Mulți protestanți presupun că dacă biserica Romano Catolică ne învață că papa este infailibil, înseamnă că ei deasemenea cred că el este fara de păcat și “impecabil.” Modul foarte comun de a încerca să arătăm fraților și surorilor noastre catolice că această doctrină este greșită a fost de a sublinia și scoate in evidență erorile și chiar comportamentul de-a dreptul rău al multor papi din trecut. Însă protestanții care folosesc această abordare găsesc cuvintele lor căzând în urechi surde și se întreabă de ce catolicii par să nu recunoască niciodată cât de răi au fost unii dintre papii lor.

Motivul este simplu. In timp ce protestanții aseamănă “infailibil” cu “fara de păcat,” catolicii nu fac asta. Oricum, un catolic nu o sa stea să-și piardă timpul încercând să dezmintă o idee sau un argument împotriva unui lucru pe care nici macar nu îl crede!

Infailibil ≠ Fără păcat

Potrivit Vatican II, catolicii cred că infailibilitatea este o carismă – o putere dată în mod miraculos – De care Papa se bucură în virtutea funcției sale, când, întărește credința altora și când în calitate de pastor suprem și învățător al tuturor credincioșilor, (Luca 22, 32), proclamă printr-un act definitiv o doctrină de credință sau de moralitate. Așadar, definițiile sale, de la sine, și nu de la consimțământul Bisericii, sunt pe bună dreptate considerate iformabile, pentru că ele sunt pronunțate cu ajutorul Duhului Sfânt, un ajutor promis lui în fericitul Petru. Cu alte cuvinte, infailibilitatea este un dar spiritual dat pentru a se asigura că declarațiile sale oficiale sunt fără greșeală.

Nu e de mirare atunci când catolicii râd de protestanții care încearcă să-I convingă că papii din trecut au fost mari păcătoși! Romani 3:23 spune: “Căci toÅ£i au păcătuit şi sunt lipsiÅ£i de slava lui {Yahuwah}.” Catolicii știu că acest verset deasemenea i se aplica și papei, așa că a aduce discuția despre câte greșeli au comis papii din trecut, nu face altceva decât să reîntăreasca convingerile pe care le au deja.

Mai mult, doctrina infailibilității se extinde și către episcopii care lucrează împreună. Citez din Vatican II:

Deși episcopii individuali nu se bucură de prerogativa infailibilității, ei pot totuși să proclame infailibilă doctrina lui Hristos. Acesta este valabil, chiar și atunci când sunt răspândiți în lume, cu condiția că, menținând legătura de unitate între ei și succesorul lui Petru, și în timp ce ei predau în mod autentic despre o chestiune de credință sau morală, ei să fie de acord într-un singur punct de vedere la fel, toți ca unul că trebuie să fie susținut în mod concludent. Aceasta autoritate se poate observa și mai bine atunci când sunt adunați într-un consiliu ecumenic unde în bisericile lor activează ca profesori și judecători în materie de credință și moralitate. Spusele lor așadar trebuie sa fie ascultate cu supunerea credinței” (Lumen Gentium 25).

Înseamnă aceasta că infailibilitatea este un dar pe care Yahuwah l-a dat bisericii pentru a asigura o doctrină sănătoasă?

Pericolele ascunse ale conceptului de infailibilitate

Catolicii văd infailibilitatea ca pe un dar divin pentru a-l proteja pe papă (și pe episcopi) de unele învățături care pot fi greșite și nu neapărat atât de mult pentru a asigura o doctrină sănătoasă.

Cu toate acestea, există mai multe probleme cu doctrina infailibilității așa cum este definită de catolici. Prima este că „biserica” despre care vorbesc scriitorii Noului Testament nu a fost o organizație oficială care să definească doctrinele la nivel mondial a tuturor celor care ar fi creștini. Cuvântul tradus în Bibliile noastre moderne ca „biserică” provine de fapt din cuvântul grecesc ekklesia. „Acest cuvânt subliniază un grup de oameni chemați pentru un scop special”. Cu alte cuvinte, o rămășiță. Nu acesta este modul în care catolicii folosesc cuvântul „biserică”.

O altă problemă specifică doctrinei infailibilității este raționamentul circular folosit pentru a o susține. Se susține că, din moment ce Yahushua a declarat că porțile iadului nu ar trebui să câștige împotriva „bisericii” sale, Biserica nu va înceta niciodată să existe. Dacă Biserica ar trebui vreodată să predea doctrine eronate, se argumentează că ar înceta să mai fie Biserica lui Yahushua. Prin urmare, conform învățăturii catolice, este imposibil că ea sa predea vreodată eroarea. Acesta este un exemplu excelent de raționament circular: Biserica ar înceta să existe dacă ar preda vreodată greșeli. Deoarece Biserica nu poate înceta să existe, ea nu poate să predea eroarea. De aceea asta înseamnă că este adevărata Biserică. Acest raționament, desigur, trece cu vederea definiția originală a ekklesia ca fiind un grup de oameni chemați afară.

Cu toate acestea, cel mai mare pericol cu doctrina infailibilității papale este că îi învață pe oamenii sinceri să privească către o autoritate exterioară pentru a învăța adevărul. În articolul lor intitulat „infailibilitatea papală”, Catholic.com afirmă: Pentru ca oamenii să fie mântuiți, ei trebuie să știe ce trebuie crezut. Ei trebuie să aibă o stâncă perfect stabilă pe care să se bazeze și să se încreadă ca sursă a învățăturii creștine solemne. De aceea există infailibilitatea papală.”

Prin contrast, Yahushua a promis să trimită Mângâietorul, spunând: „Am mult mai multe să vă spun, mai mult decât puteți suporta acum. Dar când va veni El, Duhul adevărului, El vă va călăuzi în tot adevărul. El nu va vorbi de la sine însuși ; el va spune doar ce a auzit și vă va descoperi lucrurile ce urmează să se întâmple.”(Ioan 16:12-13).Această făgăduință este pentru credincioșii din toate timpurile. Noi nu trebuie să ne supunem voința și mintea unei autorități exterioare. Ci trebuie să studiem pentru noi înșine prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat fiecărui credincios.

Yahushua despre infailibilitate

Mântuitorul a împărtășit un principiu care clarifică dacă o persoană poate comite crimele odioase pe care papii sunt cunoscuți că le-au comis și încă să mai poate avea binecuvântarea de a preda adevăruri spirituale profunde, fără eroare. El a spus:

Păziți-vă de prorocii mincinoși, care vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. Îi veți cunoaște după roadele lor. Oare oamenii culeg struguri din spini sau smochine din ciulini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar orice pom stricat face roade stricate. Un pom bun nu poate face roade stricate şi un pom stricat nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşadar, după roadele lor îi veÅ£i recunoaşte. (Matei 7:15-20)

Doctrina infailibilității, deși nu este ceea ce mulți protestanți și-au asumat, este încă o învățătură problematică. Îi învață pe credincioși să privească spre semenii lor căzuți pentru lumina spirituală pe care Yahuwah este dispus să o dea fiecăruia în mod direct. Mai mult, subliniază credința eronată că „Biserica” – orice biserică – poate fi sigură că are tot adevărul.

Nu ai nevoie de oameni păcătoși pentru a-ți spune adevărul. Du-te spre Yahuwah pentru tine însuți și El te va învăța ceea ce trebuie să știi.