Cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 12 au fost înțelese și interpretate greșit când vine vorba de „vorbirea în limbi”. Ultimele cinci versete spun clar că nu toți vorbeau în limbi. Nu toată lumea avea acel dar. Dar în organizația în care am fost implicat mulți ani, Pavel a fost contrazis prin câteva „explicații”. Mai întâi se spunea că acțiunea se petrecea într-o adunare bisericească așadar nu toată lumea avea să vorbească în limbi în cadrul întâlnirii. ”Dacă ar fi făcut-o nu ai mai fi ajuns acasă,” spuse profesorul nostru. Problema cu aceasta este urmâtoarea, contextul capitolului vorbește în mod clar despre membrii din trupul lui Hristos ca fiind un întreg și despre diferitele lor funcții, nu despre o adunare a bisericii. În plus, vorbirea în limbi nu este singurul lucru menționat în această secțiune. Însă aceeași explicație nu poate fi aplicată apostolilor sau făcătorilor de minuni. Nimeni din întrunirile noastre nu a spus vreodată: „Te rog cineva să se ridice și să facă o minune” sau „Ridicați-vă și înviați morții”.

O altă explicație, folosită încă frecvent, este că toți cei care se nasc din nou au capacitatea de a „opera toate cele nouă [daruri] tot timpul”, dar nu toată lumea o face, în funcție de dorința sau de credința lor. Conform acestei explicați oameni diferiți au abilități diferite, alte „înfățișări” în una sau mai multe manifestări. Dar chiar ar trebui sau ar putea opera toți cei 9 talanți. Baza acestui lucru a fost rezultatul interpretării greșite a părții anterioare a capitolului, în special versetele 4-11. Versetele 4 până la 6 vorbesc despre o varietate de daruri, misiuni și efecte (daruri, administrări și operațiuni). Apoi versetul 7 începe cu „însă”. S-a spus că aceasta pune în contrast ceea ce urmează cu ceea ce venise mai înainte. Astfel manifestările erau diferite de daruri. Darul, am fost învățați, este spiritul sfânt, iar cele nouă lucruri enumerate în versetele următoare au fost roadele acelui dar.

Cuvântul pentru „însă” din versetul 7, nu este acel cuvânt , care marchează un contrast puternic. Este, de, care este folosit pentru a marca o tranziție între fraze sau un contrast care nu este unul puternic. Poate fi tradus „și”, „astfel”, „acum” sau „în plus”. Versetele următoare enumeră moduri în care spiritul este manifestat, dar nimic nu indică că acestea nu sunt daruri. Toate sunt daruri fără însă să aibă o anumită ordine, iar când le comparăm cu alte daruri (Rom. 12:4-8; 1 Cor. 12:27-31; Eph. 4:7-13; 1 Pet. 4:10-11), se poate observa că acestea nouă sunt într-adevăr daruri, dar nu, o listă completa.

În plus, versetul 7 vorbește despre „manifestarea spiritului”, nu a „spiritelor” la plural. Înseamnă dovadă sau arătare. Există o varietate de daruri, slujiri și efecte, dar același spirit le energizează; astfel dovada spiritului este dată fiecăruia pentru binele comun.

”Unuia îi este dat prin Duhul un cuvânt de înÅ£elepciune, altuia – un cuvânt de cunoaştere, potrivit cu Acelaşi Duh, altuia – credinţă, prin Acelaşi Duh, altuia – daruri de vindecare, prin “Acelaşi singur Duh, altuia – înfăptuirea de minuni, altuia – profeÅ£ia, altuia – discernerea duhurilor, altuia – felurite limbi, altuia – interpretarea limbilor. Toate acestea sunt făcute de Unul şi Acelaşi Duh, Care dă fiecăruia în parte, aşa cum vrea El. ” (1 Cor. 12:8-11).

Cândva mi s-a spus că ”unuia” în versetul 8 mai degrabă este ”pentru” și ”cel” înseamnă mai degrabă ”câștig comun” și că versetul ar trebui citit așa: ”Căci un câștig comun îi este dat prin Duhul un cuvânt de înÅ£elepciune, altuia – un cuvânt de cunoaştere…” Cu toate acestea, greaca nu ne oferă nici măcar un indiciu ca dovadă pentru o traducere greșită atât de mare, iar mulți adepți sau foști adepți au renunțat pe bună dreptate la această explicație. Cu toate acestea, încă se susține că oricine este născut din nou are capacitatea de a opera toate aceste nouă daruri. Versetul 11 ne spune că acestea sunt distribuite fiecărui individ așa cum dorește „el”. Am fost învățat că „el” se referea la cel care primește darul, indicând astfel că manifestările pe care le efectuează depind de propria voință. Dar, indiferent de modul în care interpretezi „el” din versetul 11, versetele 18 și 28 încă afirmă clar că Yahuwah a pus mădularele corpului acolo unde dorește El. Niciun paragraf nu portretizează imaginea că „el” din versetul 11 se referă la credinciosul creștin.

Versetele 12 și următoarele compară Biserica cu trupul uman. Piciorul nu spune că nu este o parte a corpului pentru că nu este o mână. Urechea nu spune că nu face parte din corp pentru că nu este un ochi. Fiecare membru are o anumită funcție și este plasat în corp pentru a o îndeplini. Dar observați ce nu spune acest pasaj. Nu spune că fiecare parte a corpului are capacitatea de a fi orice altă parte. Nu spune că ochiul nu este o ureche, dar ar putea fi dacă ar vrea, sau că piciorul ar putea fi o mână dacă ar vrea. Nici nu spune că fiecare parte a corpului ar trebui să aspire la îndeplinirea tuturor funcțiilor. Fiecare membru are propria sa funcție, care este determinată de Yahuwah.

Mai mult, versetele 7-11 afirmă clar că unuia i se dă un dar, iar altuia i se dă un alt dar. Dacă nu ți se oferă un cadou, nu îl ai! Aceasta este o altă dovadă că versetul 11 nu poate însemna „Așa cum vrea omul”.

“ Voi sunteÅ£i trupul lui Cristos şi fiecare este un mădular al lui. 28 Dumnezeu a desemnat în biserică mai întâi apostoli, în al doilea rând profeÅ£i, în al treilea rând învăţători, apoi pe cei care fac minuni, apoi pe cei care au daruri de vindecare, de ajutorare, de administrare şi pe cei ce au darul feluritelor limbi. Sunt oare toÅ£i apostoli? Sunt toÅ£i profeÅ£i? Sunt toÅ£i învăţători? Fac toÅ£i minuni? Au toÅ£i daruri de vindecare? Vorbesc toÅ£i în limbi? Traduc toÅ£i? Deci fiÅ£i plini de râvnă după cele mai importante daruri. Şi vă voi arăta o cale dincolo de orice comparaÅ£ie. (I Cor. 12:27-31).

Întreaga noțiune că toți credincioșii au capacitatea de a folosi toate darurile se regăsește în acest pasaj și în altele, dar nu există nicio bază scripturală pentru aceasta. Unul dintre motivele pentru care o citim în Scriptură este înțelegerea greșită a ceea ce este spiritul sfânt. În Biblie aceasta se înțelege prin prezența și puterea lui Yahuwah, sau a lui Yahushua înviat, care lucrează în oameni sau evenimente.

Acesta este un articol non-WLC scris de Mark Clarke.

Am scos din articolul original toate numele și titlurile păgâne ale Tatălui și Fiului și le-am înlocuit cu prenumele originale. În plus, am restaurat în Scripturi citate numele Tatălui și Fiului, așa cum au fost scrise inițial de autorii inspirați ai Bibliei. – Echipa WLC