Pe măsură ce lumina
continuă să se răsfrângă asupra metodei rânduite de Creator pentru măsurarea
timpului, și anume metoda calendarului luni-solar, tot așa continuă să existe
și opoziția față de acest adevăr.  De îndată ce o obiecție primește
răspuns, o alta este pusă în loc. 

O obiecție, în special, care este frecvent ridicată de
cei care nu și-au luat sincer timp pentru a studia în detaliu acest subiect
foarte important, este povestirea biblică despre mană.  Unii folosesc
tăcerea Scripturii cu privire la modul în care mana urma să se raporteze la
zilele Lunii Noi și a 30-a zi a lunii, ca o „dovadă” că  Sabatul Lunar nu este bazat pe
Scriptură. 

Obiecția arată cam așa:

„Exod 16 prevede că
mana avea să cadă numai în cele șase zile de lucru, dar niciodată în Sabatul
zilei a șaptea.  Nu există nici o mențiune cu privire la mană în raport cu
Luna Nouă sau a 30-a zi a lunii.  De aceea, copiii lui Israel trebuie să
fi observat un ciclu săptămânal, așa cum facem noi azi.”

Deși este adevărat că Exod 16 nu oferă detalii cu
privire la modul în care mana avea să se raporteze la Ziua Lunii Noi sau la a 30-a zi a
lunii¹, Scriptura nu este în totalitate tăcută în această
privință.  Foarte mulți au presupus că poporul Israel a mâncat doar
mană timp de patruzeci de ani.  Totuși, acest lucru este pur și simplu
neadevărat. 

În Exod 12:30-32, citim: 

Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui,
şi toţi egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu
fie un mort. În aceeaşi noapte faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a
zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel.
Duceţi-vă de slujiţi lui Yahuwah, cum aţi zis. Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă şi
binecuvântaţi-mă.” (Vezi Exod 12:30-32)

Atunci când, în cele din urmă, faraon a fost de acord
să-i lase pe copiii lui Israel să plece în libertate, i-a trimis departe cu
toate turmele lor.  Deși nu putem ști cu certitudine numărul exact de
animale pe care copiii lui Israel le-au luat cu ei, putem concluziona cu
siguranță că acestea trebuie să fi fost cel puțin de ordinul sutelor de mii,
deoarece la exod, din Egipt au ieșit 600.000 de bărbați, afară de femei și
copii. (Exod 12:37).  Exodul nu a fost o mișcare de
proporții mici!  Copiii lui Israel au primit multe binecuvântări de la
Yahuwah în timpul șederii lor în Egipt. 

Jertfele enumerate în primele trei capitole
din Levitic atestă abundența de animale ale poporului Israel². 
De exemplu:

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când
cineva dintre voi va aduce un dar lui Yahuwah, să-l aducă din vite, fie din
cireadă, fie din turmă. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l
aducă de parte bărbătească fără cusur; şi anume să-l aducă la uşa Cortului
întâlnirii, înaintea lui Yahuwah, ca să fie plăcut lui Yahuwah. (Vezi Leviticul
1:2-3.³)

Pe lângă faptul că
puteau să mănânce carnea provenită de la vitele lor, copiii lui Israel aveau
uleiuri și făină de grâu cu care pregăteau masa.  Acest lucru se regăsește
în instrucțiunile date de Yahuwah pentru sfințirea preoților:

 „Iată ce vei face pentru ca să-i sfinţeşti şi
să-Mi împlinească slujba de preoţi: Ia un viţel şi doi berbeci fără cusur. Fă,
cu făină aleasă de grâu, nişte azime, turte nedospite, frământate cu untdelemn,
şi plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn (să le faci cu făină de grâu). Să
aduci apoi pe Aaron şi pe fiii lui la uşa Cortului întâlnirii şi să-i speli cu
apă.” (Exodul 29:1-4, VDC)

Faptul că Israel a
fost binecuvântat cu ulei de măsline și făină în timpul șederii în pustie,
poate fi regăsit și în porunca lui Yahuwah în ceea ce privește candelele
cortului și pâinile pentru punerea înaintea Lui.

 „Yahuwah a vorbit lui Moise şi a zis:
„Porunceşte copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de
măsline tescuite, ca să ţină candelele aprinse neîncetat. Să iei floare de
făină și să faci din ea douăsprezece turte; fiecare turtă să fie făcută din
două zecimi de efă.  Să le pui în două şiruri,
câte şase în fiecare şir, pe masa de aur curat, înaintea lui Yahuwah. . . .
Pâinile acestea să fie ale lui Aaron şi ale fiilor lui, şi să le mănânce
într-un loc sfânt; căci ele sunt pentru ei un lucru preasfânt, o parte din
darurile de mâncare mistuite de foc înaintea lui Yahuwah. Aceasta este o lege
veşnică.” (Vezi Leviticul 24:1-9)

Nu numai că Israelul a fost
binecuvântat cu belșug de animale, ulei, făină cu care să pregătească mâncarea,
dar, de asemenea, li s-a permis să cumpere și să facă comerț, dacă era nevoie,
cu diferitele popoare cu care veneau în contact în mod providențial.  Acest lucru se
vede clar în porunca lui Yahuwah către Moise când copiii lui Israel se
pregăteau să treacă prin Seir în țara lui Esau.

