Incursiunea lui Hastein Ragnarsson în Italia (1862, autor anonim) Sursa:  https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Hasting_859_in_Luna.jpg

Dacă
s-ar fi acordat premii pentru intenții bune cu rezultate dezastruoase, cu siguranță
Hastein Ragnarsson ar fi obţinut cel puțin o mențiune de onoare. Hastein era un
viking. El a poftit după aurul, gloria și laudele ce le-ar fi câștigat prin
cucerirea Romei. Astfel, în 859 d.Hr., el a pornit cu 62 de nave pentru a
obţine aurul, gloria și lauda.

La
început, incursiunea de jefuire nu a mers prea bine. Însă prin practică, s-au
perfecţionat și până când au ajuns la Marea Mediterană, erau deja experți în
drumul ce îl aleseseră.

Erau răi! Erau feroci! Ei erau VIKINGII!

Ajungând
la Roma, au stabilit planul de atac asupra orașului. Dacă nu a putut penetra
venerabile ziduri vechi, Hastein împreună cu oamenii săi au conceput un plan
alternativ pentru a reuşi să pătrundă în interiorul orașului.

A
doua zi, Hastein a fost dus cu o targă la porțile orașului. Oamenii lui le
spuneau romanilor: „Ajutați-ne! Lordul Hastein e pe moarte. El vrea să fie
botezat creștineşte înainte de a muri „.

Acest
lucru a reprezentat o problemă reală a romanilor. Pe de o parte, ei natural nu
au vrut să lase inamicului în interiorul porților. Pe de altă parte, cum ar
putea să se numească creștini și să refuze să 
salveze un păgân aflat pe patul de moarte? (Întrucât erau romani, nu
greci, le acordăm încredere și presupunem că nu au auzit de calul troian.)

Astfel,
romanii au deschis porțile și au permis unui mic grup de vikingi să transporte
pe liderul lor la biserică. După ce a fost botezat și a primit ultima
împărtășanie, Hastein a fost vindecat în mod miraculos! Sărind în picioare, el
și oamenii săi şi-au făcut drum spre porțile orașului pentru a îi aduce
înăuntru şi pe restul oamenilor săi. Până seara, Roma a fost distrusă …

… La un
moment dat Hastein a aflat că orașul pe care tocmai l-a cucerit nu era Roma, ci
Luna. Roma era la peste 250 de mile departare!

A
fost o clasică „comedie a erorilor.” Fără îndoială a fost mai amuzant
din perspectiva observatorilor decât din cea a participanților!

Scripturile
prezintă o „comedie a erorilor” similară cu aceasta. La prima vedere,
situația extremă este de așa natură încât te-ai aştepta mai degrabă să fie
vorba de derularea unui desen animat. Pasajul încearcă să descrie cât de rea
este o situaţie și folosește această comparaţie: „Ca şi cum un om ar fugi
de un leu şi un urs l-ar întâlni; sau ar intra în casă şi şi-ar sprijini mâna
de perete şi un şarpe l-ar muşca. „(Amos 5:19)

Este
aproape ridicol: este ca tipul din desene animate care aleargă, într-o singură
direcție, cât de repede poate pentru a scăpa de un leu, doar pentru a aluneca
şi a se opri față în față cu un urs. Cadrul următor  îi arată picioarele lovind din inerţie norii
de praf după care ajunge în casă și trântește ușa. Într-o mare uşurare, el se
sprijină de perete, şi atunci este muşcat de un şarpe. Aceasta este doar o
situaţie extremă ce apare adesea în desenele animate, care au făcut generațiile
de copii să chicotească cu ilaritate..

Dar
atunci când sunt citite în context, râsul se oprește. Se aşterne groaza. Ceea
ce este descris aici este un eveniment pe care milioane de oameni îl așteaptă
cu nerăbdare! Și totuși, acest pasaj prezintă o perspectivă cu totul diferită.
Nu este o perspectivă de bucurie și de anticipare, ci groaza unei calamități.

