Compromisul uitat!

Savanții evrei admit că Sâmbăta nu este Sabatul antic și original din Sfânta Scriptură.

Mark Twain, un faimos romancier și umorist
facea o observatie surprinzătoare spunând: ’’De obicei durează mai mult de trei
săptămâni să pregătești un discurs improvizat.’’ Oratorii publici au învățat cu
usurință că trebuie multă gândire și pregătire pentru o prezentare sau
dezbatere, ca aceasta să fie credibilă. Exista anumite tipuri de argumente pe
care oratorii publici au învățat să nu le folosească. Chiar daca provoacă
emotii, nu sunt logice. Așadar nu vor convinge pe nimeni.

Un argument frecvent adus în dezbaterile
despre sabatul lunar este: ’’ Evreii nu au pierdut niciodată sabatul
adevărat!’’ O astfel de declarație nu dovedește nimic! Ba mai mult, se încalcă
două reguli ale argumentării:

1. Se face apel la
   autoritate pentru a dovedi punctul lor de vedere. În acest caz, evreii moderni
   sunt considerati o autoritate de încredere în ceea ce privește Sabatul.

2. Se folosește
   raționamentul cercului vicios ! Cu alte cuvinte folosesc ceea ce vor să
   demonstreze, ca și argument în sine ! A) Evreii se închină Sâmbăta așa că, B)
   Sâmbăta este sabatul pentru că: C) atunci se inchină evreii.

Adevărul nu este
influențat de ceea ce crede sau practică un evreu de rând, Sâmbăta nu este
sabatul Bibliei. Savantii evrei niciodată nu au ”pierdut„ sabatul, ba
conștienți fiind au schimbat deliberat si
cu bună știință calendarul după care sabatul era calculat. Iar aceasta s-a
întâmplat cu atât de mult timp în urmă încât este posibil ca evreii înșiși sa
nu fie conștienți de urmările acestei schimbări de calendar.

Consiliul de la Nicea este
de o mare importanță în istoria creștinismului, pentru că în acel timp
păgânismul a invadat biserica și a deludat credința pură și apostolică a
primilor creștini.

 Consiliul de la Nicea este deasemenea
important și în istoria Iudaismului pentru că după asta, persecuțiile au luat
amploare impotriva tuturor celor ce căutau să calculeze timpul conform Bibliei.

La Consiliul de la Nicea
s-a rupt ultimul fir care lega creștinismul de rădăcinile ei strămoșești.
Sărbătoare de Paști era până atunci sărbătorita în aceași timp cu Pastele
Evreiesc și într-adevăr se sărbătorea
conform calculelor fixate de Sinedriul din Iudeea, însă în viitor avea să
fie fără calendarul evreiesc.¹

Constantin cel Mare, împăratul care a
alcătuit consiliul pentru a-și promova propria agendă politică, a decretat
cursul pe care creștinii urmau să-l apuce. El voia ca ei să se separe complet
de mostenirea lor spirituală întemeiată în Iudaism. El stabilise ca în viitor
nici o observare să nu se mai facă dupa calendarul evreiesc, argumentănd că:

Este de neconceput ca în
cea mai sfântă dintre sărbători (Sărbătoarea de Paști) să folosim obiceiurile evreiești.
De acum încolo să nu mai avem nimic în comun cu odiosul popor; Mântuitorul
nostru ne-a arătat o altă cale. Ar fi chiar absurd dacă iudeii ar fi capabili
să se laude că noi  nu putem celebra
Paștele fără ajutorul regurilor lor de calculare calendaristică.²   

Această declarație a avut efecte
catastrofale pe termen lung asupra metodei antice de socotire a timpului. Constantius,
fiul lui Constantin, a mers chiar mai departe. Constantin scosese în afara
legii folosirea calendarului evreiesc pentru sărbătorile creștine. Constantius
a interzis-o și pentru evrei… ”Sub domnia lui Constantius (337-362)
persecuțiile împotriva evreilor au ajuns la apogeu… socotirea calendarului
fiind înterzisă sub amenințarea pedepselor severe.”³ Semnificația
acestui fapt nu poate fi cuprins. În urma persecuțiilor intense,  evreii, însuși
și-au modificat metoda de calcul a timpului. Patriarhul Hillel, ultimul
președinte al Sinedriului, a fost el însuși responsabil de schimbarea care, în
ultimă instanță, a condus la acceptarea Sâmbătei ca Sabat.

