Nr. 1. Doctrina pronumelor descrisă.

Pronumele sunt cuvinte folosite ca înlocuire pentru numele persoanelor sau lucrurilor pentru a evita repetarea prea frecventă a aceluiași cuvânt sau sunet. Un pronume personal este un substitut pentru numele sau titlul unei persoane și implică tot ceea ce numele sau titlul ar implica dacă ar fi folosit în același sens.

Exemplu: Avraam era un om bun, acesta era prietenul lui Yahuwah iar Yahuwah îl iubea pe el și mai mult a făcut un legământ cu el. In această propoziție acesta este folosit o dată iar el de doua ori că substitut al numelui Avraam. Fraza ar avea aceiași însemnătate și în următoarea formulare: Avraam era un om bun, iar Yahuwah îl iubea pe Avraam și a făcut un legământ cu Avraam. Acesta și el așadar, sunt pronume. Cuvântul persoană se aplica la orice ființă inteligentă – i se aplică lui Yahuwah, lui Hristos și oricărui înger, om fie el în carne și oase sau în afara unui corp fizic.

NR. 2. Doctrina pronumelor aplicată.

Haideți să aplicăm remarcile precedente modului trinitarian de a explica mărturia lui Hristos cu privire la dependența sa de Yahuwah. Este bine cunoscut faptul că trinitarienii adoptă această ipoteză că Hristos este Yahuwah și om într-o singură persoană. Aici avem două minți distincte care au un singur trup, care ar trebui să fie unite și identificate printr-o singură persoană, Yahushua Hristos. Posibilitatea unei astfel de uniuni nu voi nega și nici nu voi discuta. În această privință puteți spune că sunt ignorant. Dar admițând ipoteza ca fiind corectă, este evident că omul nu este nimic pentru Divinitate în această persoană. Divinitatea trebuie să fie totul și în toate, în ceea ce privește suficiența, modul de operare și slava lui Hristos. În acest caz, ca și în cel anterior, unele lucruri ar putea fi cu adevărat afirmate de o parte a persoanei, care nu ar putea fi spus cu bună-cuviință despre cealaltă. Dar când Hristos sau orice altă persoană spune, eu pot, sau nu pot face acest lucru sau că, pronumele EU îmbrățișează toate puterile persoanei. Toată lumea va admite că ar fi nepotrivit pentru mine să spun „nu pot gândi”, așteptând să mă eliberez de falsitate spunând că am vorbit doar despre corpul meu sau despre degetul meu mic. Cât de nefericită este atunci metoda care a fost adoptată în explicarea însemnătății cuvintelor lui Hristos. El a spus: „Eu nu pot face nimic de la mine însumi; Tatăl prin mine face lucrările.” „Tatăl meu este mai mare decât mine.” Când un astfel de limbaj este cerut ca dovadă că Hristos nu era Yahuwah cel independent, trinitarienii se aventurează să spună că, în astfel de declarații, „Hristos a vorbit numai despre natura sa umană. Ca om, el era dependent, dar ca divinitate era independent.”

Să presupunem acum că, în procesul lui Hristos înaintea Sinedriului evreiesc, el a fost întrebat cu privire la semnificația cuvintelor sale când atât de des declară dependența sa de Yahuwah; să presupunem că și el ar fi dat explicația trinitariană, spunând: ”Am vorbit atunci numai despre natura mea umană; Cu toate acestea, eu sunt Yahuwah, egal cu Tatăl. Ba nu, eu sunt Dumnezeul lui Avraam, căruia i-au fost închinați părinții voștri și cărora voi le mărturisiți că vă închinați.” Ore judecătorii lui nu puteau să-i găsească o altă vină mai gravă decat cea că el era Fiul lui Yahuwah? Nu puteau ei oare pe drept să-i spună ”Fie limbajul folosit de tine în învățarea oamenilor este unul fără echivoc și înșelător sau fie tot ce ai spus este cu adevărat fals. Afirmând, așa cum ați făcut-o, că nu poți face nimic de la tine însuți ca o declarație completă că nu ai nici o pretenție de a fi numit Yahuwah. Cum te poți aștepta acum să fi crezut când spui că ești Dumnezeu egal cu Tatăl? Ba mai mult, cine a mai auzit vreodată de Dumnezeul Tatălui lui Avraam?”

