Mulți trinitarieni cred că rugăciunea lui Yahushua din Evanghelia după Ioan 17:5 arată că Yahushua este pre-existent:

„iar acum, Tată, proslăvește-mă înaintea ta, cu slava pe care am primit-o de la tine, înainte de a fi creat lumea.”

Ca și în cazul oricărui pasaj biblic disputat trebuie să luăm în considerare contextul declarației lui Yahushua în această rugăciune către Yahuwah (Tatăl). Doar două propoziții mai înainte, cum este scris în Ioan 17:3, Yahushua i-a înălțat o rugăciune lui Yahuwah: „Tată (17:1) … aceasta este viața veșnică, pentru că ei te cunosc pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Yahushua, Mesia, pe care l-ai trimis.” În Ioan 17:5, două propoziții după ce Yahushua a spus că Tatăl este singurul Dumnezeu adevărat, ar fi bizar pentru Yahushua să sugereze că și el, Yahushua însuși, este de asemenea Dumnezeu.

Tatăl = Yahuwah

Rugăciunea lui Yahushua din Ioan 17 este îndreptată către „Tatăl”. În Noul Testament, Tatăl lui Yahushua este sinonim cu „Yahuwah”. Când Yahushua spune „Tată”, el se referă la „Dumnezeu”. Aducând premise textului, trinitarienii analizează această rugăciune și văd „Dumnezeu Fiul” apelând la Dumnezeu Tatăl pentru a reprimi înapoi slava pe care El, „Dumnezeu Fiul”, a avut-o înainte într-o existență pre-umană. Dar această interpretare înțelege greșit paternitatea lui Yahuwah în Biblie. În Biblie, paternitatea lui Yahuwah este o metaforă care descrie relația lui Dumnezeu cu omenirea (Exod 4:22, Isaia 63:16, Osea. 11:1, Matei 5:45, 6:9, Ioan 20:17). Din punct de vedere biblic, paternitatea lui Yahuwah nu descrie o relație metafizică a unei persoane a „Dumnezeirii” cu alta.

Deasemenea, Biblia nu descrie gloria destinată lui lui Mesia, și onoarea de a sta la dreapta Tatălui Atotputernic că pe ceva de Mesia a avut în trecut, că ceva ce i se luase că ulterior sa îi fie dată înapoi. În schimb, înălțarea și slava lui Mesia au fost prezise în Vechiul Testament și apoi împlinite prin Yahushua. Yahushua a spus: „O, cât de nesăbuiÅ£i şi de înceÅ£i la inimă sunteÅ£i când este vorba să credeÅ£i tot ce au spus profeÅ£ii! Nu trebuia oare Cristosul să sufere aceste lucruri şi să intre în slava Lui? (Luca 24:25-26).

Vorbind despre lucruri inexistente încă la fel că și când ar exista

Interpretarea trinitariană a versetului din Ioan 17:5 nu reușește să înțeleagă că ambii, Yahuwah și Yahushua, prin profeții Săi, vorbesc despre lucruri predeterminate (sau despre oameni precunoscuți) ca și cum ar exista deja. Observați cuvintele lui Yahushua în aceeași rugăciune din Ioan 17 doar 15 versete mai târziu:

„Și mă rog nu numai pentru aceştia, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor, … Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, aşa cum şi Noi suntem una;” (Ioan 17:20-22).

