwah, şi toţi cei
care se opun îşi vor atrage judecata asupra lor înşişi.”
(Romani 13:1,2, NKJV)

Acum
câteva secole în Anglia, căsătoriile erau realizate în maniera
tradiţională, printr-un schimb de inele şi
fără prezenţa unui preot; erau
numite căsătorii “de drept comun”. Acestea erau consideratecăsătorii
legale din punct de vedere
juridic şi a creat un scandal pe scară largă atunci când un rege
saxon a îndepărtat-o pe soţia sa de drept comun în favoarea unei
noi căsătorii cu o altă femeie, cu binecuvântarea unui preot.
Toate ţările au avut unele forme ale acestui tip de mariaj.

Odată
cu răspândirea bisericii Romano-catolice de-a lungul Europei,
căsătoria de drept comun a căzut în disgraţie. Numai acele
căsătorii “binecuvântate” de un preot au fost considerate
obligatorii din punct de vedere moral. În final, în 1753, Anglia a
scos în afara legii căsătoriile de drept comun în temeiul actului
de căsătorie. De acum înainte căsătoriile trebuia să fie
oficiate de un preot în Biserica Anglicană, cu excepţia evreilor
sau Quakerilor.…

Chiar
şi
astăzi multe ţări permit căsătoriile de drept comun pentru că
acestea recunosc faptul că dreptul de a te căsători există
dinainte de a fi stabilit de guverne, aşa că instituirea căsătoriei
precedă legea stabilită. Acestea fiind spuse, chiar şi acele
guverne care recunosc validitatea
căsătoriei de drept comun ca un drept, nu
recunosc
întotdeauna ca o familie!/ un cuplu căsătorit pe aceia care nu
posedă un certificat de căsătorie oferit de instituţia statului.
Aceasta este un motiv de îngrijorare din cauza modului în care
aceasta afectează alte aspecte juridice.

Efectele
proprietăţii unei relaţii mariale, dreptul la supravieţuire,
beneficiile conjugale şi multe alte facilităţi maritale, inclusiv,
printre alte lucruri, procente, taxe fiscale. Înregistrarea
căsătoriei prin autorităţile legale adecvate este un imperativ
pentru protejarea persoanelor implicate. Mai mult, dacă un cuplu ar
trebui să aibă un copil, există o protecţie legală pentru copil
precum şi faptul că nu ar trebui să fie ignorată din simplul
motiv că există un guvern uman care emite actele legale.

Un
certificat de căsătorie oferă un anumit nivel de protecţie
în eventualitatea decesului unuia dintre soţi sau a divorţului.
Guvernele care recunosc căsătoriile de drept comun de obicei cer
unele forme doveditoare pentru căsătoria de drept comun, dacă este
contestată în instanţă sau în cazul în care dovada căsătoriei
este necesară în scopul de a soluţiona situaţia proprietăţii
imobiliare in urma decesului partenerului.

Legea
dreptului comun nu are un aşa mare “control” asupra actului de a
se căsători, sau să “stabilească” existenţa unei căsătorii
, deoarece stabileşte indicatorii care pot fi utilizaţi pentru a
determina dacă un bărbat şi o femeie sunt într-adevăr
căsătoriţi, sau dacă ei pur şi simplu folosesc sintagma “a fi
căsătorit” fără existenţa unuia dintre elementele fundamentale
pe care o societate le înţelege că trebuie să însoţească o
căsătorie adevărată. Pe scurt,
legea deptului comun nu fucţionează la o căsătorie cu excepţia
cazului în care valabilitatea unei căsătorii este contestată în
instanţă.
Atunci ,instanţa va folosi standardele legii dreptului comun pe care
aceasta le implică pentru a decide dacă presupusa căsătorie a
fost stabilită ca atare.¹

Cu
toate că mariajul de drept comun este legal în unele ţări,
există un principiu mai larg implicat care ar trebui considerat.
Este important să se evite apariţia răului. Odată cu scăderea
moralei de-a lungul întregii societăţi moderne , din ce în ce mai
mulţi oameni au “ relaţii sexuale” trăind împreună fără
beneficiul unei căsătorii. Când un cuplu trăieşte împreună
fără a face actele necesare cerute de propriul guvern pentru a
avea o recunoaştere legală a căsătoriei, acesta apare pentru
ceilalţi ca o trăire în păcat pur şi simplu. În timp ce
propriile lor rude şi familia este posibil să fi asistat ca martori
la rostirea jurămintelor în faţa lui Yahuwah, imaginea aparentă
în faţa celorlalţi este că acel cuplu nu are angajamentul
necesar ci este pur şi simplu un concubinaj dintr-un motiv evident.