Când este
citit în context, acest verset prevede:

Vai
vouă care doriţi ziua lui Yahuwah! Ce este ea pentru voi? Ziua lui Yahuwah este
întuneric şi nu lumină. Ca şi cum un om ar fugi de un leu şi un urs l-ar
întâlni; sau ar intra în casă şi şi-ar sprijini mâna de perete şi un şarpe l-ar
muşca. Nu va fi ziua lui Yahuwah întuneric şi nu lumină? Chiar foarte întuneric
şi fără strălucire în ea?

Dar
staţi! Ce? Acesta nu este un desen animat de prost gust. Aici se descrie
„ziua lui Yahuwah”! Ziua lui Yahuwah se referă, desigur, la a doua venire, dar poate, de asemenea, să se refere
şi la timpul strâmtorării care
precede cea de-a doua venire. Utilizând acest sens, este de înțeles de ce ziua
lui Yahuwah ar fi privită cu o mare venerație și teamă. Cea mai grea parte a
marelui timp de necaz, întrucât vor fi revărsate plăgile, este atât de rea
încât ea este menționată în Scriptură ca fiind un „timp de necaz pentru
Iacov.”

Dar
chiar și atunci, pasajul este urmat imediat de o promisiune de eliberare:
„Vai! Pentru că acea zi este mare, astfel încât niciuna nu este asemenea
ei; ea este chiar timpul de strâmtorare al lui Iacov, dar el va fi izbăvit din
ea.” (Ieremia 30: 7)

Pasajul
din Amos vorbește despre ceva diferit. Ceva atât de periculos încât nu există
nicio îmblânzire a textului. Este un avertisment deschis. Nimic mai mult.

Aspectul
subliniat în cumplitul avertizment din Amos este că ziua lui Yahuwah este întuneric şi nu lumină. Acest fapt este
afirmat în mod repetat. De fiecare dată când ceva se repetă în Scriptură, aceasta
înseamnă că Yahuwah a hotărât acest lucru, așa că mai bine să fim treji și să
luăm aminte. Iosif i-a explicat acest principiu lui Faraon: „Şi de aceea
visul a fost repetat lui Faraon de două ori; aceasta este din cauză că lucrul
este stabilit de Yahuwah şi Yahuwah îl va aduce curând la împlinire.” (Geneza
41: 32)

De trei ori se
repetă în Amos avertizmentul despre întuneric. „Vai de voi, care doriţi
ziua lui Yahuwah! … Ziua lui Yahuwah este întuneric
și nu lumină … Nu va fi oare ziua lui Yahuwah întuneric și nu lumină? Chiar foarte
întuneric și fără strălucire în ea? „(Amos 5: 18-20)? Oricare ar fi
amenințarea aceasta este cu adevărat o primejdie sufletească extremă. Nu există
nicio eroare de interpretare. Pericolul este real.

Dar
cum poate fi periculos întunericul? Așa că, luna se întunecă, iar soarele nu va
mai da lumina ei. Şi ce dacă? Ieremia promite că cei drepți vor fi salvați din
ea!.

Pericolul
întunericului, despre care se vorbeşte aici,  nu este de natură fizică. Este un întuneric spiritual,
cel mai periculos tip de întuneric. David a scris: „Cuvântul Tău este o
candelă pentru picioarele mele, și o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:
105) Dacă cuvântul lui Yahuwah, care este adevărul, este simbolizat prin
lumină, atunci este evident ca „întunericul ” este minciuna şi
eroarea. Cel mai mare pericol pentru poporul lui Yah în timpul strâmtorării
este eroarea spirituală. Amenințarea este atât de extremă, Amos nu se fereşte
să repete avertizmentul din nou şi din nou.