Însă o astfel de acuzație formidabilă nu se putea găsi pentru a putea fi adresată ”Martorului Credincios și Adevărat.”Niciodată și în niciun moment nu și-a contrazis Mesia spusele Sale, nici apostolilor Săi nu le-a spus că El este Dumnezeu și om într-o persoană; sau să insinueze cumva că este în vreun mod independent de Yahuwah. Iar nicăieri nu este scris că apostolii ar fi crezut în existența sa independentă în sine.

Nr. 3. Măsurile luate de Ioan pentru a preveni neînțelegerile.

Ioan a fost ucenicul pe care Yahushua l-a iubit, ultimul dintre evangheliștii care i-au scris istoria, și cel care a înregistrat discursurile în care Hristos a afirmat în mod explicit dependența sa de Yahuwah, pentru împuternicirea și autoritatea sa, înțelepciunea și puterea sa, în tot ceea ce a spus sau a făcut. În multe cazuri, Ioan a evocat o grijă deosebită pentru a înțelege cuvintele lui Cristos sau de a împiedica orice neînțelegeri cu privire la semnificația sa. El nu numai că a explicat mai multe nume și titluri, cum ar fi Cephas, Thomas, Siloam, Rabbi, Și Mesia, dar el a spus, de asemenea, semnificațiile numelui lui Hristos în mai multe cazuri, în care el a fost înțeles greșit de către ascultătorii săi și când exista în unele care au susceptibilitate de a fi înțelese greșit de către cititorii istoriei sale.

În al doilea capitol, ni se spune că evreii i-au spus lui Yahushua următoarele: ”Ce semn ne arăți când faci toate aceste lucruri?” La această întrebare, Yahushua a răspuns, ”Distruge acest templu și în trei zile îl voi ridica.” Prin răspunsul lui, iudeii au înțeles pe deplin că ei au înțeles greșit ceea ce el a vrut să spună prin templu. Yahushua nu a considerat atunci că este de datoria lui să corecteze greșeala lor. Dar, ca nu cumva cititorii să piardă sensul cuvintelor lui Hristos, Ioan explică astfel: ”Însă Yahushua a vorbit despre templul trupului său”. (versetele 18-21).

În capitolul 6:64, Yahushua a spus ascultătorilor săi: „Dar sunt unii dintre voi care nu cred.” Ioan explică: „Căci Yahushua știa de la început cine erau cei care nu credeau și cine îl va trăda.”

Ioan 7:38-39: Yahushua le-a spus: ”Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, aşa cum zice Scriptura!“În limbaj metaforic, Ioan observă,” Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să-L primească cei ce cred în El. Căci Duhul nu fusese încă dat,(nu vusese dat de Hristosul înălțat) pentru că Isus nu fusese încă proslăvit.”

Ioan 11:11, 12. 13: Yahushua lea spus apostolilor săi, ”Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc. Ucenicii I-au zis: Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine! Yahushua vorbise însă despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit.”

Ioan 12:32: Yahushua le-a spus: ” Şi când voi fi înălÅ£at de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toÅ£i.” Ioan din nou explicând semnificația morții de care avea să sufere.”

