Cea de a doua Doctrină majoră din cele cinci afirmate de Review
and Herald în 1854 a fost „Legea…lui 
[Yahuwah], aşa cum a fost prezentată în Vechiul și Noul Testament,
este de neschimbat.” În timp ce ne-am putea imagina că alte legi legate de
morală, sociale, și de sănătate sunt, de asemenea, importante, așa cum apar în
Biblie, cea mai deosebită reprezentare a legilor lui Yahuwah, care sunt predate
în Vechiul și Noul Testament, sunt cele Zece
Porunci. Ele sunt declarate a fi de neschimbat.
Acesta este şi scopul acestui articol, să identifice  ce reprezintă cele zece porunci, o incursiune asupra
importanței lor istorice, care să arate că ele sunt conţinute în Vechiul și
Noul Testament, și în final să arate că sunt de neschimbat.

Care sunt cele zece porunci?

Textul  cunoscut al celor
Zece Porunci se găsește în Exod 20: 1-17, dar acolo, ele nu poartă această
denumire. Expresia” Zece Porunci” este folosită doar de trei ori în Biblie.
(Exod 34:28)” Și el a fost acolo cu
Yahuwah patruzeci de zile și patruzeci de nopți; el nu a mâncat nici  pâine, nici nu a băut apă. Și Domnul a scris
pe table cuvintele legământului, cele zece porunci.” (Deut. 4:13)” Și El Şi-a vestit legământul Său, pe care va
poruncit să-l păziți, chiar cele zece
porunci; și el le-a scris pe două table de piatră. “(Deuteronomul 10: 4)”
Și a scris pe table, conform cu prima scriere,
cele zece porunci, despre care Yahuwah a vorbit cu voi pe munte, din mijlocul
focului, în ziua adunării, și pe care Yahuwah vi le-a dat prin mine.”

Din aceste texte în Deuteronom, putem vedea că cele zece porunci
sunt poruncile găsite în Exod 20, și nu așa cum unii ar susţine, cele găsite în
Exodul 34. Ele nu sunt poruncile
referitoare la sacrificii, sărbători
anuale, precum și practica
de fierbere a unui ied în laptele mamei lui. Acestea sunt poruncile declarate public „din mijlocul
focului, în ziua adunării,” adică, poruncile din Exodul 20.

Care a fost rolul celor Zece Porunci în istorie?

Este uimitor că cele zece porunci au primit atât de multă
atenție în ultimii ani, și totuși chiar cei care au ridicat problema nu iau în
serios ceea ce spun poruncile. Cele zece porunci, așa cum sunt înregistrate în
Exod 20, păstrează unicitatea absolută a lui Yahuwah. Cei mai mulți dintre cei
care doresc să aibă poruncile afișate pe clădirile publice, prin contrast, cred
în Trinitate, o doctrină complet străină pentru cele zece
porunci și cu tradiții asociate. În plus, aproximativ o treime din textul celor
zece porunci se referă la Sabatul zilei a șaptea. Cei mai mulți dintre cei care
susțin o mai mare vizibilitate a poruncilor sunt păzitori de duminică. În cele
din urmă, una dintre cele zece porunci este Să nu ucizi. Atât pedeapsa cu
moartea cât și războiul preventiv prin agresiune, par a fi probleme mai populare
printre unii dintre aceşti oameni care favorizează volubil Decalogul.