Acest
avertizment este neașteptat! La urma urmei, Gabriel a promis lui Daniel:
„Cunoștinţa va crește.” (Daniel 12: 4)

Odata
cu creşterea luminii, creşte şi pericolul ca oamenii să devină satisfăcuți și
încrezători. Mandria laodiceenilor constă în faptul ca ei cred că sunt bogaţi,
s-au îmbogăţit, și nu au nevoie de nimic, în timp ce Martorul Credincios
declară: ” Ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol” (Apocalipsa 3:
17)

Cel
mai periculos întuneric spiritual în care o persoană poate cădea, în aceste
ultime zile, nu este doar o  simplă
eroare doctrinară. Este presupunerea arogantă că el știe deja toate adevărurile
necesare pentru mântuire. Această presupunere duce la o altă presupunere care,
în felul ei, este chiar mai periculosă decât prima. Aceasta este credința că,
din moment ce el are deja toată lumina necesară pentru a fi salvat, orice
lumină nouă este, în mod implicit, greșită. O astfel de ipoteză  închide mintea faţă de orice rază de lumină
suplimentară pe care Spiritul lui Yah ar putea să o reverse. Cele mai
luminoase şi clare raze de lumină nu pot penetra o inima care este împietrită
şi se împotriveşte oricărei lumini noi.

Este
un fapt real că avem adevărul, iar noi trebuie să ţinem cu tărie la principiile
care nu pot fi clătinate; dar nu trebuie să privim cu suspiciune la lumina nouă
pe care [Yah] o poate trimite și să spunem, într-adevăr, nu putem vedea de ce
am avea nevoie de mai multă lumină decât adevărul vechi pe care l-am primit
până în prezent și în care suntem ancoraţi. In timp ce noi menținem această
poziție, mustrarea  Martorului Credincios
se aplică în cazurile noastre „și nu știi că ești ticălos, nenorocit,
sărac, orb și gol”. Cei care se simt bogați, îmbogăţiţi și care nu cred că
au nevoie de ceva, sunt într-o stare de orbire faţă de adevărata lor stare pe
care o au înaintea lui [Yahuwah], și ei nu știu acest lucru.¹

Pericolul
de a cădea în întunericul aroganței spirituale 
este atât de mare, încât,  WLC este
constrâns să ridice acest avertizment. Și există un loc în care, întrucât este
ascunsă, această amenințare se aplică în mod special, aceast loc îl reprezintă grupurile de slujire independente.

Dând Trâmbiței un Sunet Lămurit

Grupurile
de slujire independente au făcut o lucrare minunată pentru Yahuwah în
răspândirea adevărului. Pe măsură ce bisericile au devenit tot mai lumeşti și
nu a reușit să avanseze în adevăr, Cerul a încredințat  noua lumină mai multor persoane care, la
rândul lor, au lucrat din greu pentru a împărtăși ceea ce le-a fost dat. WLC a
fost binecuvântat, de asemenea, prin adunarea razelor prețioase ale luminii ce
sunt împrăștiate printre multe grupări independente.

Accesul
la Internet a permis multor oameni laici să 
răspândească adevărul mult mai mult decât le era posibil. Multe dintre
aceste persoane și grupurile din care făceau parte au suferit persecuții din
partea cultelor organizate. Bisericile s-au simțit amenințate de influența
acestor umili oameni laici. Grupările  de
slujire independente  au fost anatemizate
de la amvon, prin publicațiile bisericilor, iar unele chiar au fost date în
judecată de către bisericile căzute care luptă împotriva acestora.

Satana
este conștient de succesul pe care grupările  de slujire independente îl au în răspândirea
adevărului. El a lansat astfel, împotriva lor, un atac  insidios și foarte eficient. Atacul Satanei
are în vedere două aspecte diferite. El a atacat:

1. Conducătorii grupărilor de slujire independente.
2. Persoanele care au dobândit o lumină din intermediul grupărilor de slujire
   independente.