Condițiile mizere din
Iudea au constituit ocazia actului de auto-renunțare din partea Patriarhului
Hillel, care nu a fost pe deplin apreciată. Obiceiurile de a păstra secret
modul de calculare al lunii noi al anului bisect și de a trimite mesageri să
anunțe în comunitățile din ținuturile învecinate, timpurile de sărbătoare s-au
păstrat până azi. Dar în timpul persecuțiilor lui Constantius ele s-au dovedit
impracticabile și de niciun folos. Chiar și atunci când Sinedriul era prevenit
cu privire la data anului bisect, evreii din comunitățile din țările
îndepărtate erau lăsați în îndoială cumplită în legătură cu cele mai importante
decizii religioase.  Cu scopul de a stopa
toate aceste dificultăți și incertitudini, Hillel
ll introduce un calendar final cu date fixe… Cu propria mână Patriarhul a
distrus ultima legătură care mai ținea în unite comunitățile, dispersate în
imperiile roman și persan, și Patriarhie.⁴

Faptul că această schimbare s-a produs cu
peste 1600 de ani în urmă explică de ce oamenii cred că Sâmbăta este adevăratul
Sabat fiindcă evreii se închină în ea. Învățații evrei, totuși, cunosc bine că
a existat o completă schimbare a calendarului:

Declararea lunii
calendaristice noi prin observarea Lunii Noi și anul nou prin momentul
apariției primăverii, putea fi făcută doar de Sanhedrin. Pe timpul lui Hillel
ll,… romani au interzis această
practică. Hillel ll a fost astfel forțat să înființeze un calendar cu date fixe, ca efect Sanhedrinul oferea în
avans aprobare pentru calendarele anilor viitori.⁵

Nu se poate accentua
suficient că: savanții evrei sunt pe deplin informați că acest calendar pe
care-l folosesc este diferit de cel stabilit de Yahuwah, și confirmat de Moise
în cartea Exodului. Documentația istorică a acestui articol este luată în întregime
din scrierile și afirmațiile evreilor. Ei afirmă nu numai că Sâmbăta(Ziua lui
Saturn) nu este Sabatul Bibliei dar
și că ei cunosc că așa este.

Schimbarea Calendarului

Savanții evrei cunosc că
a existat o schimbare specifică a calendaruluicare a schimbat Sabatul. Rabinul Louis Finkelstein a fost un
bine-cunoscut și respectat învățat evreu. Comunitate Evreiască Mondială l-au
desemnat pe   Finkelstein ca unul dintre cei 120 de evrei de
frunte care a reprezentat o ”candelă a Iudaismului” pentru lumea întreagă.
Într-o scrisoare datată în 20 Februarie 1939, Finkelstein a admis
clar,”Calendarul evreiesc a fost stabilit în secolul patru.” ⁶

Heinrich Graetz,în
lucrarea sa voluminoasă de șase volume publicată de Societatea Evreiască din
America, a admis ”Chiar și socotirea calendarului și comerțul cu articole de uz
religios au fost interzise ” în secolul patru.⁷

Mulți oameni afirmă că,
deoarece calendarul papal gregorian deține un ciclu săptămânal continuu de șapte zile fiecare , săptămâna
folosită astăzi a fost făcută să se potrivească săptămânii de șapte zile
evreiești. De aceea ei concluzionează că Sâmbăta reprezintă Sabatul Zilei a Șaptea din Scriptură. O astfel de
presupunere, totuși, nu face diferența dintre caracteristicile unui  calendar solar și modul cum funcționează
calendarul luni-solar biblic.

Sabatul Antic Diferit

Sabat Lunar

Învățații evrei cunosc că Sabatul așa cum era observat de credincioși, de
la Creațiune până în secolul patru, nu a aparținut ciclului săptămânal
continuu. Mai degrabă, lunile calendaristice urmau fazele lunii. Ciclul
săptămânal fiind repornit cu fiecare lună nouă. De aceea, Sabatul Zilei a
Șaptea nu făcea parte dintr-un ciclu continuu așa cum se întâmplă cu Sâmbăta
modernă.

