„Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci
acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri un semn după care se va
cunoaşte că Eu sunt Yahuwah, care vă sfinţesc.  Să ţineţi Sabatul, căci el
va fi pentru voi ceva sfânt…ca un legământ necurmat.  (Vezi Exodul
31:13, 14, 16.)

Sabatul este un „legământ veșnic,” un acord veșnic între Yahuwah și poporul Său.

Sabatul este un „legământ veșnic,”
un acord veșnic între Yahuwah și poporul Său.  Este semnul care îi
distinge pe urmașii credincioși ai lui Yahuwah de restul lumii.  Nu orice
zi este Sabatul biblic, „ dar ziua a șaptea este Sabatul lui Yahuwah Elohim al
tău.”  (Vezi Exodul 20:8). 

Mulți creștini se închină duminica
în cinstea învierii.  Ei numesc duminica „Ziua Domnului” și cred că Sabatul zilei a șaptea a
fost „răstignit pe cruce.” Legea divină a lui Yahuwah este
perpetuă.  Yahushua a păzit Sabatul, când a fost pe pământ, și așa au
făcut toți apostolii și primii creștini.  Yahushua a susținut că este
proprietar al Sabatului zilei a șaptea când a spus: „Căci Fiul omului este Domn
chiar și al Sabatului.”  (Matei 12:8) Adevărata „Zi a Domnului,” amintită
de Scriptură, este Sabatul zilei a șaptea!

Deoarece adevăratul Sabat este o zi specifică, este extrem
de important ca metoda corectă de măsurare 
a timpului să fie utilizată pentru calcularea acelei zile. 
De-a lungul istoriei au fost utilizate diferite metode de măsurare a
timpului.  În Africa și America de Sud, săptămânile erau de trei și cinci
zile.  Egiptenii și Republica Franceză au folosit calendare solare în care
săptămâna avea zece zile.  Calendarul islamic modern este un calendar
lunar bazat exclusiv pe mișcările lunii.  Anul lunar este mai scurt decât
anul solar, astfel încât Ramadan pare a fi undeva în urmă în anul calendaristic
gregorian.  Calendarul gregorian se bazează pe durata de timp necesară
soarelui pentru a finaliza un circuit în întinderea cerului, de la un
echinocțiu la același echinocțiu.  Este un calendar solar.

Nu este nimic greșit în a măsura timpul după aceste
metode.  Toate măsoară timpul, doar că în moduri diferite.  Tot așa,
sistemul metric utilizează metri și sistemul imperial folosește așa numiții
„yards.” Ambele sisteme măsoară lungimea.  Măsurarea timpului poate fi
realizată prin diferite metode.  Cu toate acestea, adevăratul Sabat al
zilei a șaptea este o zi precisă.  Pentru a calcula acea zi precisă,
trebuie utilizată o metodă specifică de calculare a timpului.  Un om care
este trimis la „casa a șaptea de pe partea dreaptă” nu va putea găsi adresa
corectă dacă se află pe strada greșită.  El trebuie să fie mai întâi pe
strada corectă, înainte de a putea începe să numere până la a șaptea
casă.  Singura metodă de măsurare a timpului, care dezvăluie adevăratul
Sabat al zilei a șaptea, este calendarul lunar-solar al Creației.  Numai
calendarul biblic poate calcula cu exactitate ziua precisă, care este semnul
între Yahuwah și poporul Său.

Este adevărat că sâmbăta este ziua a șaptea a săptămânii din
zilele noastre.  Totuși, acest lucru nu înseamnă că sâmbăta este Sabatul
zilei a șaptea, al Scripturii.  Săptămâna așa cum este ea azi vine din
săptămâna planetară păgână.  Atunci când a fost adoptată de calendarul
iulian, săptămâna planetară de șapte zile începea sâmbătă! 
Calendarul gregorian modern nu poate fi folosit pentru a calcula adevăratul
Sabat al zilei a șaptea, deoarece îi lipsește o trăsătură foarte vitală a
metodei de calcul biblice: lunile selenare.  Calendarul Creatorului începe
în fiecare lună cu Luna Nouă.  Prima zi a fiecărei luni noi este Ziua Lunii Noi:

Şi David i-a
răspuns: „Iată că mâine este lună nouă şi ar trebui să şed să mănânc cu
împăratul;

Ionatan i-a
zis: „Mâine este luna nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi
gol.

David s-a ascuns în câmp.  A venit luna nouă, şi
împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce… dar locul lui David a rămas
gol.  (1 Samuel 20:5, 18, 24-25, VDC)

Cuvântul ebraic
pentru „lună” chodesh, înseamnă de fapt:

„lună nouă; lună
(calendaristică).”  Chodesh se poate referi la o „lună
(calendaristică)” sau perioada cuprinsă între o Lună nouă și alta.  (Chodesh,#2320, The New Strong’s Expanded Dictionary of Bible Words.)

Din moment ce luna biblică începe cu Luna Nouă,
Sabatele săptămânale sunt intrinsec legate de Lună.  Ziua Lunii Noi
reîncepe ciclul săptămânal.  Yahuwah a creat luminile din ceruri cu scopul
exact de a calcula timpul.

 „Să fie nişte
luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie
nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;”  (Geneza 1:14 VDC)

Cuvântul „vremuri” (sau anotimpuri,
din varianta engl. a textului biblic- n.tr.) provine de la cuvântul mo’ed.