Ioan 13:10, 11: În timp ce spăla picioarele apostolilor săi, Yahushua a spus, ”Sunteți curați însă nu toți.” Motivul acestei remarci ne este dat de către Ioan: ”Căci El îl ştia pe cel ce urma să-L trădeze; de aceea a spus: „Nu toÅ£i sunteÅ£i curaÅ£i.“

Ioan 21:18: Yahushua i-a spus lui Petru, ”Adevărat, adevărat îÅ£i spun că, atunci când erai mai tânăr, tu însuÅ£i te încingeai şi te duceai unde voiai; însă când vei îmbătrâni, îÅ£i vei întinde mâinile şi altcineva te va încinge şi te va duce unde nu vei voi!” Aici Ioan adaugă, ” A spus acestea ca să arate cu ce fel de moarte Îl va proslăvi Petru pe Yahuwah.”

În ultimul capitol menționat, Ioan relatează că „Petru, văzându-l, i-a spus lui Yahushua: ” Doamne, dar cu acesta ce va fi? Yahushua i-a răspuns: Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te priveşte pe tine?!” După ce a spus întrebarea și răspunsul, Ioan afirmă și corectează o greșeală care a avut loc: ” Apoi, acest cuvânt a mers în străinătate printre frați și surori că acel apostol nu va muri. Dar Yahushua nu i-a spus: Nu va muri, ci doar ”vreau să Mă aștepte până voi veni, cu ce te privește pe tine?”

Acum, să se ia serios în considerare cât de des Hristos a declarat în formă directă dependența sa față de Yahuwah sau lipsa sa de suveranitate — și cât de sigur este că Ioan trebuie să fi știut că un astfel de limbaj a fost adaptat pentru a promova credința că Hristos nu era Yahuwah Cel independent. Putem întreba: De ce nu a dat Ioan o explicație, ca în alte cazuri mai puțin urgente, și să spună: „Prin aceste lucruri Hristos a vorbit despre natura sa umană, și nu despre sine ca fiind Yahuwah?” Cu siguranță, dacă Ioan știa sau credea că Hristos este o persoană sau o ființă independentă, el trebuie să fi știut, de asemenea, că o astfel de explicație a fost de o importanță mult mai mare decât oricare dintre cele găsite acum în Evanghelia sa. Dacă ar fi fost trinitarian, ca și cele din timpurile moderne, el nu ar fi primit un asa număr de mărturii care să descrie dependența personală și absolută a lui Hristos de a fi trecut fără a încerca să o neutralizeze printr-o explicație. Dacă Ioan l-ar fi privit pe Hristos ca pe Yahuwah, cât de puțin ar fi părut pentru el să explice ce a vrut să spună Hristos prin somnul lui Lazăr sau prin templul pe care el îl va ridica în trei zile, În comparație cu a spune ce a vrut să spună printr-o sută de pasaje care au sugerat că el ar fii o ființă dependentă și că a primit toată slava sa de la Tatăl!

Nu este în intenția mea să pun sub semnul întrebării neprihănirea sau sinceritatea prietenilor mei trinitarieni. Cu toate acestea, sunt obligat să mă întreb dacă ei nu văd că explicația lor a cuvintelor Domnului nostru îi atribuie un astfel de obicei de a folosi un limbaj echivoc și înșelător, unul care ar ruina caracterul oricărei alte persoane. Dacă ar fi fost o persoană independentă, nu știu ce limbaj ar fi putut folosi mai fals și mai înșelător decât multe lucruri pe care Ioan le-a scris așa cum au fost spuse de el. Cu toate acestea, această limbă nu a fost explicată nici de el însuși, nici de ucenicul său atent și prietenos. Nici prin el însuși, nici prin Ioan nu este atât de sugerat că, vorbind despre dependența sa, el nu a spus despre întreaga sa persoană așa cum ar fi făcut Moise în folosirea aceleiași limbi. Nu este oare o metodă extraordinară de a-l onora pe Mesia, de a-și afirma independența ca Dumnezeu în detrimentul realității sale? Totuși, acest lucru pare să se facă cu foarte mare încredere de către discipolii săi trinitarieni. Dar hai să se întrebe orice trinitarian dacă se va simți în siguranță în folosirea frecventă a unui astfel de limbaj înșelător, fără explicații, așa cum teoria sa îi atribuie lui Yahushua în ale cărui buze nu era nici o viclenie?