1. Aici Yahushua a spus că i s-a dat deja slava care-i fusese destinată. Însă slava lui nu a fost dată literal, deoarece Yahushua nu murise încă, ridicat și înălțat la dreapta lui Yahuwah cel Atotputernic (Luca 24:25-26). Yahushua a spus că slava fusese deja dată pentru că el știa că Yahuwah promisese slava. Acordarea gloriei este la fel de „bună ca și făcută”, astfel încât Yahushua putea vorbi despre ea ca și cum ar fi avut-o deja.
2. Yahushua a putut să vorbească și despre slava pe care o dăduse oamenilor care nu credeau încă în El. Pentru unii dintre acei oameni, Yahushua a dat deja slavă care nici măcar nu exista când Yahushua a rostit aceste cuvinte. La fel cum Yahuwah a dat slava lui Mesia înainte ca Mesia să existe, aici putem observa clar faptul că Yahushua vorbește despre slava pe care El a dat-o oamenilor înainte ca ei să existe, literalmente.
3. Așa-numitii credincioși în „divinitatea lui Hristos” insistă că slava pe care Yahushua a avut-o și la care a renunțat a fost slava Sa ca Yahuwah. Dar Yahushua vorbește despre aceeași slavă pe care Tatăl (deja) i-a dat-o lui, iar la rândul lui Yahushua a dat-o (deja) unor oameni care nu se născuseră încă. Nu este evident că slava pe care Yahuwah a dat-o lui Yahushua nu este slava lui Yahuwah?

Citind câteva versete mai departe, în Ioan 17:24, Yahushua reiterează rugăciunea sa din Ioan 17:5: „Acum, proslăveşte-Mă Tu, Tată, în prezenÅ£a Ta, cu slava pe care o aveam în prezenÅ£a Ta înainte de a fi lumea!”.

De notat faptul că Yahushua a spus același lucru, dar într-un mod ușor diferit. Yahushua nu numai că „a avut” glorie cu Tatăl (17:5), însă slava i-a fost dată 17:24) încă înainte de întemeierea lumii.

Încă o dată, rugăciunea lui Yahushua intră în conflict cu interpretarea divinității lui Hristos de mai sus în cel puțin două moduri semnificative:

1. Trebuie să presupunem că prima persoană a Dumnezeirii a dat slavă și a iubit a doua persoană a Dumnezeirii numai înainte de întemeierea lumii? De ce nu pentru totdeauna?

2. Tatăl a dat slava Fiului înainte de întemeierea lumii. Aceasta înseamnă că a existat un timp, chiar înainte de întemeierea lumii, când a doua persoană a Dumnezeirii nu a avut slavă și a primit slavă. De ce prima persoană a Dumnezeirii a trebuit să dea slavă celei de-a doua persoane a Dumnezeirii înainte de întemeierea lumii?

Interpreții divinității lui Hristos creează contradicții și dileme asemănătoare acesteia, deoarece ceea ce cred ei nu este adevărul.

Un principiu fundamental al interpretării Scripturii este de a lua cuvintele în contextul lor istoric și gramatical. În acest caz, trebuie doar să ascultăm încă 15 propoziții din rugăciunea lui Yahushua pentru a înțelege mai bine ce a vrut să spună în capitolul 17:5. În Ioan 17:20-24 Yahushua a folosit din nou limbajul „a da slavă” și „a avea slavă” înainte de existența literală..

Gloria pe care Yahuwah a planificat-o pentru Mesia Yahushua a spus-o folosind timpul trecut, la fel cum a vorbit la timpul trecut despre gloria pe care o va da viitorilor credincioși. Despre lucrurile predestinate se vorbește că acestea existând deja fiindcă sunt „ca și făcute” în ochii lui Yahushua.

Un alt mod de a spune acest lucru este că în Biblie, o persoană poate „avea” ceva înainte de a-l avea literalmente sau chiar înainte de a exista. Yahushua a spus că cei săraci în duh și cei persecutați pentru dreptate vor avea Împărăția cerurilor (Matei 5:3, 10). Deși acești oameni nu aveau parte de Împărăția Cerului încă, (aceștia erau săraci și persecutați) au avut-o.

Pavel a spus că cei credincioșii în singurul Dumnezeu adevărat și Mesia Yahushua au primit mântuire și o chemare sfântă chiar înainte că ei să existe. „(Yahuwah) care ne-a mântuit și ne-a chemat la o chemare sfântă, nu din cauza faptelor noastre, ci din cauza scopului și harului său, pe care ni l-a dat prin Mesia Yahushua înainte de a începe veacurile și care acum s-a manifestat. (2 Timotei 1:9-10). Pentru Pavel, a fi „pe deplin convins că Yahuwah poate face ceea ce a promis” este credința mântuitoare (Romani 4:21).