Liderii:
Adevărul trist este că, de cele mai multe ori grupările de slujire independente
au urmat ele însele exemplul bisericilor care le persecutaseră. Dependența
acestora de contribuțiile financiare ale adepţilor lor  le-a făcut să ezite în a predica adevăruri
nepopulare. Astfel, majoritatea au refuzat orice lumină nouă a adevărului  faţă de ceea ce deja primiseră. Atunci când
noua lumină le-a fost adusă în atenția lor, ei au întors spatele, nu numai în
dreptul lor, dar şi-au folosit autoritatea dobândită, ca aducători de lumină,
pentru a influența adepţii  lor de a
respinge şi ei  lumina cea nouă. Nu este
nimic greşit dacă o grupare independentă alege 
să  îşi concentreze site-ul sau
publicațiile sale asupra unor anumite teme. Problema apare atunci când liderii
denunță orice altă sursă de lumină, ce le-a fost dată altora, ca fiind eronată. 

Adepţii: Multe
suflete sincere au fost binecuvântate cu lumina dată prin grupările de slujire
independente. Cerul nu dă tot adevărul unui singur individ, astfel încât toți
să poată împărtăși bucuria descoperirii. Acesta este motivul pentru care nicio
grupare individuală sau independentă nu ar trebui să ia vreodată o atitudine
împotriva luminii date altora. Mulți căutatori sinceri ai adevărului au fost
conduși de la o biserică la alta, apoi de la un grup independent la altul,
adunând câte o rază de lumină de aici, alta de acolo. Toată lumea pornește de
la un alt punct în drumul său. Problema apare atunci când cineva devine, mai
degrabă, un adept al unei organizații,
decât un căutător independent după adevăr. 

Dacă
o persoană are o mentalitate de „adept”, el sau ea nu este cu
adevărat pe urma Mielului oriunde ar merge El. În schimb, el urmărește o
autoritate umană. Acesta este modul în care Satan a atacat grupările
independente. Apelând la mândria spirituală, el poate să-i facă să denunțe
arogant lumina, care a fost încredințată altora. Pur și simplu pentru că Cerul
le-a acordat cu bunăvoință  lumină, nu ar
trebui, în niciun caz, să fie considerat acest lucru ca dovadă a faptului că nu
mai este altă lumină ce trebuie să fie descoperită.

Pericolul
este foarte real și tocmai de aceea WLC şi-a unit vocea cu cel de-al patrulea  înger din Apocalipsa 18, declarând: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să
nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu primiți din pedepsele ei”. (Apocalipsa 18: 4)

Acest
text este foarte important. Este, tipic, tradus cu ”Ieșiți din mijlocul
ei.” Cu toate că a ieși e o
invitație.  Adesea se creiază în mintea
ascultătorului ideea falsă conform căreia  gruparea care lansează invitația  este oarecum scutită și te poți alătura ei  în condiții de siguranță. Nu poate exista ceva
mai departe de adevăr ca acest lucru. Nimeni nu este scutit de la această
poruncă divină. Este o comandă imperioasă: Pleacă!

„Fugiți
din mijlocul Babilonului și să îşi scape fiecare sufletul său:  să nu fiţi 
stârpiţi în nelegiuirea lui; pentru aceasta este timpul răzbunării lui
Yahuwah; el îi va întoarce o răsplată.” (Ieremia 51: 6)

Pericolul este Real

O
persoană care, în trecut, a câștigat lumină prețioasă dintr-o biserică, un grup
sau un lucrător independent, riscă de a deveni încurcat printr-un sentiment de
loialitate sau de afecțiune. Dacă grupul respinge noua lumină, este tentant să
rămână cu grupul, mai degrabă decât să facă un pas afară din el și să urmeze
adevărul oriunde l-ar conduce.

Această
situație a fost descrisă în mod exact într-o viziune a lui Ellen White, profetul ultimei generații.

Am văzut
un număr mare de grupări, care păreau a fi legate  prin funii unele de altele. Mulți dintre cei
ce se aflau în aceste grupări  erau  în întuneric total; ochii lor erau îndreptaţi
în jos spre pământ, și nu părea să fie nicio legătură între ei și [Yahushua].
Dar, împrăștiate prin aceste grupări diferite, existau persoane ale căror fețe
străluceau, și ai căror ochi erau ridicaţi către cer. Razele de lumină de la
[Yahushua], asemenea razelor soarelui, veneau asupra lor. Un înger mi-a
poruncit să privesc mai atent și am văzut că asupra fiecăruia, dintre cei care
aveau o rază de lumină era un înger veghetor, în timp ce, cei care erau în
întuneric, erau înconjuraţi de îngerii răi.
Am auzit glasul unui înger strigând: „Temeţi-vă de [Yahuwah] și dați-I
slavă; pentru că a sosit ceasul judecății Sale. „

