Taina este dezvăluită

Timp de aproape 2000 de ani,
în unele zone ale lumii occidentale timpul a fost stabilit de același ciclu de
șapte zile pe săptămână.  Acest lucru a creat printre creștini iluzia că săptămâna
din zilele noastre,
începând de Duminică și până Sâmbătă, s-a perpetuat  fără întrerupere de la Creație.  Acest
lucru nu este,pur și simplu, adevărat.  Ultima țară care a adoptat oficial
calendarul Gregorian actual, a fost Grecia în 1923, deși abia în
1949 s-a unit întreaga lume în utilizarea sa.  Cunoașterea timpului și
modul în care se calculează, ne permite să înțelegem semnificația Lunilor Noi
și a zilelor de tranziție care apar în metoda biblică de stabilire a timpului.

Timpul poate fi măsurat numai prin
mișcare.

Oamenii se referă la timp și îl măsoară în relație
cu mișcarea. Limbile unui ceas în mișcare descriu ore, minute și secunde. Un an
este definit de rotația Pământului în jurul Soarelui. O lună este definită de
rotația Lunii în jurul Pământului. O zi este definită de rotația Pământului în
sine.¹ [Notă: WLC nu este în niciun fel de acord cu modelul
heliocentric înșelător sau cu sugestia greșită că pământul este un glob: Adevărul
Pământului plat]

Diferențe în calcularea timpului: confuzia privitoare la săptămâni

Fără mișcare, timpul nu poate fi măsurat. Calendarul
modern este un calendar solar care își întemeiază anul pe durata de timp
necesar pentru ca pământul să se rotească în jurul soarelui. Ziua are la bază
cât timp durează pentru pământ să facă o rotație completă: 24 ore. Pe
calendarul moderne, săptămânile și lunile nu se bazează pe nimic în natură. Ele
sunt complet arbitrare. Acest lucru este diferit de calendarul
luni-solar stabilit de Yahuwah la crearea lumii.

Fără mișcare, timpul nu poate fi măsurat.  Calendarul actual este un calendar
solar, care măsoară zilele și anii bazat exclusiv pe soare.  În calendarul
actual, săptămânile și lunile nu se bazează pe nimic din natură.  Ele sunt măsurate complet arbitrar. 
Acest lucru este diferit de calendarul lunar-solar stabilit de Yahuwah la
crearea lumii.    

Calendarul creației se bazează în întregime pe natură.  De la ani la
luni, de la săptămâni, până la zile, toate sunt bazate pe mișcare. 
Cuvântul „month” (lună calendaristică) a fost inițial „moonth” (luna ca astru)
și vine de la cuvântul Lună.  În antichitate lunile s-au bazat întotdeauna
pe mișcarea Lunii.  În schimb, săptămânile erau diviziuni ale lunii, sau faze
lunare.  „Sabatul, în ebraică Sabbathon … era sărbătorit la
intervale de șapte zile, care corespundeau cu modificările fazelor lunii …”²
Faptul că lunile și săptămânile calendarului biblic se bazează și pe mișcarea
din natură, creează cea mai mare diferență între calendarul lunar-solar al lui
Yahuwah și calendarul solar păgân sau papal care se folosește astăzi.  De
asemenea, creează cea mai mare confuzie.

Ambele calendare măsoară timpul în funcție de
revoluția completă în jurul soarelui sau pământului (un an).  Ambele
împart anul în segmente mai mici și mai ușor de măsurat.  Dar aici se
termină asemănările.  Calendarul actual are luni care variază de la 28 de
zile până la 31 de zile.  Lunile nu au legătură cu nimic din natură. 
În consecință, săptămâna își urmează ciclul în continuu și fără întrerupere de
la o lună la alta; de la un an la altul.