Așa cum Ieremia a fost cunoscut mai dinainte și desemnat să fie profet înainte de a fi format în pântecele mamei sale, Yahushua deasemenea a fost cunoscut mai dinainte și desemnat să fie Mesia:

„Mai înainte să te fi creat în pântecele mamei tale, te cunoșteam, și mai înainte să fi ieșit din pântecele ei, te pusesem deoparte și te făcusem profet al neamurilor” (Ieremia 1:5).

Un alt exemplu putem găsi în Isaia 53

Cei mai mulți creștini ar fi de acord că Isaia 53 este mesianic; adică, în timp ce ne relatează șirul evenimentelor națiunii lui Israel, Isaia 53 ne spune cumva despre venirea lui Mesia (Ioan 12:37-38, 1 Pet. 2:24-25). Isaia 53 a fost scris cu sute de ani înainte de nașterea lui Yahushua. Dar Isaia 53 este scris tot la timpul trecut. „El a crescut înaintea lui… El a fost disprețuit și respins de oameni… El a născut suferințele noastre… noi l-am considerat lovit… El a fost rănit… Yahuwah a pus asupra lui nelegiuirea noastră a tuturor…” și tot așa, totul scris folosind timpul trecut. A pus Yahuwah asupra lui Yahushua, nelegiuirea noastră a tuturor, înainte de 700 î.Hr.? Evident că nu, dar totuși se vorbește despre asta cu 700 de ani înainte ca să se întâmple exact ca și cum s-ar fi întâmplat deja.

Unii numesc acest limbaj „timpul perfect profetic”, deoarece cuvintele profeților abordează ceva ce urmează să vină, însă cuvintele sunt rostite ca și cum s-ar fi întâmplat deja, ca și cum au existat deja. Dacă Yahuwah o predestinează și este un lucru la fel de bun ca și făcut. În același fel, Yahushua ar putea spune că Yahuwah „i-a dat” glorie înainte de a primi gloria.

Un alt exemplu, Avram

Atunci când Avram nu avea niciun urmaș, Yahuwah i-a spus: „AM DĂRUIT (timpul trecut) acest pământ seminției tale (Geneza 15:18). Înainte că ei (sau el) să existe, seminției lui Avram îi fusese dat pământul.

Când Avraam a îmbătrânit și n-a avut nici un copil al făgăduinței, Yahuwah i-a zis: „Te-AM FĂCUT (timpul trecut) tatăl multor neamuri.” Chiar așa? Avraam, bătrân și fără copii, era deja tatăl multor națiuni? Acest lucru se datorează faptului că Yahuwah vorbește despre lucruri care încă nu există ca și cum ar exista deja (vezi Romani 4:17).

Alte probleme găsite în interpretarea trinitariană

Trinitarienii creează probleme teologice uriașe spunând că Yahushua își menționează preexistența și gloria sa, literal în Ioan 17:5. Să fim clari: Yahushua nu face nici o pretenție la divinitate în Ioan 17:5, ca să nu mai vorbim de a fi o parte a unei Dumnezeiri cu trei persoane. Nici Yahushua nu a spus că a avut parte de glorie cu Yahuwah din totdeauna, doar înainte de a fi lumea, ceea ce este un mod neobișnuit de a descrie o glorie comună a două persoane ale Dumnezeirii care există veșnic.

În doctrină trinitariană, „Dumnezeu Fiul” nu a renunțat la natura sa divină atunci când a luat natura umană la întrupare, adică atunci când a devenit „pe deplin Dumnezeu și pe deplin om”. Natura umană a lui Yahushua nu a avut glorie divină „înainte de a exista lumea”, deci aceasta trebuie să fie natura divină a „lui Dumnezeu Fiul”, despre care se vorbește în Ioan 17:5.

Însă poate „Dumnezeu Fiul” sa fie Dumnezeu cu adevărat fără gloria sa?