Yahusuhua
recunoaşte importanţa de a evita apariţia răului. Toate acele
probleme care nu încalcă legea lui Yahuwah dar ar fi privite ca
ofensă dacă acea convenţie ar fi ignorată, exemplul lui Yahushua
învaţă că legile/convenţiile umane ar trebui urmate.

Într-o
zi , cei care au colectat taxa de templu „, au venit la Petru și
i- au zis: ” Învățătorul vostru nu plătește taxa de templu
? ‘ ” ( Matei 17:24 , NKJV ) .

Petru
a perceput implicit o critică la adresa Maestrului său iubit și a
sărit îndată în apărarea lui . Yahushua nu era un călcător de
lege ! Deci, el a spus: ” Da ! „

Petru
nu şi-a dat seama , dar spre marea satisfacție a dușmanilor
Mântuitorului , el a făcut să se înţeleagă în acest fel că
Yahushua nu a fost Mesia [ Unsul ] ! În economia ebraică , ”
cei unși ” fie aceştia rege , prinț , preot sau rabin, nu au
fost obligați să plătească taxa de templu . Ca Mesia și ca un
rabin respectat, din punct de vedere tehnic, Yahushua nu trebuia să
plătească taxă .

Yahushua
nu l-a certat pe Petru . El știa că Petru a făcut o gafă numai în
încercarea de a-L apăra . Cu calm , Yahushua i-a explicat lui Petru
de ce vameșii l-au interogat și de ce Mântuitorul,din punct de
vedere legal nu era obligat să plătească taxa . Următoarele sale
cuvinte conțin instrucțiuni pentru toți cei care pun sub semnul
întrebării dreptul legal al guvernelor de a cere ceea ce guvernul
divin nu pretinde :

„Cu toate acestea, ca să nu -i ofensez, du-te la mare, aruncă
undiţa, și să iei peștele care vine mai întâi. Iar când îi
vei deschide gura, vei găsi o monedă; ia-o și dă-le-o pentru Mine
și pentru tine. ” ( Matei 17:27 )

”
Ca să nu-i jignesc. ” Yahushua, ca Mesia, nu trebuie să
plătească taxa. Cu toate acestea, pentru a evita ofensele, Yahushua
l-a instruit pe Petru să plătească taxa oricum
– și
a făcut o minune în scopul obţinerii de bani pentru a plăti taxa
faţă de care a reafirmat poziția sa şi anume că este scutit de
plata acesteia !

Aceasta
este poziția pe care ar trebui să o ia toți cei care caută să-L
onoreze pe Yahuwah. Guvernul Cerului nu poate solicita un certificat
de căsătorie de stat ; cu toate acestea, ” ca nu cumva să fie
înţeleasă ca ofensă ” ar trebui să fie luate toate măsurile
de precauție pentru a evita sa se dea aparența răului. În cazul
în care un simplu certificat de căsătorie evită ofensarea, nimeni
nu ar trebui să refuze să obțină unul.

Următoarea
întrebare care se pune este unde să aibă loc nunta și cine ar
trebui să oficieze ? Este necesar să se organizeze nunta într -o
biserică , în scopul de a obține binecuvântarea lui Yahuwah ?
Acest lucru este problematic mai ales pentru cei care au pășit în
afara cultelor organizate .

Aici,
diferite obiceiuri și legi vor putea reglementa oarecum răspunsul.
În America de Nord , pastorii sunt investiti cu autoritatea
corespunzătoare de către stat pentru a efectua ceremonii de
căsătorie . În cazul în care cuplul are o rudă , care este
pastor și ar avea sens pentru ei sa oficieze nunta , nu este nimic
în neregulă cu a se căsători în acest fel . Odată ce o persoană
înțelege starea căzută a bisericilor, cu toate acestea , este
nepotrivit să se căsătorească într-o biserică . Niciun israelit
nu s-ar fi căsătorit în Templul lui Venus , zeita iubirii , pur și
simplu pentru că a fost o locație frumoasă , în care să se
căsătorească. De asemenea, oamenii care sunt ai lui Yahuwah care
iau în seamă chemarea de a părăsi Babilonul nu vor alege să se
căsătorească într -o biserică.

Unele
dintre cele mai frumoase nunți au loc în aer liber. Nunta lui Adam
și a Evei a avut loc într-o grădină. Alte locuri potrivite pentru
nunti sunt case familiale sau, pentru o nunta prea mare pentru o casă
privată, un hol sau camera de hotel de convenții închiriate poate
găzdui, de asemenea, nunta .