Nr. 4. Explicația trinitariană nu este în concordanță cu propria sa ipoteză.

Acum pot duce lucrurile un pas mai înainte. Dacă Yahushua Hristos a fost personal Dumnezeul independent, declarațiile sale de dependență față de Tatăl nu ar putea fi corecte, într-un sens susținut de Trinitarieni. Căci ipoteza lor nu este că natura umană a fost unită cu Tatăl, ci o a doua persoană, la fel de independentă ca Tatăl. Cine nu poate vedea că suveranitatea exclude posibilitatea dependenței unei persone? Dacă Hristos ar fi o personă îndependentă, cum ar putea natura sa umană să aibă nevoie de ajutor de la o altă persoană? Cu toate acestea, Hristos și-a afirmat încrederea în Tatăl. El nu a spus: „Natura mea umană nu poate face nimic de la sine, dar eu, ca Dumnezeu, lucrez.” Dar vorbind despre sine ca o persoană distinctă, unică, ca Mesia, Fiul lui Yahuwah, el spune, “De la mine însumi nu pot face nimic.” Cuvintele pe care vi le spun eu nu le vorbesc de la mine însumi, ci Tatăl care locuiește în mine, el lucrează. „Dacă m-ați iubi, v-ați bucura că am spus că mă duc la Tatăl meu, căci Tatăl este mai mare decât mine.” „Eu nu fac nimic de la mine însumi, ci, așa cum m-a învățat Tatăl meu, eu vorbesc aceste lucruri.”

Ar putea aceste declarații să fie valabile dacă Hristos ar fi fost ca Tatăl, suveran și independent? Dacă ar fi fost un scop special al lui Hristos să-i pună pe ucenicii săi în gardă împotriva îndumnezeirii lui însuși, cu greu aș fi știut ce limbă ar fi putut folosi mai bine adaptată unui astfel de scop. Dacă ar fi spus: „Eu nu sunt Dumnezeu, ci Fiul dependent și Ambasadorul lui Yahuwah”, trinitarienii ar fi putut totuși să spună: „El a vorbit numai despre natura sa umană”.

Aici se mai pune o întrebare. Dacă Mesia ar fi fost Dumnezeul cel viu, ce tertip sau motiv ar fi putut să aibă ca să vorbească despre dependența naturii sale umane de o altă persoană? Nu a fost suficientă înțelepciunea sa infinită și puterea sa atotputernică pentru a alimenta toate defectele și dorințele naturii sale umane? În plus, ce motiv ar fi putut exista pentru el să vorbească despre dependența naturii sale umane într-un mod în care ar sugera dependența sa completă? Întrebarea dacă era o ființă dependentă sau independentă este de o mare importanță. Este atât de văzută în aceaste zile de către prietenii săi din toate denominațiile. Nu putea fi altfel luată în considerare de Mesia și apostolii săi. Dacă, așadar, într-un subiect atât de serios și de interesant pentru omenire, el ar putea vorbi în mod obișnuit într-un limbaj atât de ambiguu, atât de înșelător, atât de complet adaptat pentru a induce în eroare atât pe cei învățați, cât și pe cei ignoranți, ce încredere poate fi pusă în ceea ce a spus despre alte subiecte? Dacă el putea spune în mod repetat „nu pot face nimic de la mine însumi”, în timp ce, de fapt, el ar putea face totul de la sine, ce dovezi putem avea că el în tot ceea ce el a spus nu are un sens ascuns, direct opus la ceea ce cuvintele sale au transmis în mod natural? Ceva mai grav, în opinia mea, decât demnitatea naturală a lui Mesia este implicată în ancheta actuală – adică harul său moral, neprihănirea sa, bunăvoința sa și veridicitatea sa ca învățător trimis de Yahuwah.