Este totuşi rezonabil, că această incoerență trebuie să fie așa.
Cele zece porunci sunt răspândite şi utilizate
de aproape toate „bisericile” creștine, ca să nu mai vorbim de evrei.
Chiar Islamul recunoaște că ele au fost date
lui Moise ca și criteriul dintre bine și rău. În mod evident, cele mai multe dintre aceste lăcaşuri de cult,
în ciuda slujirii lor cu buze, nu respecta cele zece porunci. De fapt, toate
tradițiile religioase ale lumii mențin cel puțin jumătate din porunci. Cu toate
acestea, nici o tradiție sau credință nu le păstrează pe toate zece într-un mod
literal. Cele zece porunci apar
în aproape fiecare catehism creștin scris vreodată, dar unele dintre ele sunt
explicate contrar sensului clar și evident al textului. Pentru Martin Luther în Catehismul Shorter,
porunca Sabatului înseamnă să meargă la biserică și să respecte ceea ce spune
predicatorul! Chiar porunca, care
stabilește autoritatea lui Yahuwah este uzurpată pentru a consolida autoritatea
omului. Chiar Biserica
Romano-Catolică oferă celor zece porunci, într-o formă prescurtată și
modificată, un loc în catehismul ei. Cele zece porunci sunt unice, în toată  literatura clasică religioasă  a lumii, se pare că nu există niciun alt text
care să pretindă că a fost revelat în mod direct de către Yahuwah la o mare
mulțime de oameni. Toate celelalte texte
vin printr-o persoană, de multe ori prin intermediul viziunii, viselor, sau
intuiției individuale. Îngerii și profeții sunt proeminenţi, dar vorbesc
rareori direct cu Yahuwah.

Exodul 20 raportează că Yahuwah a vorbit direct și public pe
muntele Sinai, la scurt timp după ieşirea lui Israel din Egipt. Există indicii și trimiteri la o astfel de
revelație divină în jurul lumii în tradițiile orale ale celor mai îndepărtate
popoare. Triburi din Africa,
America de Nord și de Sud, și în alte părți ale lumii au păstrat povestea lui
Yahuwah dând un mesaj pentru omenire pe un munte. Uneori detaliile acestor
povestiri sunt izbitor de asemănătoare cu Biblia. Povestea, aşa cum a fost spusă printre
indienii americani, a inclus distrugerea urmăritorilor dușmani îngropaţi și
sufocaţi, izvoarele miraculoase ale apei, legământul, tunetul pe munte,
vorbirea Creatorului de pe munte, și dăruirea unei aduceri aminte a
evenimentului în piatră .

În timp ce, textul celor zece porunci nu apare în alte cărți
sfinte, majoritatea lor se referă, în mod direct, la cele mai multe dintre
porunci. Nici o religie nu
susține uciderea, furtul, adulterul, sau dezonorarea părinţilor. Cărțile lor sfinte se referă la aceste
principii în termeni care seamănă foarte mult cu cele zece porunci. În Coran se face referire la fiecare dintre
porunci, inclusiv la Sabat în mai multe pasaje. Cele mai multe tradiții religioase susţin ca şi creștinismul,
principiile Celor Zece Porunci din cărțile lor sfinte, dar nu reușesc să le
păzească pe unele dintre ele. Termenii
Coranului sunt maimuțe-călcătoare de Sabat, dar asta nu-i împiedică, în
general, pe musulmani să ignore Sabatul, la fel ca şi ceilalți creștini
credincioși.

Importanța celor zece porunci în tradiția iudaică antică este
inestimabilă. Unii oameni le-au apreciat atât de mult, încât au considerat că
nu există nimic altceva la fel de important. Într-un timp când cărțile erau
rare și costisitoare, exista tentația de a considera că doar revelația celor zece
porunci a fost minunată. Rabinii au eliminat, în cele din urmă, ideea din
iudaism, dar cu un cost foarte mare. Numai după interzicerea rostirii celor
zece porunci, ca parte a rugăciunilor zilnice, ei au fost în măsură să educe
populația evreiască, să aprecieze şi alte îndatoriri ale Torei cu aceeași valoare.
Istoria menționează în detaliu, în “Liturghia
evreiască și Dezvoltarea acesteia,” A.Z. Idelsohn, pagini 91, 92. „În
Serviciul de laTemplu, Cele Zece Porunci erau citite înainte de Șema. Acest obicei, însă, nu a fost adoptat în afara
templului, din cauza sectanților, care au spus că doar aceste porunci au fost
revelaţie divină (b.Ber.12a). În Papirusul lui Nash- în secolul I e.n. cu
aproximaţie, găsite în Egipt, cele zece porunci sunt date inainte de Șema.