Multe
țări nu dau păstorilor autoritatea legală de a efectua ceremonii
de căsătorie . În astfel de țări , cei care doresc o ceremonie
religioasă, au două: se căsătoresc la starea civilă de
autoritatea juridică și apoi unirea lor este binecuvântată într
-o ceremonie religioasă în altă parte. Nu este nimic în neregulă
cu obtinerea actului de căsătorie la un tribunal de către un
judecător sau alt funcționar. Ceea ce este important este faptul că
ori de câte ori are loc nunta, indiferent dacă un pastor sau
funcţionar al unei instanțe efectuează ceremonia, este recunoscut
ca un act solemn și da, prilej sfânt unde este ratificat un
legământ. Prezența prietenilor și a familiei unuia ca martori de
susținere sunt, de obicei, o parte importantă a unei astfel de
ocazii.

Există
și alți factori care nu ar trebui să fie ignoraţi , doar pentru
că ei nu sunt „porunci ” biblice . Fiecare cultură are
propriile sale tradiții care dau frumusețe și sens ceremoniei de
nuntă . Un mire israelit ar scrie un contract de căsătorie ,pe
care să îl prezinte celei cu care intenţionează să se
căsătorească. Acest contract , numit aketubah
, a fost prezentat miresei , la o masă specială pregătită de
familia ei .

Prin
aceasta soţul și-a exprimat dragostea pentru mireasa lui și a
prezentat promisiunile sale în faţa miresei si a familiei ei. El a
subliniat modul în care el a planificat să protejeze și să
asigure pentru ea și copiii care i-ar putea avea, cum a vrut să se
desfăşoare activitatea în gospodărie și creşterea copiilor.

După
ce a prezentat contractul de căsătorie miresei, el va turna un
pahar de suc ​​de
struguri, de cea mai bună calitate pe care şi-ar putea permite, și
va lua o înghițitură. Tânăra femeie va lua apoi ketubah și o va
studia . Ea va lua în considerare cu
atenție fiecare punct, vrea sau nu, acesta este contractul care
urmează să-l
accepte și să trăiască conform lui. Ar putea dura ceva timp
pentru ea ca să-l studieze. Nu este nicio grabă. Atunci când, după
o analiză atentă, ea va decide să accepte Ketuba, ea va lua, de
asemenea, o inghititură de suc de struguri și din acel moment vor
fi consideraţi logodiţi.

Diferitele
tradiții de nuntă ale diferitelor culturi sunt utile pentru a
contribui la solemnitatea acestui acord, care este în același timp
un contract legal precum și un legământ divin asistat . Pe
parcursul zilelor de persecuție intensă de către Biserica
Romano-Catolică, hughenoților și waldenzilor li s-a interzis să
dețină orice servicii religioase. Ei ar putea organiza numai nunți
și înmormântări . În aceste condiții , nunțile au devenit
ceremonii sacre foarte religioase, căci era o oportunitate atunci
când credincioșii se puteau întâlni în condiții de siguranță
împreună. O astfel de solemnitate sacră adusă la ceremonia de
nunta este oportună și cu siguranță are binecuvântarea Cerului
mai mult decât în mod obişnuit, de multe ori ceremoniile de azi
sunt umplute cu glume.

În
diferite culturi nunțile se desfăşoară în diferite momente ale
zilei . Nuntile ebraice au fost efectuate pe timp de noapte . Cerul
înstelat care se întindea deasupra a fost un memento pentru toate
promisiunile făcute de Yahuwah lui Avraam că urmașii lui vor fi ca
nisipurile mării şi ca stelele nenumărate de pe ceruri . Din nou,
însă, acest lucru nu este un mandat biblic . A fost doar o tradiție
care dă frumusețe și sens pentru nunţile evreieşti.

În
Anglia, este o practică comună de a organiza nunți dimineața. De
fapt, la un moment dat, nu a fost chiar legal să se efectueze o
ceremonie de căsătorie după amiază . În America de Nord , pe de
altă parte , nunțile au loc de obicei după-amiaza, cu cele mai
formale nunţi care au loc seara . Nicio practică nu este corectă,
iar celelalte greșite . Modul ar trebui să se căsătorească la
momentul cel mai convenabil și semnificativ pentru ei.

Nimeni
nu ar trebui să simtă că este necesar să cheltuiască mai mulți
bani pe nuntă decât își pot permite persoanele implicate. Cu
toate acestea, trebuie să se aibă în vedere convenţiile prin care
fiecare dintre persoanele care intră în căsătorie să onoreze
una pe cealaltă . În multe culturi, roșu este culoarea
tradițională purtată pentru a sărbători o căsătorie și alb
este purtat pentru doliu . În societățile occidentale, în cazul
în care negru este purtat la doliu, alb este purtat ca un simbol al
purității . În timp ce nu este necesar să-și cheltuiască o
mulţime de bani pe ţinuta de nuntă, purtarea de haine speciale
este un fel în care mirele onorează mireasa lui, iar ea onorează
soţul ei .