Nr. 5. Două texte importante luate în considerare.

În interviul cordial dintre Hristos și apostolii săi, puțin înainte de răstignire, el le-a spus: „Tatăl însuși vă iubește pentru că M-ați iubit și ați crezut că m-am pogorât din cer de la Yahuwah.” În rugăciunea sa care a urmat imediat, în timp ce vorbea despre apostoli, Hristos a spus Tatălui: „Acum ei știu că toate lucrurile pe care Mi le-ai dat sunt de la tine; Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat iar ei le-au primit și au aflat cu siguranță că am venit de la tine și că tu m-ai trimis.”

Aceste pasaje merită atenția serioasă a creștinilor. Să fi știut într-adevăr că Hristos „a ieșit din Yahuwah” și să „fi crezut că Yahuwah l-a trimis” trebuie să fie foarte diferit de a ști că Hristos era Dumnezeu, egal cu Tatăl, și să crezi că el era o ființă independentă. Acest lucru trebuie admis de trinitarieni, pentru că ei critică credința unitarienilor ca fiind eretică sau greșită. Cu toate acestea, ei cred cu adevărat că Hristos „a ieșit din Yahuwah” și a fost trimis de Yahuwah. Cu toate acestea, cred că trebuie să se țină seama că Hristos, în rugăciunea sa, a aprobat credința apostolilor săi spunând: „Ei au crezut că m-ai trimis” – și că, de asemenea, fără nici cea mai mică aluzie că ei au crezut vreodată, sau ar crede vreodată, că el a fost Yahuwah cel viu.

Pot remarca în continuare că în pasajul citat mai întâi, Hristos le-a dat o asigurare solemnă a dragostei lui Yahuwah pentru ei și a declarat în mod explicit de ce erau atât de iubiți de Yahuwah. El nu a spus: „Tatăl vă iubește pentru că ați crezut că eu sunt Dumnezeu și egalul lui”, ci cuvintele lui sunt următoarele: „Tatăl însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că Yahuwah m-a trimis.” După ce au auzit numeroasele și înfricoșătoarele mustrări care au fost transmise tuturor celor care cred că Hristos nu a fost Yahuwah, ci un fiu iubit care „a fost trimis de Yahuwah”, așa cum a fost el trimis de Tatăl; cine ar presupune că un astfel de text pe care îl avem acum înainte ar putea fi găsit în Biblie? Dacă Hristos nu a făcut o greșeală cu privire la temeiul iubirii lui Yahuwah pentru a apostoli, cu siguranță apare o diferență semnificativă de opinie și sentimente între Yahuwah și prea mulții trinitarieni. Credința aprobată de Yahuwah și de Fiul său a fost cenzurată de trinitarieni ca fiind blasfematoare de mulți care ar fi presupus că ei sunt cu adevărat ortodocși în vederile lor despre Mesia.

Nu poate fi de nici un folos aici să spunem: „Numai natura umană a fost cea pe care apostolii au crezut-o ca „venind de la Yahuwah”. Dragostea lor pentru Hristos și credința lor că el a fost trimis de Yahuwah reprezinte singurele momente în care se spune: „Tatăl însuși vă iubește”. În plus, credința că Hristos „a fost trimis de Yahuwah” este singurul articol de credință menționat în text. Chiar dacă doctrina că Hristos este Dumnezeul independent ar fi adevărată sau falsă, cu siguranță nu a constituit credința acestei doctrine prin care le-a asigurat apostolilor iubirea Tatălui.

Acesta este un articol non-WLC scris de Noah Worcester.1827

Am scos din articolul original toate numele și titlurile păgâne ale Tatălui și Fiului și le-am înlocuit cu numele originale. În plus, am restaurat în Scripturi citate numele Tatălui și Fiului, așa cum au fost scrise inițial de autorii inspirați ai Bibliei. – Echipa WLC