Calendarul Creatorului, pe de altă
parte, măsoară fiecare lună în funcție de mișcarea Lunii.  Fiecare lună
începe cu Luna Nouă. 
Săptămâna, fiind o diviziune a lunii, își reincepe ciclul la fiecare Lună
Nouă.  „Luna calendaristică ebraică este o 
lună selenară, iar un trimestru al acestei perioade – o singură fază a
lunii – pare să fi stabilit săptămâna de șapte zile.”³ Acesta este
punctul cel mai greu de înțeles atunci când începem să studiem prima dată
calendarul Creației: calendarul actual, solar, are un ciclu săptămânal continu.  uCalendarul
Creației nu are un ciclu săptămânal continuu. 

Lunile Noi sunt componente importante ale metodei biblice de măsurare a
timpului, deoarece acestea marchează momentul în care reîncepe ciclul
săptămânal pentru acea lună.  Expresia „Lună Nouă,” din Scriptură, provine
din cuvântul ebraic Chodesh.   Noua Concordanță biblică
exhaustivă, de James Strong  definește Chodesh ca fiind ” Luna nouă,;
implicit o lună (calendaristică n.tr.).”   Noul Dicționar biblic extins al lui Strong
comentează acest lucru explicând: „Chodesh se poate referi la o „lună”
(calendaristică n.tr.) sau perioada cuprinsă între o Lună Nouă și alta. . . .
Într-o nuanță asemănătoare, cuvântul nu se referă la o măsură a timpului ca
fiind o  perioadă de timp sau o lună
calendaristică.”⁴ 

Astfel, în Scriptură, „Luna Nouă” se poate referi la:

1. Prima zi a Lunii Noi.
2. Perioada de timp dintre o Lună Nouă și următoarea Lună Nouă.
3. O lună calendaristică.

Scriptura conține numeroase
referințe⁵ despre Lunile noi ca fiind zilele care marcau începutul
noii luni.  Legătura extrem de strânsă dintre luna ca perioadă de timp și
fazele Lunii, poate fi văzută în faptul că există chiar mai multe referințe biblice⁶ care
folosesc cuvântul Chodesh pentru a defini o lună calendaristică decât
pentru a defini prima zi a lunii.  Chodesheste folosit de 20
de ori în Biblie cu referire la prima zi a unei noi lunații.  Este folosit
de 251 de ori cu referire la o lună calendaristică, sau lunație. 

Un alt cuvânt ebraic care face
legătura dintre luna calendaristică și Luna-astru este yerach, (#
3391).  Acest cuvânt folosit pentru „lună” nu se referă la o Lună Nouă,
ci corelează o lună calendaristică cu o lunație: „o lunație, adică lună:
– lună calendaristică, Luna ”.⁷ Ambele cuvinte fac legătura
între o lună din calendar și o lunație (interval de timp între două faze
identice ale Lunii, n.tr.) a lunii:

Chodesh: Lună Nouă;
lună; lunație.
Yerach: lună; lunație, Luna.

Lunile Noi nu au nicio zi
corespondentă în calendarul Gregorian, ale cărui luni calendaristice nu sunt
legate de nimic din natură.  Astfel, mulţi oameni sunt confuzi când vine
vorba de ce trebuie să facă în privința Lunii Noi sau cum să o respecte. 
Scriptura ne descoperă mai multe lucruri despre respectarea Lunii Noi:

1. Lunile Noi erau zile în care nu se
   făcea comerț.
2. Lunile Noi erau sărbători ale
   Recunoștinței.
3. Lunile Noi erau zile de închinare.

Lunile Noi sunt zile în care nu se face comerț.

Evreii au avut dintotdeauna reputaţia de a fi foarte „pricepuți” la bani: adică,
profită de orice ocazie de a face bani şi de a câștiga dobânzi mari de la
neamuri.  Evreii din vremurile biblice nu au fost diferiți.  Atunci
când se aflau în apostazie, evreii nu erau mulţumiţi că erau nevoiți să-și
închidă magazinele când era Sabat sau Lună Nouă.  Biblia menționeză
lamentările acestor comercianţi lacomi:

„Când va trece luna nouă, ca să
vindem grâul, şi Sabatul, ca să deschidem grânarele, să micşorăm efa şi să
mărim siclul, şi să strâmbăm cumpăna, ca să înşelăm?

Apoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe
argint şi pe sărac, pe o pereche de încălţăminte, şi vom vinde codină în loc de
grâu.”

Domnul a jurat pe slava lui Iacov:
„Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!”  (Amos 8:5-7)

Cu toate acestea, activitatea
desfăşurată pentru cort era admisă. 

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
„În ziua întâi a lunii întâi, să întinzi locaşul Cortului întâlnirii.

Moise a făcut întocmai cum îi
poruncise Domnul; aşa a făcut.

În ziua întâi a lunii întâi a anului
al doilea, Cortul era aşezat.  (Exodul 40:1-2, 16-17)

Este posibil, dar nu se știe că alte forme de „muncă” erau acceptate în
ziua sărbătorii Lunii Noi.  Totuși, nici o lucrare care genera venituri,
nici comerț, nu se făcea de Luna Nouă, nici orice altă muncă de rutină
care putea fi efectuată în alte zile.

Lunile Noi erau sărbători ale Recunoștinței.

Lunile Noi erau  un timp pentru
reuniunea familiior, ocazii în care mâncau împreună şi se bucurau de
binecuvântările lunii trecute, rededicându-se lui Yahuwah pentru următoarea
lună.  Atât Biblia, cât şi surse din afara Bibliei descriu
Lunile Noi ca pe niște ocazii în care îți iei timp pentru a fi împreună cu
familia și prietenii în jurul unei mese.  Unele surse sugerează că în
acele zile, în special femeile, erau eliberate de multele poveri ale muncii
casnice.  Alte pasaje din Scriptură arată că
Lunile Noi, cum ar fi Sabatele, erau un timp când oamenii mergeau să discute cu
profeții.

La început, Lunile Noi erau zile de închinare.

Acolo unde Sfânta Scriptură păstrează tăcerea, istoria poate aduce lumină
în plus.  O primă ediție  a Enciclopediei
Universale Evreiești  afirmă că
inițial Lunile Noi erau zile pentru închinare:

Sabatul și Luna Nouă (Rosh Hodesh), ambele
recurente periodic, în cursul anului.  Luna Nouă este încă
dependentă de ciclul lunar, așa cum a fost și Sabatul la început . 
Ambele datează din perioada nomadă a lui Israel.  Inițial Luna
Nouă a fost celebrată în același mod ca Sabatul; treptat a devenit mai
puțin importantă, în timp ce Sabatul a devenit tot mai mult o zi a religiei și
a umanității, o zi de meditație și de instruire religioasă, de pace și
încântare a sufletului.⁸

Zilele de Tranziție

Zilele de tranziție cum ar fi Lunile Noi, nu au nicio corelație directă cu calendarul solar actual.  Cu toate acestea, este necesar să știm ce sunt, pentru a avea o înțelegere clară a calendarului lui Yahuwah.

„Zile de tranziție” este un termen astronomic care nu se găsește în
Scriptură.  Totuși, faptul că lunile biblice s-au bazat pe ciclurile Lunii
este o dovadă suficientă că acestea există în calendarul biblic.  Conform
Observatorului Naval al Statelor Unite ale Americii, o lunație durează 29,5
zile.  În general vorbind, acest lucru înseamnă că unele luni au 29 de
zile, iar altele au 30 de zile.  O lunație nu durează niciodată mai puțin
de 29 de zile sau mai mult de 30 de zile.

Acesta
este un fapt astronomic
demonstrabil. 

Astronomii
folosesc termenul „ziua de tranziție” pentru a desemna cea de-a 30^a
zi a unei lunații.  Această zi cade la sfârșitul unui ciclu lunar, de
„Lună Neagră”, atunci când Luna nu poate fi văzută. 