Luna Nouă încă există,
și Sabatul la origini era dependent de
lunație… La început, Luna Nouă era serbată în același fel ca și Sabatul;
gradual ea a scăzut în importanță în timp ce importanța Sabatului a devenit din
ce în ce mai mare, o zi a religiei și umanității, a meditației religioase și a
instruiri, o zi de pace și delectare a sufletului.⁸

Evreii de azi încă mai
calculează sărbătorile religioase anuale prin metoda luni-solară de măsurare a
timpului. Din acest motiv Paștele evreiesc (Pascha) și Ziua Ipășirii(Yom
Kippur) se mută de la o dată la alta în ciclul săptămânal continuu al
calendarului gregorian. Sabatul lor săptămânal, totuși nu mai are nici o
legătură cu fazele lunii.

Aici, cei mai mulți
încercă să demonstreze că Sâmbăta reprezintă Sabatul Biblic și greșesc. Ei
presupun că, deoarece Evreii se închină Sâmbăta, ciclul săptămânal a fost
întotdeauna continuu și doar sărbătorile anuale aveau conexiune cu lunația. Acest lucru nu este împărtășit de învățații
evrei. Ei sunt în cunoștință de cauză cu privire la Sabatul antic că nu ar fi putut forma un ciclu
săptămânal continuu, deoarece era legat de fazele lunii. Acest fapt evident
este recunoscut Enciclopedia Universală Evreiască: “Odată cu creșterea în importanță a Sabatului ca zi de
consacrare și accentuarea pusă pe semnificația numărului șapte, săptămâna s-a
îndepărtat tot mai mult de conexiunile ei lunare. . .”⁹

Probabil că schimbarea
de la Sabatul, strâns conectat la fazele lunii la Sâmbăta zilei lui Saturn,
aflat pe un ciclu continuu săptămânal, s-a desfășurat pe timpul  calendarului cu ”date fixe” a lui Hillel ll.
El a făcut mai mult decât să descopere regurile sale de socotire a
calendarului. Se pare că este responsabil, deasemenea, de introducerea Sâmbătei
(Ziua lui Saturn) deoarece atunci când a fixat calendarul, a introdus și
”regurile de amânare.” Mai înainte, aceste reguli nu erau necesare deoarece
sărbătorile anuale și Sabatele se observau pe același calendar luni-solar .Dar când sărbătorile anuale
erau calculate pe calendar luni-solar iar Sabatul săptămânal pe un calendar
solar,diferit, au existat conflicte
ocazionale. Astfel că a apărut nevoia
pentru noi ”reguli de amânare”.

Saducheii: Autoritățile  Calendației

Ocazional o persoană
bine-intenționată va argumenta: ”Dar dacă calendarul ar fi fost greșit pe
timpul lui Yahushua, El l-ar fi corectat!” Este adevărat, ceea ce ne descoperă
că israeliții încă mai foloseau calendarul Creațiunii în primul secol. La acel timp,
Marele Preot era responsabil cu calendarul. Era responsabilitatea sa să declare
Luna Nouă  și
când era nevoie să se intercaleze o  a treisprezecea lună calendaristică. Marele Preot provenea, întotdeauna,
din partida saducheilor. Este semnificativ. Deși crezurile saducheilor nu erau
lipsite de eroare, ei, asemenea lui Yahushua,
respingeau  legile tradiției orale,
omenești. Ei susțineau Torah, cărțile lui Moise, ca singura sursă de autoritate
divină.

Yahushua a arătat că
”tradiția omenească” impusă de ferisei era o sarcină oneroasă ce desparte pe om
de Făcătorul său. El, în repetate rânduri a denunțat cu vehemență multitudinea
de reguli și tradiții, cerute de farisei. Aceste reguli omenești erau o povară
și o frână în calea adevărului.  La scurt
timp înainte de moartea Sa, Yahushua a făcut o ultimă încercare de a mișca
inimile acelor ipocriți.  Predica Sa,
înregistrată în Matei 23, reprezintă îcercarea de a frânge
inimile lor pentru a le întoarce la adevăr.   

Rezultatul înălțării regulilor și
tradițiilor omenești la același nivel cu legea divină a fost decăderea
spirituală. ”Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că străbateți
marea și uscatul ca să faceți un prozelit , și cănd l-ați făcut, îl faceți un
fiu al gheenei de două ori mai rău de cât voi.(Matei 23:15) 

În ultimă istanță, fariseii au triumfat.
Partida saducheilor care era responsabilă cu calendarul biblic, a încetat
să  mai existe după distrugerea
Ierusalimului.

