Presupunerile sunt periculoase – mai ales atunci când
acestea sunt făcute în domeniul religios. Dacă o doctrină religioasă se bazează
pe o presupunere greșită, practica religioasă va fi greşită. Cea mai răspândită
presupunere în creștinătate este că Sâmbăta este Sabatul Scripturii, iar Duminica
este ziua în care
Yahushua a fost înviat. Aceste convingeri sunt construite pe un altă presupunere:
că săptămâna
modernă s-a derulat continuu și fără întrerupere de la Creațiune. Cu toate
acestea, istoria calendarului iulian, dovedeşte că aceste ipoteze sunt false.
Calendarul Iulian a fost înființată în 45 î.Hr. Ca și
calendarul Republicii Romane dinaintea lui, calendarul Iulian timpuriu avea o săptămână
de 8 zile! Pe calendarul Republican și pe cel Julian timpuriu zilelor săptămânii
le erau atribuite litere:de la A la H. Toate calendarele Iuliene timpurii
(Fasti) existente datează încă din perioada 63 î.Hr. -. 37d. Hr.
Săptămâna de opt zile este evidentă pe aceste fragmente de piatră.
Fasti Antiates – reconstrucţíe a singurului calendar pre-iulian care încă există1
Odată cu extinderea Imperiului Roman, acesta a venit în contact cu
Mithraismul, care a devenit rapid un
cult religios popular în Roma. Mithraismul a adus săptămâna de şapte zile
numită după zeii planetari.
”Fără îndoială răspândirea tainelor iraniene [persane] a avut un rol
considerabil în adoptarea generală, de către păgâni, a săptămânii în care
Duminica era considerată zi sfântă. Numele pe care le folosim fără să știm pentru celelalte șase zile, au
intrat în folosință în același timp în care Mithraismul a câștigat adepți în
provinciile din Occident, și nu este o greşeală stabilirea unei relații de
coincidență între cucerirea acestora și acest fenomenul concomitent. (Franz
Cumont, Textes et Monumnets Figures Relatifs aux Mysteres de
Mithra, Vol. I, p. 112.)
„Importanţa atribuită zilei soarelui-dies
Solis, a contribuit şi ea, cu siguranță la recunoașterea generală a Duminicii
ca zi sfântă. Acest lucru este în legătură cu un fapt mult mai important, și
anume, adoptarea săptămânii de către
toate națiunile europene. (Franz Cumont, Astrologia și religia din vremea
grecilor și a romanilor, p.163, subliniere adăugată).
Duminică nu poate fi ziua în care Yahushua a înviat
din morți, pentru că Duminică nu a
existat în calendarul iulian de opt zile din vremea Sa. Nici Sâmbăta nu
poate fi Sabatul biblic al Zilei a Șaptea, pentru că, inițial, săptămâna
planetară păgână începea cu ziua lui Saturn-Sâmbăta!
Băile lui Titus, din Roma, au fost construite între
anii 79-81 d. Hr. Un calendar de perete ce a fost găsit acolo, îl arată în mod
clar pe Saturn, zeul agriculturii, ca fiind
divinitatea primei zile a săptămânii.
Calendar Roman de perete
Dies Solis , sau ziua Soarelui poate fi
văzută ca fiind cea de a doua zi a săptămânii. Luna, zeiţa-lună purtând
semiluna ca o diademă, era a treia zi.
Săptămâna se sfârşea în ziua lui Venus, dies Veneris, care corespunde Vinerii
moderne şi era a şaptea zi a săptămânii.
Săptămâna planetară păgână la fel ca şi Calendarul
Iulian care a adoptat-o, sunt iremediabil păgâne. Faptele istorice arată că
nici Sabatul biblic, nici prima zi a săptămânii biblice nu pot fi stabilite
folosind calendarul modern. Dacă este importantă închinarea într-o anumită zi,
atunci este de asemenea important să cunoaştem ce calendar să folosim pentru a calcula acea zi.
Calendarul luni-solar de la crețiune, ce folosește atât soarele cât și luna, este singurul mijloc
de a stabili corect Sabatul zilei a șaptea și ziua învierii lui Hristos.
”El
a făcut luna ca să arate vremurile.” Psalm 104: 19
Vremurile2: mo’edim. Adunările de închinare ale poporului lui Yahuwah.
În zilele lui Yahushua erau în funcțiune două
calendare.
1. Calendarul Iulian cu săptămâna de opt zile;
2.Calendarul Biblic, Luni-solar Ebraic cu o săptămâna
de șapte zile și un ciclu săptămânal care se relua cu fiecare lună
nouă.
Care
calendar credeți că a fost folosit de către Israieliți și de către Yahushua?
Ziua în care vă închinați, impusă de calendarul pe care-l folosiți, dezvăluie cui vă închinați.
1 Palazzo Massimo Alle
Terme, ed. Adriano La Regina, 1998.
2 „Având în vedere că sărbătorile
evreiești aveau loc la intervale regulate de timp, acest cuvânt este strâns
legat de ele… Mo’ed este folosit într-un sens larg pentru toate întrunirile religioase.
Acesta era asociat chiar cu cortul întâlnirii….
(Întâlnirile lui Yahuwah cu Israel), în momentele stabilite în scopul de a
descoperi voia Lui. Este un termen comun pentru adunările de închinare .. ale
poporului lui [Yahuwah]. „(A se vedea # 4150, „în Lexiconul Aids al
Vechiului Testament,” Codul cuvintelor în dicționarul Ebraică-Grec pentru studiu
biblic, versiunea King James.)
