”Fiindcă atât de mult a iubit Yahuwah lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” — Ioan 3:16, un Elohim, Tatăl.

În vremurile moderne Ioan 3:16 este probabil cel mai frecvent citat (în afara contextului) din întreaga Biblie, se găsește afișat la evenimentele sportive americane (prin postere) și este folosit în mod repetat ca un rezumat al evangheliei de către evangheliștii bine intenționați și entuziaști. Deși este o declarație frumoasă (în sine) referitoare la dragostea copleșitoare a lui Yahuwah pentru Fiul Său și pentru scopul final implicat, ea poate fi folosită într-un mod periculos de înșelător! Contextul Evangheliilor însă ne interzice să facem din acest verset o formulă instantanee și ușoară, pentru a primi mântuirea.

Pentru a înțelege pe deplin ce încearcă acest verset foarte cunoscut să ne spună, contextul conversației pe care Yahuwah a avut-o cu Nicodim despre ”a fi născut din cer” trebuie comparată cu atenție cu contextul mai larg al slujirii lui Yahushua de a vesti Evanghelia Împărăției lui Yahuwah. Înțelegerea conceptului cu privire la nașterea din nou (capitolul Ioan 3) nu trebuie să fie despărțită de tot adevărul important comunicat în parabola semănătorului(în Marcu 4:13-20) Nu există ”cred în Yahushua” dacă nu crezi în Evanghelia Împărăției sale.

”Apoi le-a zis: ‘Dacă nu înÅ£elegeÅ£i această pildă, cum veÅ£i înÅ£elege toate celelalte pilde? Semănătorul seamănă Cuvântul.”(Marcu 4:13-14)

Conform Luca 8:10-11 „cuvântul” înseamnă „cuvântul lui Yahuwah”, care este sinonim cu „secretele împărăției lui Yahuwah”. În Matei 13:19 se poate observa cu ușurință cum „cuvântul” din Marcu 4:14 este paralel cu „cuvântul Împărăției”. În toate aceste trei versiuni ale pildei semănătorului, este foarte clar că singurul răspuns valid la mesajul Evangheliei Împărăției viitoare este ultimul dintre cele patru tipuri posibile de pământ. Cu alte cuvinte, în loc să înțelegi greșit „cuvântul” și să-ți fie smuls rapid de cel rău; sau să-l primești cu bucurie de scurtă durată (dar să căzi în păcat din nou ca urmare a necazurilor/prigonirii din cauza cuvântului), sau primind-o într-un mod în care „grijile lumii și înșelăciunea bogățiilor să-l înece și să se dovedească infructuos”; mai există o opțiune și anume categoria a patra! Trebuie să primiți cuvântul Împărăției și să-l înțelegeți cu o inimă bună și cinstită – iar acesta v-a „rămâne acolo”, perseverând în a face în a da roade până la sfârșitul vieții, dând continuu roade!

În următorul citat dintr-o notiță (p. 245 of the One God, the Father, One Man Messiah Translation) niște legături relevante sunt subliniate cu privire la Ioan, capitolul 3:

”Născut din ceruri, adică cu Yahuwah ca autor al acestei învieri care depinde de credința noastră în adevăr [a Evangheliei Împărăției] și pocăință. Astfel cu Nicodim Yahushua folosește metafora biologică, iar cu publicul care a auzit pilda semănătorului, una despre agricultură. Acestea două sint foarte frumos combinate în 1 Petru 1:22-25 unde este spus că a fi născut din nou se bazează pe sămânța care este evanghelia (Împărăției). Astfel Noul Testament are o singură și unită formulă teologică pentru a deveni un credincios. Îar începutul acesteia este credința în Evanghelia Împărăției lui Yahuwah (Marcu 1:1-2, 14-15).”

Pe măsură ce cititorii încearcă cu adevărat să înțeleagă însemnătatea din spatele textelor metaforice din Ioan capitolul 3, metaforele despre ”sămânța” din evangheliile sinoptice și întreaga temă a noului Testament de a fi ”născut din nou,” ei pot fi conștienți de faptul că deși contextul din Ioan 3:16 confirmă nevoia critică a unui răspuns cu adevărat proactiv: efortul hotărât de ascultare continuă doar dacă este amestecat cu pocăință, la fel ca în pilda semănătorului.

Şi, aşa cum Moise a înălÅ£at şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălÅ£at şi Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Yahuwah lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Yahuwah nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Yahuwah. Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele. Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Yahuwah. (Ioan 3:14-21).

Pur și simplu păstrând Ioan 3:16 în contextul său inițial, cineva nu ar putea fi găsit vinovat de a-i induce în eroare pe alții, făcându-i să creadă că „a crede în Yahushua” se referă la o simplă experiență nebuloasă, de bine, a acceptării mentale de moment pe care Yahuwah a trimis-o pe Yahushua. Adevărata credință în Yahushua se arată prin a lua decizia clară de a te lumina asupra uneia dintre aceste activități. Venirea la lumină implică alegeri hotărâte de a schimba și de a opri revenirea la faptele de mai înainte ale întunericului. Botezul este o acțiune de angajament iar pocăința este o parte compatibilă, vitală a acestui proces, precum și o parte relevantă a contextului imediat al acestor Scripturi (în Ioan 3:22-30 și 4:1-3). Pentru a putea avea parte de o creștere fructuoasă și de o îmbunătățire constantă, credincioșii au nevoie să fie biruitori atunci când se confruntă cu provocări constante (Faptele Apostolilor 14:22).

Un alt context din Scripturi cu o idee asemănătoare în ceea ce privește contrastul mersului în lumină cu șanțurile vieții din întuneric, este 1 Ioan 1:5-2:2. După ce inițial ne-am pocăit crezând în Evanghelia Împărăției (Marcu 4:11-12), nepocăindu-ne de lucrurile care știm cu adevărat că sunt greșite și ne acceptând lumina (deși ne-am indepărta de întuneric) cei credincioși tot vor fi supuși riscului de a fi ispitiți și a cădea în păcate care le-ar strica procesul de pocăință. Cu toate acestea, suntem prin minune invitați să nu renunțăm la angajamentul nostru – nici atunci când ne abatem din greșeală de la lumină. În loc să fim „în negare” și să ne mințim pe noi înșine (și pe alții) pretinzând că încă suntem pe drumul cel bun, ne putem mărturisi cu umilință păcatele și în același timp să realizăm cu încredere că Yahuwah al nostru demn de încredere (prin jertfa de sânge a lui Yahushua) ne iartă păcatele și ne spală, ne curăță de tot ce nu este corect în noi. Yahuwah procedează total corect când ne iartă și ne spală în acest fel, datorită efectului extins al jertfei perfecte pentru păcat a lui Yahushua!

În ciuda circumstanțelor noastre dificile și a slăbiciunilor noastre umane, Elohim-ul nostru de încredere și Fiul Său credincios ne sprijină, deoarece refuzăm să renunțăm la a persevera în stilul de viață biblic și iubitor – conform Evangheliei Împărăției viitoare a lui Yahuwah.

Acesta este un articol non-WLC scris de Kenneth LaPrade.

Am scos din articolul original toate numele și titlurile păgâne ale Tatălui și Fiului și le-am înlocuit cu numele originale. În plus, am restaurat în Scripturi citate numele Tatălui și Fiului, așa cum au fost scrise inițial de autorii inspirați ai Bibliei. – Echipa WLC