„Cele Zece Porunci au continuat să fie rostite în sinagoga
Palestiniană, în Egipt până în secolul al XIII-lea. „Un motiv clar este prezentat în Ieremia
Ber 1, 3c, -… motivul fiind acela că” ei (nici măcar), nu spun că doar
acestea (cele zece porunci) au fost date lui Moise pe Muntele Sinai.
„Kohler adaugă: „Numai pentru că
primii iudeo-creștini au susținut revelația divină exclusiv pentru cele Zece
Porunci, îndepărtând celelalte legi mozaice ca şi acte normative temporare, rostirea
Decalogului se făcea în liturghia de dimineață, 
zi de zi a fost abolită.” Există o mare
afirmaţie și implicit aici, dar poate cel mai relevant pentru acest articol
este faptul că cele zece porunci au ocupat un loc central atât în iudaism cât
și în creștinism, mai mult decât astăzi. Singura concluzie care trebuie trasă
este prezenţa unei apostazii generale. Câțiva oameni susțin în continuare că,
la începutul credintei „iudeo-creștine”, cele Zece Porunci
constituiau revelația divină centrală și determinantă pentru toate timpurile și
pretutindeni. Cei care vin din Babilon
și care formează biserica de acasă ca să se închine în curăție, ar face bine să
ia în considerare faptul că cele zece porunci ar trebui să fie rostite în
fiecare adunare de închinare.

Ce spune Biblia despre cele Zece Porunci?

Am văzut deja trei texte care definesc cele
zece porunci ca fiind acele cuvinte rostite în mod public „din mijlocul
focului” de către Yahuwah înaintea a milioane de oameni, și scrise cu
degetul lui Yahuwah. Acest lucru este reafirmat, de asemenea, de mai multe
texte.

(Exodul 24:12) Și Yahuwah a zis lui Moise, Suie-te la Mine pe
munte, și acolo: și îți voi da table de piatră, și o lege, și poruncile pe care
le-am scris; ca să-i înveți. (Exodul 31:18) Și el a dat lui Moise, când El a
sfârșit de vorbit îndeaproape cu el pe muntele Sinai, cele două table ale
mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Elohim. (Exodul 32:15) Moise
s-a întors și a coborât de pe munte, și cele două table ale mărturiei erau în
mâna sa: tablele erau scrise pe amândouă părțile; pe o parte și pe cealaltă
parte au fost scrise.

Este deosebit de interesant faptul că poruncile au fost scrise
pe toate laturile pietrelor. Nu știm cât de mari sau în ce formă erau pietrele
, dar atunci când comparăm  vechile
tablete de lut găsite într-un număr de locuri din Orientul Mijlociu  cu pietrele antice găsite printre hitiți,
acestea erau, mai mult alungite decât cubice, şi aveau șase feţe pe care se
afla scrisul. Uneori era convenabil ca textele vechi să fie puse în
două texte identice pe fiecare dintre cele două pietre, drept copii din tratat
pentru ambele părți. Dar
în acest caz, nu erau în conformitate astfel, atât cu tradiția iudaică cât și
cea creștină, care divizează poruncile între cele două pietre. Acest lucru este
afirmat, de asemenea, de către Ellen White, „Porunca a cincea este sacră,
dar dacă ar trebui să călcați oricare dintre primele patru precepte ale
Decalogului, care descoperă datoria omului față de Creatorul său, nu ați fi
într-o poziție favorabilă faţă de respectarea sfinţeniei ultimelor șase porunci
care precizează obligațiile omului faţă de semenii săi. A desfiinţa oricare dintre poruncile care
precizează datoria omului faţă de . . . [Yahuwah] înseamnă încălcarea
principiilor întreagii legi. Pana inspirației consemnează că cel care încalcă un singur punct
este vinovat de infracțiune în toate. Astfel, dacă ar trebui ca Sabatul poruncii a patra să fie
ignorat, și omul dovedit laș la pretențiile lui. . . [Yahuwah] asupra sa, îl va
ajuta această nesupunere să îndeplinească cerințele legii care prevede datoria
faţă de părinții săi pământești? Va fi pregătită inima lui prin călcarea unui principiu clar al
lui Iehova pe prima tablă de piatră, ca să păzească prima porunca pe a doua
tablă. Ni se cere, de către
această poruncă, să-i onorăm pe părinții noștri, iar noi suntem copii nefirești
dacă nu ascultăm de această poruncă. Dar dacă datorăm dragoste și respect părinţilor nostri
pământești cu cât mai mult datorăm evlavie și dragoste Părintelui nostru
ceresc. „{ST, 28 februarie 1878 alin. 5}

Cel mai important este faptul că Yahuwah însuși a scris mesajul
de pe tablele de piatră și le-a dat lui Moise spre păstrare ca și cuvinte ale
legământului pentru oameni. (Exod 32:16) Și tablele erau lucrarea lui Yahuwah, iar scrisul era scrisul
lui Yahuwah, săpat pe table.