Odată cu distrugerea
Templului(70 A.D.), saducheii au dispărut cu toții, lăsând afacerea
calendarului în mâinile  fariseilor. De
atunci în colo, viața iudeilor a fost ordonată de farisei ; întreaga istorie a
iudaismului a fost reconstruită din punctul de vedere al fariseilor, și
Sanhedrinul din trecut a fost investit cu un nou aspect. Un nou lanț de tradiții s-a adăugat vechii tradiții preoțești (Abot
1:1). Fariseismul a conturat caracterul iudaismului, viața și gândirea evreului
pentru tot viitorul. ¹⁰

Fariseii, singurii rămași să–și impună regulile și regulamentele asupra
tuturor.Tradiția orală a fariseilor a fost înregistrată în Talmud și a devenit
Iudaism Rabinic. Calendarul folosit de iudei astăzi nu nimic altceva decât o
pervertire a calendarului original.A fost corupt de tradițiile omenești ale
fariseilor  scrise în Talmud! The
Pharisees alone remained to impose their rules and regulations on all.  
Rabinul Louis Finkelstein, cita mai devreme:

Faraseismul a devenit  Talmudism … [Dar]  spiritul anticului fariseu a supraviețuit
nealterat.Când un evreu …studiază Talmudul, el repetă, în fapt,
argumentațiile folosite de
academiile palestiniene…  Spiritul
doctrinei [Fariseilor]a rămas trează și vitală . . .Fariseii
antici au călătorit din Palestina în Babilonia; din Babylonia în Africa de
Nord, Italia, Spania, Franța și Germania; de aici în Polania, Rusia, și în
general în Europa de Est.¹¹

 Tradiția talmudică învață că dacă cineva
pierde ordinea zilelor și nu știe când este Sabat, tot ce are de făcut este să
se închine în cea de a șaptea zi. Acesta este raționamentul folosit pentru a
justifica păzirea Sabatului ca Sabatul zilei a șaptea.  

Talmud își derivă autoritatea din poziția
deținută de academiile antice (i.e. Farisee). Învățătorii
acestor academii, atât din Babilonia cât și din Palestina, au fost considerați
succesorii vechiului Sinedriu… În prezent, evreii nu mai au autoritate centrală
în exercițiu comparabilă în statut cu vechiul Sinedriu sau cu academiile
antice. De aceea, orice decizie cu
privire la religia evreiască trebuie bazată pe Talmud ca rezumat ultim a acelor
autorități (fariseice) care au existat ¹²

Notați că Finkelstein
însuși afirmă că Talmudul aparține tradițiilor fariseilor. Este aceleași ”tradiții omenești ”pe care
Mântuitorul le-a denunțat atât de vehement în timpul misiunii Sale. Este
semnificativ faptul că tradiția fariseică a fost cea care a permis îndepărtarea
evreilor de Sabatul original. Capitolul 7 din ” Tractate Shabbath ” afirmă:”Cineva
care călătorește în deșert și nu știe în ce zi este Sabatul, trebuie să numere
șase zile din ziua în care a realizat că a pierdut Sabatul și să o observe pe a
șaptea.” ¹³

Calendarul Creatorului

Argumentul că toți credincioșii trebuie să
se închine Sâmbăta( Ziua lui Saturn) deoarece așa fac evreii, se bazează pe o
presupunere greșită că evreii s-au închinat întotdeauna în adevăratul Sabat și
nu altfel. Declarații din gura evreilor înșiși dovedesc că această presupunere
este greșită. Ei au schimbat Sabatul atunci când au schimbat calendarul pe care
Sabatul era calculat.

 Sabatul nu este o instituție făcută de om. A
fost stabilit pe cale divină de Creator. Astfel că nicio autoritate
pământească, fie papa, fie evrei, nu au dreptul să hotărască o altă zi de
închinare diferită sau o altă metodă de calcul a datei. Sabatul reprezintă un
semn perpetuu de loialitate între Creator 
și creturile Sale. “Păziți, într-adevăr, Sabatele Mele căci ele sunt un
semn între mine și voi de-a lungul generațiilor: ca să știți că Eu sunt Yahuwah
care vă sfințește. Să păziți Sabatul de aceea; pentru că este sfânt. (Exod
31:13-14)

Toți cei ce vor să
onoreze pe Creatorul lor prin ascultare de El și prin închinare în Sabatul Său
nu vor privi deloc la tradițiile evreiești nici la calendarul catolic. Ci mai
degrabă, se vor închina Lui în Sabatul Sfânt calculat pe calendarul original,
luni-solar,stabilit de Creator.

Click here to watch the video!