Atunci
o lumină glorioasă s-a odihnit în jos asupra acestor grupuri ca să-i pe toți
cei care doresc lumina. Unii dintre cei
care erau în întuneric au primit lumina și s-au bucurat. Alții s-au împotrivit
luminii cereşti, spunând că a fost trimisă doar pentru a îi conduce în
rătăcire. Lumina a trecut departe de ei, şi au fost lăsați în întuneric.
Cei care au primit lumina de la [Yahushua] 
se  bucurau de creșterea luminii
prețioase, ce fusese revărsată asupra lor. Fețele lor străluceau de bucurie
sfântă, în timp ce privirea lor era îndreptată în sus spre [Yahushua] cu un
interes intens, iar vocile lor au fost auzite în armonie cu vocea îngerului,
„Temeţi-vă de [Yahuwah] și dați-I slavă; căci a venit ceasul judecății
Lui. „Pe măsură ce şi-au ridicat glasul în acest strigăt, i-am văzut pe
cei care erau în întuneric împingându-i cu şoldul și cu umărul. Atunci mulți
care îndrageau lumina sacră, au rupt funiile cu care erau legaţi și s-au
separat de aceste grupuri. În timp ce făceau acest lucru, oamenii aparținând
diferitelor grupări și care erau veneraţi de către aceștia a trecut printre ei,
unii cu cuvinte plăcute, alții cu priviri mânioase și gesturi amenințătoare și
legară iarăşi şi mai strâns funiile care se desfăcuseră. Acești oameni spuneau
continuu: „[Yahuwah] este cu noi. Noi stăm în lumină. Noi avem adevărul.
„Am întrebat cine erau acești oameni, și mi s-a spus că ei erau pastori și lideri care au respins ei
înșiși lumina, și nu doreau ca alții să o primească.

…
Apoi am auzit o voce spunând celor care au fost îmbrânciţi și luaţi în râs,
„Ieșiți din mijlocul lor, și nu vă atingeți de ce este necurat.” În
ascultare de această voce, un număr mare de suflete au rupt funiile cu care
erau legate și părăsiră grupurile care erau în întuneric, alăturându-se celor
care şi-au câștigat anterior libertatea, și cu bucurie şi-au unit vocile lor cu
ale acestora. Am auzit glasul rugăciunii stăruitoare, agonizantă din partea
unora care au rămas cu grupurile care erau în întuneric. Predicatorii și liderii treceau prin mijlocul acestor diferite grupuri,
şi legau funiile şi mai ferm; dar totuși am auzit această voce de rugăciune
serioasă. Apoi am văzut pe cei care se rugau cum îşi ridicau mâinile lor pentru
ajutor din partea celor care au fost 
eliberaţi şi se bucurau în [Yahuwah]. Răspunsul acestora, privind cu
seriozitate spre cer, și arătând în sus, a fost: „Ieșiți din mijlocul lor,
și despărțiți-vă.” Am văzut indivizi care se luptau pentru libertate, iar
în cele din urmă au rupt corzile cu care erau legați. Ei au rezistat eforturilor care erau făcute pentru a lega şi mai strâns
funiile și au refuzat să dea atenție afirmațiilor repetate: „. [Yahuwah] este
cu noi” „Noi avem adevărul”.