Pentru
că timpul în sine este continuu, mulți au crezut că și sistemul prin
care timpul este calculat, trebuie, în mod implicit, să fie continuu. 
Aceasta este o eroare.  Inițial, toate calendarele antice erau sinodice și
solare, având un ciclu săptămânal  (de
diferite lungimi) care reîncepea odată cu fiecare Lună Nouă.  Cronologii
au datat primul calendar cu un ciclu săptămânal continuu, la Babilon, în jurul
anului 600 î.Hr.  Înainte de acest moment, niciun calendar nu avea un
ciclu săptămânal fără întrerupere.  Ciclul săptămânal reîncepea fie la
începutul lunii / lunației fie la începutul anului după cinci zile intercalate
care încheiau anul precedent, dar care nu făceau parte din niciun ciclu
săptămânal.⁹

Timpul trebuie măsurat în întregime.  De aceea, zilele de tranziție nusunt „non-zile” cum au sugerat unii.  Aceste zile au o dată: a 30^-a
zi din fiecare lună de treizeci de zile.  A 30^-a zi a lunii, la
fel ca prima zi a lunii, nu făcea parte din ciclul săptămânal de șapte
zile.  Cu toate acestea, era numărată și avea alocată o
dată.

Confuzia cu privire la zilele de tranziție i-a
determinat pe unii oameni să respingă calendarul biblic lunar-solar.  Cea
de-a patra poruncă prevede în mod clar:„Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci
lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată lui Yahuwah,
Dumnezeul tău.”  (Exodul 20: 9-10) Lipsa de înțelegere a zilelor de
tranziție a condus la presupunerea falsă că într-o lună de treizeci zile,
există un total de nouă zile între Sabatul zilei a șaptea din ziua a 29^-a
a unei luni și următorul → Sabat al zilei a șaptea din ziua a 8^-a
a noii luni.  Acest lucru pare a crea o problemă, deoarece acest interval
de timp este mai mare decât intervalul de șase zile de lucru dintre Sabate,
prescris în porunca a patra.  Cu toate acestea, deoarece Lunile Noi sunt
un fel de zi sfântă, nu există niciodată mai mult de șase zile de lucru între
zilele de închinare.  (O lună selenară nu are niciodată mai mult de 30 de
zile și nu este niciodată mai scurtă de 29 de zile.  Astfel, ziua care
urmează după a 30^-azi, care este Luna Nouă, va marca mereu
începutul noii luni.  Ocazional, sunt luni consecutive cu 29 sau 30 de
zile în funcție de cum sunt controlate de lună.)

Presupunerea
că vor fi prea multe zile de lucru între Sabate vine din lipsa de înțelegere a
faptului că Luna Nouă în sine este o zi de închinare care începe un nou ciclu
de patru săptămâni: șase zile de lucru, urmate de Sabatul zilei a șaptea. 
Când Luna Nouă începe noul ciclu săptămânal pentru noua lună, zilele de
tranziție nu fac parte din acel ciclu săptămânal, chiar dacă acestea sunt zile
cu date.  Zilele de tranziție, care cad întotdeauna în a 30^-a
zi a unei luni selenare, nu pot fi transferate în luna următoare sau
considerate ca fiind niște date din luna nouă, deoarece luna următoare începe mereu cu Luna Nouă, care este ziua următoredupă ziua de tranziție. Odată cu Luna Nouă începe un nou ciclu de patru
săptămâni.  Este interesant că această confuzie apare întotdeauna printre
cei din vest, care nu au cunoscut decât calendarul cu un ciclu săptămânal
continuu.  În țările care folosesc calendare bazate pe lună pentru zilele
lor religioase, acesta este un concept mai ușor de înțeles.

Yahuwah a specificat întotdeauna în mod clar, după nume sau dată, ce zile
urmau să fie sfințite și păzite.  Astfel, toate zilele care nu sunt
desemnate în mod specific ca zile sfinte sunt zile de lucru.  Nu există niciodată mai
mult de șase zile de lucru între cele de odihnă, iar Lunile Noi sunt zile de
odihnă.