Toată lumea cunoaște soarta primului set de porunci și cum a
fost necesar să se facă un nou set. Teoria că al doilea set de tabele conține un set diferit de
porunci nu poate fi susţinută, deoarece intră în conflict cu istoria din Biblie.
(Exod 32:19) Și s-a întâmplat,
imediat ce el s-a apropiat de tabără, când a văzut vițelul și dansul: și mânia
lui Moise s-a aprins și a aruncat tablele din mâinile sale, și le-a fărâmat la
poalele muntelui. (Exo 34: 1) Și
Yahuwah a zis lui Moise, „Taie două table de piatră ca cele dintâi, și Eu
voi scrie pe aceste table cuvintele care erau pe primele table, pe care le-ai
spart.” (Exo 34: 4)

Și el a tăiat două table de piatră ca cele dintâi; și Moise s-a
sculat dimineaţă devreme, și s-a suit pe muntele Sinai, cum îi poruncise
Yahuwah, și a luat în mână cele două table de piatră. (Exod 34:28)

(Exodul 34:29) Și s-a întâmplat, când Moise a coborât de pe
muntele Sinai cu cele două table ale mărturiei în mână sa, când el a coborât de
pe munte, Moise nu știa că pielea feței lui strălucea în timp ce a vorbit cu
el.

Cele zece porunci așa cum au fost proclamate și scrise de
Yahuwah sunt afirmate de Moise în „rezumatul predicat copiilor lui Israel,
înainte de intrarea lor în Țara Promisă. (Deut. 5:22) Aceste cuvinte spuse de Yahuwah întregii
voastre adunări pe munte, din mijlocul focului, din nor, și din negură deasă,
cu o voce puternică: și el nu a adăugat mai mult. Iar El le-a scris pe două table de piatră, și
mi le-a dat mie.

Povestea distrugerii și reînnoirii pietrelor se repetă în
Deuteronom nouă și zece. Aşezarea poruncilor în chivot este descrisă
amănunţit.

La acea vreme Yahuwah mi-a zis, Taie două table de piatră ca
cele dintâi, și suie-te la Mine pe munte, și fă-ți un chivot de lemn.
(Deuteronomul 10: 2) Și Eu voi scrie pe
table cuvintele care erau pe primele table pe care le-ai spart, iar tu să le
pui în chivot. (Deuteronomul 10: 3) Și am făcut un chivot din lemn de salcâm, am tăiat două table de
piatră ca cele dintâi, și am urcat pe munte, cu cele două table în mâna mea.
(Deuteronomul 10: 4) Iar el a scris pe
table, conform cu prima scriere, cele zece porunci, pe care Yahuwah vi le-a
spus pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării, și Yahuwah mi le-a dat
mie. (Deuteronomul 10: 5) Și
m-am întors și am coborât de pe munte, am pus tablele în chivotul pe care l-am
făcut; și ele au rămas acolo, așa cum îmi poruncise Yahuwah.

Tablele cu porunci au rămas în Chivot pentru multe generații.
(1Reg 8: 9) Nu era nimic în
Chivot, în afară de cele două table de piatră, pe care le pusese acolo Moise,
în Horeb, când Yahuwah a făcut un legământ cu copiii lui Israel, când au ieșit
din țara Egiptului. (De asemenea, 2 Cronici 5:10).

Noul Testament nu folosește expresia „zece porunci.”
Dar menționează Legea lui Yahuwah,
tablele de piatră, legământul, și fiecare dintre porunci în mod individual de
multe ori. Prima apariție a expresiei „table de piatră” apare în (2
Cor 3: 3) Fiindcă ați declarat
în mod vădit în epistola lui Hristos ca slujitor al nostru, scrisă nu cu
cerneală, ci cu Duhul viului Eloah ; nu pe table de piatră, ci pe niște table
ale inimii de carne .