Persoanele
care părăseau continuu grupurile care erau în întuneric se uniseră cu ceata
celor liberi, care părea să fie aşezată într-un câmp deschis ridicat deasupra
pământului. Privirile lor erau îndreptate în sus, iar slava lui [Yah] plana
asupra lor și vesteau cu bucurie lauda Sa. Ei erau strâns uniți și păreau să
fie înconjuraţi de lumina cerului. Împrejurul acestei cete erau unii care au
venit sub influența luminii, dar care nu erau încă uniţi cu ceata. Toți cei
care au prețuit lumina revărsată asupra lor priveau în sus cu un mare interes,
iar [Yahushua] privea cu plăcere asupra lor.²

Nu
te lăsa prins în capcana loialităţii deplasate. Loialitatea ta este faţă de Yah
și doar faţă de El. Nu lăsa frica de a fi nevoit să te închini singur  să te ţină departe de libertate. Lipsa unui
grup cu care să te închini nu este o scuză pentru a continua să susţii o
organizație sau o grupare care respinge în mod activ  lumina. Orice grupare, care a luat o
atitudine îndrăzneață împotriva oricăreia dintre razele de lumină venite din
cer (și cele mai multe, dacă nu toate au respins mai multe raze de lumină) nu
constituie un loc de închinare mai adecvat decât oricare dintre bisericile care
formează Babilonul.

Stând ca un Viteaz

Copiii
lui  Yahuwah sunt chemați, astăzi, să
stea singuri, separaţi și independenţi de orice
grupare, grup, sau denominaţiune. Nimeni nu trebuie să îşi predea propria
conștiință altuia, luând drept adevăr cuvântul unei alte persoane. Yahuwah îi
conduce pe fiecare dintre ei în mod individual. Fiecare persoană trebuie să fie
condusă în mod individual, pentru că fiecare provine dintr-un mediu diferit,
având un set diferit de credințe. Pe măsură ce cunoștinţa crește, nevoia de
înțelepciune divină, va creşte şi ea. Nu toată lumina „nouă” este
adevăr. Este nevoie de discernământ spiritual pentru a se face diferența între
ceea ce trebuie să fie acceptat, şi  ce
trebuie lăsat deoparte.

Nu
cedaţi tentației de a urma liderul unei astfel de grupări independente sau să
doriţi o astfel de părtășie spirituală. Este perfect firesc să vreţi să fiţi
înconjuraţi de credincioși care au aceleaşi convingeri. Este corect să vă închinaţi
împreună cu cei care împărtăşesc aceleaşi credinţe. De asemenea, articolele
care sunt în acord cu convingerile dumneavoastră vă vor încuraja pe calea
credinţei. Cu toate acestea, a deveni adept al unui grup independent, este la
fel de  periculos cu a fi un membru al
unui cult organizat ce este legat de crezul lor specific. Atunci când un lider,
pentru care manifestaţi  respect, sau o
organizație, de la care ați învățat adevăr, ia o atitudine greşită față de alte adevăruri, este ușor să le urmaţi
exemplul. Însă nimeni nu ar trebui să ia cuvântul altui om drept adevăr și să
respingă o altă sursă de lumină fără a studia el însuşi.

Dragostea
pentru adevăr ar trebui să aibă prioritate față de orice dorință de a fi cu un
grup. Satan folosește dorința de a avea o apartenenţă insuflând frica de
separare. Acest lucru poate reduce la tăcere vocea Duhului.

Însăși
natura unui grup creează o distanţă de genul NOI şi CEILALŢI. Membrii sunt
învățați să accepte credințele majorității. Mai rău însă, ei sunt învățați să
nu pună la îndoială învăţăturile grupării. Prin urmare, căutarea activă după
adevăr este descurajată. Cei care persistă în a pune întrebări sunt adesea
evitaţi. În cele din urmă, ei sunt excluși din grup. Conformarea este astfel
pusă în aplicare prin șantaj emoțional.