Mō’ĕd
sau mō’ādāh; adunare, adunare de sărbătoare;
întâlnire, semn. . . Având în vedere că festivalurile evreiești aveau loc la
intervale regulate, acest cuvânt este strâns identificat cu ele.  Mō’ĕdeste utilizat într-un sens larg pentru toate adunările religioase. 
Acesta a fost asociat îndeaproape cu cortul însuși. . . [Yahuwah] se întâlnea
cu Israel acolo la momente specifice, cu scopul de a-Și descoperi voia. 
Este un termen comun pentru adunarea de închinare a. . . poporului [lui
Yahuwah].  (#4150, Hebrew-Greek Key Word Study Bible)

„El a făcut luna, ca să arate vremurile [mo’ed].”  (Psalmul 104:19, VDC)

Cartea Psalmilor întărește faptul că
luna a fost creată cu scopul precis de a calcula „vremuri” sau mo’ed.

„El a făcut luna, ca să arate
vremurile [mo’ed].”  (Psalmul 104:19, VDC)

Lunile Noi sunt legate de Sabatele zilei a șaptea în
toată Scriptura.  Fac parte dintr-o categorie specială de zile de
închinare, toate de sine stătătoare.

Aşa vorbeşte Yahuwah Elohim: „Poarta curţii dinăuntru,
dinspre răsărit, va rămâne închisă în cele şase zile de lucru; dar se va
deschide în ziua Sabatului şi va fi deschisă şi în ziua lunii noi.  (Vezi
Ezechiel 46:1).

Sărbătorile anuale sunt, de asemenea, legate în mod
inseparabil de Lunile Noi, deoarece este imposibil să le calculăm altfel decât
în funcție de luna  calendaristică selenară.

Sunaţi din trâmbiţă la Luna Nouă, la luna plină, în
ziua sărbătorii noastre!  Căci aceasta este o Lege pentru
Israel,   o poruncă a Elohimului lui
Iacov.  (Vezi Psalmul 81:3 și 4.)

Ziua Lunii Noi era un timp de rededicare față de
Yahuwah.  De sărbătorile Lunii Noi nu se făcea niciun fel de comerț. 
Israeliții apostați erau adesea neliniștiți din cauza restricțiilor pe care
preceptele religioase le impuneau asupra activităților lor de afaceri.

 „Când va trece
luna nouă, ca să vindem grâul,  şi Sabatul, ca să deschidem
grânarele?”  (Amos 8:5, VDC)

Deoarece fiecare lună calendaristică
selenară începe cu ziua Lunii Noi, datele din fiecare lună  calendaristică lunară cad întotdeauna în
aceleași zile ale săptămânii.  Ziua Lunii Noi este prima zi a fiecărei
luni calendaristice.  Este urmată de prima zi a săptămânii de lucru în
ziua a doua a fiecărei luni.  Sabatul zilei a șaptea cade în zilele a 8^-a,
a 15^-a, a 22^-a și a 29^-a a fiecărei luni
selenare.  Acest lucru este ilustrat în Scriptură.

Deoarece ciclul săptămânal se reia la fiecare Lună
Nouă, se pare că Sabatul lunar „plutește” prin săptămâna gregoriană.  În
realitate, lunile gregoriene plutesc prin structura foarte consistentă a
lunilor selenare.  Atunci când Creatorul a proiectat metoda Sa perfectă de
măsurare a timpului, El a folosit atât soarele cât și luna pentru a structura
un calendar precis și frumos: calendarul lunar-solar.  Luna controlează
lunile; soarele controlează anii.

Sâmbăta este o contrafacere a
adevăratului Sabat al zilei a șaptea.  Calendarul gregorian este un calendar
solar.  Folosește numai soarele ca bază de măsurare a timpului. 
Lunile Noi nici măcar nu sunt observate în calendarul gregorian.  Cu
siguranță că ele nu sunt utilizate pentru a stabili Sabatul zilei a
șaptea.  În timp ce orice calendar poate fi folosit pentru măsurarea
timpului, numai activitatea combinată atât a lunii cât și a soarelui, din
calendarul lunar-solar al Creației poate fi utilizată pentru stabilirea mo’ed-ului   sfânt al cerului: Sabatul săptămânal al zilei a șaptea
și sărbătorile anuale.

Satana a declarat că va schimba „vremurile și
legile.”  (Vezi Daniel 7:25.)  El a făcut acest lucru conducând lumea
să se unească în folosirea unui sistem contrafăcut de măsurare a timpului:
calendarul solar gregorian. 

Yahuwah afirmă: „ Căci Eu sunt Yahuwah, Eu nu Mă
schimb.”  (Vezi Maleahi 3:6).  Sabatul este la fel de obligatoriu
astăzi ca la sfârșitul săptămânii Creației, atunci când Yahuwah „a binecuvântat
ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată
lucrarea Lui pe care. . .  [Elohim] o zidise și o făcuse.”  (Geneza
2:3, VDC) Pe parcursul întregii eternități viitoare, toți cei loiali Împărăției
cerurilor vor continua să se închine Creatorului după calendarul Lui. 
Calendarul care va fi folosit atunci pentru a calcula Sabatul va fi calendarul
lunar-solar.  Lunile Noi și Sabatele de ziua a șaptea vor fi din nou un
timp de bucurie și mulțumire atunci când un râu armonios de iubire și recunoștință
va curge dintr-o Creație unită înapoi la sursa a toată iubirea, toată bucuria
și toată fericirea: Yahuwah Creatorul.

 „Căci, după cum cerurile cele noi şi pământul
cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul – aşa va
dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru.  În fiecare lună nouă şi în
fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea – zice
Yahuwah.  (Vezi Isaia 66:22 și 23.)