Aceasta este o referință la Noul
Legământ prorocit de Ieremia.  Noul
Testament nu spune foarte multe despre tablele de piatră în ansamblu. (Ier
31:31) Iată, vin zile, zice
Yahuwah, când voi face un nou legământ cu casa lui Israel, și cu casa lui Iuda:
(Ier 31:32) Nu ca legămîntul, pe
care L-am făcut cu părinții lor, în ziua în care i-am luat de mână să-i scot
din țara Egiptului; legământul Meu pe care l-au încălcat, deși am avut drept de
soț pentru ei, zice Yahuwah: (Ier 31:33) Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; și
voi fi Eloah-ul lor, și ei vor fi poporul Meu. (Ieremia 31:34) Și nu vor mai
învăța pe aproapele lor și fiecare pe fratele lor, zicând: Cunoaște pe Yahuwah:
căci toţi Mă vor cunoaște, de la cel mai mic dintre ei la cel mai mare, spune
Yahuwah: Căci Eu voi ierta nelegiuirea, și nu-mi voi mai aduce aminte de
păcatul lor.

 Mare
parte din Noul Legământeste este fabricat de către cei care doresc să spună că
cele zece porunci, prin care se înțelege Sabatul zilei a șaptea, nu mai sunt
obligatorii. Dar ce spune textul? Spune că Yahuwah va pune legea Sa înlăuntrul
lor, o va scrie în inima lor. Nu spune că Yahuwah va da o nouă lege, una
diferită de cea dată pe Sinai. Cea
pe care El a dat-o pe Sinai a căzut, numai pentru că oamenii nu au păstrat-o,
nu pentru că era ceva în neregulă cu poruncile. Același Eloah care a scris cu propriul Său deget pe tablele de
piatră, promite să scrie aceeași lege cu propriul Său deget în inimile noastre.
Cele zece porunci scrise pe inimă, în loc de
table de piatră, reprezintă Noul Legământ.

Noul Testament nu spune foarte multe despre tablele de piatră,
în ansamblu. Dar ceea ce spune este clar și important. Primul și cel mai important lucru este, ca
cele zece porunci, sub Noul Legământ să fie scrise pe inimă. Există doar o singură referire la mai multe
table de piatră, și care  este: (Evrei 9:
4) Care avea cădelnița de
aur, și chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur, acolo unde era un vas
de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise, și tablele legământului.

Tablele legii au fost
puse în chivot în cort. Acolo au fost păstrate
ca o amintire a legământului dintre Yahuwah și Israel. Dar asta nu era legea inițială. Mulți cred că cele zece porunci au fost date
la Sinai numai iudeilor. În primul rând, asta
nu poate fi adevărat, deoarece iudeii sunt doar o seminţie a celor doisprezece
care au stat la Muntele Sinai. În
al doilea rând, a existat, o mare mulțime de oameni amestecaţi acolo. Ei
proveneau din centrul cel mai cosmopolit al lumii de atunci, din Egipt. Aceștia au reprezentat toți oamenii de pe
pământ, fiecare trib și limbă și popor.

Dar chiar și așa, tablele din piatră de la Sinai nu erau
originalul. Expresia originală a
celor zece porunci este în ceruri, acolo unde aceasta rămâne veșnic legea lui
Yahuwah. Și de aceea Noul Testament
ne oferă o imagine a Celor Zece Porunci într-o licărire de rai. (Apocalipsa
11:19) Și Templul lui Yahuwah
a fost deschis în cer, și  în templul său
s-a văzut chivotul legământului Său: și au fost fulgere, glasuri, tunete, și un
cutremur de pământ, și o grindină mare.

Cele zece porunci sunt ascunse în chivotul mărturiei în ceruri.
De cum îi permitem legii lui Yahuwah să fie
scrisă în inimile noastre, noi devenim templul lui Yahuwah, o reflectare a
slavei cerului. Cele zece porunci sunt
de neschimbat în cer. Yahuwah poate, și le va face de neschimbat în templul
inimii umane.