Dacă
ați fost expulzat dintr-un grup, nu îi permiteţi să vă descurajeze. Cu
siguranță puteți continua să vă rugaţi pentru prietenii și persoanele dragi ce
sunt încă înșelate, dar toți eroii lui Yahuwah, toți marii oameni spirituali
din trecut, au fost chemați să stea singuri. Ioan Botezătorul a fost un om al
singurătăți și deșertului. În singurătate, a auzit el Duhul vorbind cu propriul
său suflet, pregătindu-l pentru marea lucrare ca precursor al lui Mesia. John
Bunyan a petrecut 12 ani în închisoarea Bedford County pentru refuzul de a nu
rămâne tăcut faţă de lumina ce i-a fost dată. Dar, în timpul celor 12 ani,
Spiritul lui Yahuwah l-au inspirat să scrie Călătoria Pelerinului, o
lucrare care conține adevăruri spirituale profunde, care au binecuvântat, mulți
creştini de-a lungul secolelor trecute de când a  fost scrisă această carte în celula sa rece de
piatră. Martin Luther, de asemenea, a fost chemat să stea în fața preoților și
prelaților, căci i s-a încredințat un adevăr care a eliberat sufletele
mulțimilor.

A
urma adevărul este o călătorie foarte solitară. Când
sunteţi chemaţi să staţi singur, nu ezitaţi. Consideraţi acest lucru ca pe o
onore cerească. Folosiţi timpul singurătăţii pentru a înainta în a fi tot mai
strâns legat de sursa oricărei lumini și adevăr.

Îmbrățișează Tot Adevărul!

De
această parte a Cerului, este imposibil pentru orice minte muritoare să
înțeleagă tot adevărul. De-a lungul întregii veșnicii, cei răscumpărați vor
studia lucrările adânci ale lui Yahuwah și vor continua să învețe de la El.

WLC
este o platformă de diseminare a întregului adevăr, ce ne-a fost descoperit.
Aceasta include adevăruri nepopulare. Ocazional, vin mesaje furioase în care
scriitorul declară: „Nu m-am alăturat celor de la  WLC 
ca  să accept această eroare sau cealaltă
eroare„

Fraților, WLC nu încearcă să placă oamenilor,
ci doar lui Yahuwah. Odată ce lumina a fost dezvăluită înțelegerii noastre, noi
căutăm să-l răspândim cât mai departe.

Cerul
poruncește, astăzi, tuturor să stea deoparte separaţi, și să  nu se atingă de ce este necurat. Sunt prea
puţine lucruri ce ar putea fi considerate mai necurate decât o mândrie
spirituală care se măguleşte cu ceea ce știe, şi refuză să recunoască orice
lumină suplimentară.

Atunci
când recunoaștem că Martorul Credincios cunoaște starea noastră mai bine decât
ne-am putea imagina vreodată, El ne va da neprihănirea Lui pentru a acoperi
goliciunea noastră, puritatea Lui pentru păcătoșenia noastră și aurul ceresc al  credinței. Apoi se va împlini prețioasa Lui
promisiune:

Iată,
vin zile, zice Yahuwah, când voi face un nou legământ cu casa lui Israel și cu
casa lui Iuda:

Nu
conform legământului pe care l-am făcut cu părinții lor … Ci acesta este
legământul pe care îl voi face cu casa lui Israel; După acele zile, zice
Yahuwah: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, și o voi scrie în inima lor; și voi
fi Elohimul lor, și ei vor fi poporul Meu.

Și
nimeni nu va mai învăța pe aproapele său, și pe fratele său, spunând: Cunoaşte-L
pe Yahuwah: căci ei toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai
mare dintre ei, spune Yahuwah, pentru că le voi ierta nelegiuirea, și nu îmi
voi mai aminti de păcatul lor. (Ieremia 31: 31-34)

^* Numele
sacre au fost înlocuite în toate citatele din Scriptură.

¹ E. G.
White, Review and Herald, 07 august
1894.

² E. G.
White, Scrieri timpurii, pp. 240-243,
sublinieri adăugate. Această viziune specială este corelată adesea cu
experiențele  primilor adventiști ce au
fost dezamăgiți că Yahushua nu s-a întors 
atunci când l-au așteptat. Cu toate acestea, lecțiile învățate prin
experiența lor sunt pentru tot timpul și sunt la fel de aplicabile
oamenilor  lui Yah de azi. Viziunile au
fost date, în parte, astfel încât oamenii lui Yah de azi să poată învăța
lecțiile din trecut.