Inelele
de nunta au originea în păgânism și nu sunt necesare pentru a se
căsători. Cercul de aur a fost un simbol al soarelui. Acesta a fost
plasat pe degetul ” inelar ” de la mâna stângă, deoarece
se credea că o venă mergea de la acel deget direct la inimă,
scaunul sentimentelor .

Un
astfel de simbol, întemeiat în păgânism, nu este potrivit pentru
Cei Chemați care au lăsat Babilonul în urmă. În multe culturi,
cu toate acestea, absența unui inel poate duce la presupunerea că
acel cuplu trăiește împreună, fără a beneficia de căsătorie.
În cazul în care un cuplu nou – căsătorit se găsește într- o
astfel de situație, un inel simplu, purtat de către femeie, pentru
câteva săptămâni, până când reputația ei este stabilită şi
anume ca e femeie căsătorită, este suficientă pentru a comunica
starea ei și pentru a evita apariția răului. Odată ce acest lucru
a fost realizat, inelul de nuntă poate fi pus deoparte ca podoabă
inutilă .

Ar
trebui depuse toate eforturile pentru a aduce o semnificație și
sens aceastei ocazii speciale. Pe măsură ce cresc fetițele visează
la ziua în care acestea devin o mireasă şi un mire iubitor va face
tot posibilul pentru a sprijini și întări alegerea ca ea să
devină soția visurilor sale .

In
timp ce majoritatea cuplurilor tinere privesc cu nerăbdare la
ceremonia de nunta ca la începutul vieții lor de căsătorite,
cuplurile în vârstă care au fost căsătorite realizează, în
retrospectivă,că adevărata viață de căsătorie începe în
primele câteva zile din viața de cuplu căsătorit . Luna de miere
este cu adevărat începutul vieții lor ca soț și soție .Lungile
luni de miere, scumpe nu sunt în nici un caz o necesitate înțeleaptă
și nimeni nu ar trebui să meargă în datorii pentru a avea o luna
de miere . Cu toate acestea , toate eforturile trebuie făcute,
conform cu cele mai bune abilităţi ale cuiva, de a avea ceva timp
privat împreună chiar la începutul căsătoriei .

Obiceiurile
pe tot parcursul vieții pot fi stabilite în timpul lunii de miere ,
care va fi o binecuvântare pentru fiecare tot restul vieții lor .
Având dimineața și seara ” închinarea în familie „,
chiar de la început, luându-şi timp să se roage împreună, să
se viziteze și să se asculte reciproc, se va întări legătura
conjugală și vor culege recompense bogate în anii următori .

Yahuwah
a recunoscut importanța consolidării noii relații în primele zile
. El a poruncit ca nici un om să nu fie trimis să lupte în război
în timpul primului an de căsătorie . Mai degrabă, el trebuia să
rămână acasă pentru a face soția lui fericită . Evident, acest
lucru nu înseamnă că el era indolent și nu muncea . Cu toate
acestea , în primul an a fost un moment special atunci când , așa
cum se menționează în Scriptură , cei doi au devenit „un
singur trup”. Numai prin experiențe comune de viață, o astfel
de legătură este forjată și fiecare cuplu nou ar trebui să
depună eforturi pentru a consolida relația lor în frica de Yahuwah
.

Relația
conjugală a fost stabilită de către Yahuwah .avându-L pe Creator
ca şi conducător al casei , căsătoria poate fi cu adevărat o
binecuvântare. Așa cum a fost nevoie atât de un bărbat cât și
de o femeie pentru a dezvălui ” imaginea lui Yah „, tot
astfel unirea unui bărbat cu o femeie poate dezvălui adevăruri
prețioase despre Tatăl ceresc . Un cuplu devotat lui Yahuwah poate
fi o lumină strălucitoare în această lume întunecată de păcat.
O influență minunată pentru bine poate fi exercitată prin
exemplul unei căsătorii evlavioase și centrată pe Yahushua.

Cele
mai bogate binecuvântări ale cerului pot rămâne peste cei care,
împreună, trăiesc viața în serviciul Creatorului.

Articole
la Subiect:

• Podoabele
  şi crestinul
• Cuplul-Creaţie
  Cerească

¹ http://www.originalintent.org/edu/marriage.php, emphasis supplied.