 „Yahuwah mi-a
zis: „Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre
miazănoapte.  Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveţi să treceţi prin
hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor
teme de voi; dar să vă păziţi bine. Să nu vă încăieraţi cu ei; căci nu vă voi
da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire
lui Esau. Să cumpăraţi de la ei cu
preţ de argint, hrana pe care o veţi mânca, şi să cumpăraţi de la ei cu preţ de
argint chiar şi apa pe care o veţi bea. Căci Yahuwah te-a binecuvântat
în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în acest mare
pustiu.  Iată, de patruzeci de ani de
când Yahuwah este cu tine, şi n-ai dus lipsă de nimic.” (Vezi Deuteronom 2:2-7)

Mulți au
interpretat greșit nemulțumirea Israelului cu privire la mană, din Numeri 11,
considerând că li s-a permis să mănânce doar mană.

 „Adunăturii de oameni, care se aflau în
mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început
să plângă şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm? Ne aducem aminte de peştii
pe care-i mâncam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni,
de praz, de ceapă şi de usturoi. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic!
Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.” (Numeri 11:4-6, VDC)

Plângerea lui
Israel că „nu mai este nimic, decât mana aceasta” a fost în mod clar o
exagerare care reflecta pofta lor de carne în exces și luxul de care mulți
dintre ei s-au bucurat în Egipt.  Trebuie să ne amintim că mulți dintre
egipteni s-au alăturat poporului Israel în timpul exodului lor din țara
Egiptului. 

„Copiii lui
Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de
oameni care mergeau pe jos, afară de copii. O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi
turme însemnate de oi şi boi.” (Exodul 12:37-38, VDC)

Cel mai probabil,
egiptenii care au plecat împreună cu poporul Israel, erau cei care făceau cele
mai multe plângeri, dorind cu încăpățânare alimentele de bază pe care le
avuseseră înainte.

Cu siguranță că mana nu a fost singura hrană
disponibilă pentru Israel în timpul șederii lor în pustie.  Acest lucru
este atestat în continuare de faptul că Israel nu a primit mană decât din a
doua lună petrecută în pustie.

Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim;
şi au ajuns în pustiul Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea
zi a lunii a doua după ieşirea lor
din ţara Egiptului. Și Yahuwah a vorbit lui Moise, spunând: „Am auzit
plângerile copiilor lui Israel. Spune-le: „Între cele două seri aveţi să
mâncaţi carne (prepelițe), şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine (mană); şi veţi
şti că Eu sunt Yahuwah Dumnezeul vostru.” (Vezi Exodul 16:1, 11-12)

Ce au mâncat copiii
lui Israel în prima lună în pustie?  Mâncau din belșugul lor de animale,
precum și din proviziile obținute atunci când i-au jefuit pe egipteni.

Atunci care a fost scopul manei, dacă nu acela de a
hrăni poporul?  Scopul principal al manei a fost de a-l învăța pe Israel
mecanismul calendarului ceresc al lui Yahuwah, care a fost
stabilit și decretat la Creație.

 „Elohim a zis: „Să fie nişte luminători în
întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care
să arate vremurile, zilele şi anii; (Geneza 1:14)

Probabil că mana nu a căzut în ziua Lunii Noi sau în a
30-a zi a lunii, deoarece nu era necesar.  Copiii lui Israel au fost
binecuvântați cu o abundență de resurse și aveau multe alimente pe lângă mana
cerească.  Acest lucru ar explica de ce gătitul nu era interzis în aceste
zile.  Scopul manei a fost de a clarifica modul de calcul al zilelor de
Sabat.  Probabil că mana cădea numai în cele șase zile de lucru care
precedau fiecare Sabat al zilei a șaptea.

Yahuwah își testa poporul ca să vadă dacă asculta de Legea
Lui.

Yahuwah a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă
pâine din ceruri.  Poporul va ieşi afară
şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea. În
ziua a şasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult
decât vor strânge în fiecare zi.” (Vezi Exodul 16:4-5)

Yahuwah, în marea Lui îndurare și înțelepciune
infinită, învăța pe Israel ceea ce uitase în 400 de ani, și anume, calendarul
Lui!  Astăzi, Tatăl nostru iubitor Își restaurează din nou
calendarul.  El îi pune la încercare pe cei care pretind că îi aparțin,
pentru a vedea dacă vor umbla în Legea Lui.  Vrei tu, astăzi, să te
alături credincioșilor lui Yahuwah?  Promiți să fii loial față de Yahuwah,
și să te angajezi în respectarea zilelor sfinte din calendarul
Său?

Căci El este Elohim
al nostru, şi noi suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna
Lui…  O! de aţi asculta azi glasul Lui!
„Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustiu. (Vezi
Psalmul 95:7-8.)

Alegerea îți
aparține….

¹ Este demn de
remarcat faptul că Scriptura nu oferă detalii cu privire la modul în care mana
s-ar referi la zilele de sărbătoare.  De exemplu, nu există nici o
mențiune care să arate dacă mana cădea sau nu în Ziua Ispășirii, care urma să
fie o zi solemnă de post și abținere de la lucru (Leviticul 23:27-32). 
Totuși, acest lucru nu dovedește că Ziua Ispășirii nu făcea parte din
calendarul ebraic!

² Chiar și având în
vedere cantitatea mare de sacrificii necesare și consumul regulat de carne de
către copiii lui Israel, este probabil ca numărul de animale să fi crescut
exponențial (deoarece se înmulțeau) în timpul șederii lui Israel în pustie.

³ În Numeri capitolele 28 și 29 poți găsi lista extinsă de sacrificii
și ofrande prescrise.