Categorii de zile

Calendarul Gregorian solar are diferite
categorii de zile: zile de lucru / școală, week-end (atunci când cei
mai mulți oameni au zi liberă de la lucru), și zile de sărbătoare
națională.  Calendarul biblic are trei categorii de zile de închinare :

1. Săptămânale (Sabate)
2. Lunare (Lunile Noi)
3. Anuale (sărbători anuale)

Importanța Lunii Noi poate fi văzută în faptul că erau prescrise, considerabil, mai multe sacrificii pentru Zilele de Lună Nouă decât pentru Sabatul săptămânal!

Mulți
oameni care au fost momiți să se închine după calendarul biblic păstrează
ritualurile săptămânale și anuale, dar păstrarea lunară a Lunii Noi este
adesea trecută cu vederea.  Acest lucru este în parte datorat
necunoașterii despre cum trebuie păstrată sărbătoarea Lunii Noi. Importanța
Lunii Noi poate fi văzută în faptul că jertfele prescrise pentru Lunile Noi
erau considerabil mai multe decât cele prescrise pentru Sabatul zilei a
șaptea din fiecare săptămână! Jertfele solicitate pentru
Sabat erau pur și simplu cei doi miei oferiți în fiecare zi plus doi
miei și o jertfă mică de mâncare și băutură. Jertfele pentru Lunile Noi includeau
doi viței, un berbec și șapte miei, plus o jertfă de mâncare și băutură
considerabilă, pe lângă cei doi miei care erau aduși în fiecare zi.

În conformitate cu sistemul
vechiului legământ de jertfe, preoții ardeau jertfa de dimineața și de seara,
în fiecare zi.  Yahuwah a specificat ce jertfe urmau să fie oferite în ce
zile.  În medie, jertfa zilnică era un miel.  Jertfe mai mari și mai
scumpe erau oferite la sărbătorile anuale.  Dacă zilele ar fi fost
clasificate în funcție de tipul de sacrificiu specificat pentru fiecare zi,
lista ar fi arătat astfel, de la cele mai mici la cele mai importante:

4.
În fiecare zi, în zilele de lucru
3. Sabatele săptămânale
2. Lunile Noi
1. Sărbătorile anuale

Calendarul: Memorial al Creației

Toată creația a fost proiectată cu scopul de a descoperi adevăruri despre
Creator și de a atrage inima și mintea omului către Creatorul său, cu mare recunoștință. 
Calendarul conceput de Yahuwah este în mod divin proiectat pentru acest
lucru.  A șaptea zi de Sabat, din fiecare săptămână, trebuie să fie
separată, pusă deoparte pentru închinare față de Creator.  Cuvântul
„Sabat” vine de la shabath (# 7673) și înseamnă „a se  odihni, adică a se abține de la
efort.”¹⁰ Dar nu numai Sabatele săptămânale trebuiau să fie puse
deoparte.  Inițial, Lunile Noi și, desigur, sărbătorile anuale, erau toate
zile în care omul să-și amintească bunătatea Creatorului.

Cele
patru sferturi ale lunii arată o diviziune evidentă a lunii … este cel mai
semnificativ faptul că, în părțile mai vechi ale Scripturilor ebraice, luna
nouă și Sabatul sunt aproape invariabil menționate împreună.  Luna
[selenară] este dincolo de orice îndoială o veche metodă sacră de diviziune a
timpului, cunoscută de toți semiții; chiar si arabii, care au primit săptămâna
de la sirieni, destul de târziu, au întâmpinat Luna Nouă ca sărbătoare
religioasă…  Nu putem spune [exact] când s-a disociat Sabatul de lună.¹¹

Adunările
sfinte ale lui Yahuwah, inclusiv Lunile Noi, sunt un timp pentru reînnoirea
angajamentului față de Creator; un timp pentru a te opri și a recunoaște
darurile Tatălui: familia, prietenii și alte binecuvântări.  Lunile Noi aduc o binecuvântare tuturor celor care vor pune
deoparte acest timp pentru a recunoaște binecuvântările lui Yahuwah.  Ele
vor fi păstrate de-a lungul veșniciei ca o bucurie față de binecuvântările
nesfârșite ale Creatorului iubitor.

„În fiecare Lună Nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul.”  (Isaia 66:23)