• Dacă Fiul a renunțat la slava sa, Fiul nu este Dumnezeu, deoarece Yahuwah nu poate renunța la slava Sa.
• Dacă Fiul a avut glorie cu Yahuwah, Fiul nu este Yahuwah.
• Dacă Fiul i-a cerut lui Yahuwah să-i dea slava (înapoi), Fiul nu este Yahuwah.
• Dacă Fiului i-a fost dată slavă înainte de întemeierea lumii (17:24), Fiul nu este Yahuwah.

Interpretarea trinitariană a lui Ioan 17:5 sfârșește prin a fi o plasă încurcată de contradicții.

Să presupunem că trinitarienii vor să spună că Ioan 17:5 arată că Yahushua a preexistat. În acest caz, ei ar trebui să fie adepți ai lui Arius din secolul 4th d.Hr., care credeau că Logosul (Cuvântul), era un Dumnezeu mai mic sau un înger care a preexistat și a luat natura umană. Oricine care a avut glorie „cu” Yahuwah, într-adevăr și a primit slavă, atunci nu a avut glorie „cu” Yahuwah, dar apoi primește slavă din nou „cu” Yahuwah, nu este Yahuwah. La fel cum oricine care „merge la Yahuwah” nu este Yahuwah.

Un mod mai bun de a înțelege Ioan 17:5

Mai degrabă decât amintirea unei așa-numite persoane divine eterne, Ioan 17:5 este o expresie (în ajunul morții prin răstignire) a omului Hristos Yahushua din Nazaret în promisiunea lui Yahuwah. Așa-numita interpretare a „divinității lui Hristos” denigrează, într-adevăr încearcă să elimine omul Hristos Yahushua și încrederea pe care a pus-o în Yahuwah, Dumnezeul său.

După cum Yahuwah a dat sămânța lui Avraam pământul, chiar înainte de a exista, și după cum Yahuwah l-a făcut pe Avram tatăl multor națiuni, chiar înainte de a avea un fiu al făgăduinței, Yahuwah a dat slavă lui Mesia Yahushua înainte că el să existe. Yahuwah vorbește despre lucruri care nu sunt încă ca și cum ele ar exista deja. Omul Hristos Yahushua a crezut în întregime în promisiunea hotărâtă pentru el cu mult timp în urmă.

O avertizare

Dacă Yahushua a pre-existat ca Yahuwah, el nu este un om. El ar fi un alt fel de creatură, dar nu o persoană umană. Doctrina trinitariana, în cele din urmă, duce la o negare a omului Yahushua.

A existat Adam înainte de a exista altceva decât în planul și scopul lui Yahuwah? A existat vreo altă ființă umană înainte de a exista, alta decât în planul și scopul lui Yahuwah? (Aparent, mormonii cred că oamenii au preexistat, dar acest lucru este nebiblic). Dacă Yahushua a pre-existat literalmente, atunci el nu este o ființă umană; el este altceva. El nu este ca tine sau ca mine în ceea ce ne face în esență umani. Yahushua, cu două firi, este un Clark Kent Superman, o ficțiune stiințifico-fantastică, un basm, o fantezie. Dacă Yahushua este Yahuwah care s-a întrupat, el nu este o persoană umană iar noi nu avem o jertfă pentru păcat (Romani 5:15, 17; 1 Tim. 2:5; 2 Cor. 5:21).

Scripturile nu încearcă niciodată să spună ceva de genul „acesta este Yahushua cel uman”, însă „acesta este Yahushua cel divin”. Un Yahushua cu două firi este o speculație filosofică, o fantezie. Moartea omului (nu cu două firi) Yahushua pe cruce, învierea omului Yahushua din morți și înălțarea omului Yahushua la dreapta lui Yahuwah Atotputernic în cer nu este o fantezie.

Acesta este un articol non-WLC scris de către Bill Schlegel.

Am scos din articolul original toate numele și titlurile păgâne ale Tatălui și Fiului și le-am înlocuit cu numele date inițial. Mai mult, am restaurat în Scripturi numele Tatălui și Fiului, așa cum au fost scrise inițial de autorii inspirați ai Bibliei. – Echipa WLC