Dl
D. era, de departe, cel mai popular profesor din școală. Faptul că
el era frumos, unic și doar cu câțiva ani mai mare decât elevii
pe care el îi învăța, l-au facut popular cu fetele.
Faptul
că el iubea mașinile
l-au facut popular cu băieții. Un an s-a vorbit la școală despre
noua maşină, pe care, domnul D. şi-a comandat-o: un Ford Mustang,
cea mai bună dintre maşinile de putere. Elevii
au fost la fel de dezamăgiți ca și domnul D. atunci când, în
luna ianuarie, au existat asa de multe cereri pentru maşină, încât
a fost nevoie de câteva luni suplimentare pentru reprezentanța
locală ca să obțină modelul comandat.

În
cele din urmă, a venit! Ce
frumusete! Vopsea
roșie strălucitoare, barele de protectie cromate foarte lustruite,
linii elegante, design aerodinamic; era o mașină de înaltă
performanță, evident, construită pentru viteză.
După
cursuri erau peste tot, tipi și tipe care se-nvârteau în jurul
valoroasei maşini, ascultându-l pe domnul D. preamărind virtuțile
acesteia: soliditatea motorului, cât de bine o stăpâneşte în
curbe strânse, cât de repede a putut ajunge la 100 de mile pe oră
în ea. Partea
cea mai bună din toate, a fost că domnul D. s-a arătat dispus
să-și arate copilașul,
oferind plimbări copiilor în mașină sa, în timpul unei perioade
libere.

Una
dintre amintirile mele preferate din liceu, a fost ziua în care am
ajuns, în cele din urmă, să merg în mașina domnului D.
Eu
eram unul dintre ultimii care, putea să obțină o plimbare, pentru
că am avut o oră în perioada liberă a domnului D.
În
cele din urmă, într-o zi după ora avută cu el, ne-am repezit la
mașina lui, am sărit în ea și am condus pe o fâșie lungă,
dreaptă de drum, doar în afara orașului.
Oprind,
întorcând și arătând înapoi spre oraș, domnul D. se întoarse
și zâmbi. „Ești gata?”

„Gata!”

Dl
D. ambreiază motorul, „pe pneu.”
Într-o
chestiune de secunde eram în zbor pe drum, la 115 de mile pe oră
(185 k/h) – aceasta într-un moment în care limita de viteză legală
era de numai 55 m/h (88 k/h)! Pentru
a completa fiorul aventurii ilicite, domnul D. chiar a scris un bilet
de permisiune, ca şi scuze, pentru faptul că am întârziat 10
minute la ora următoare! ¹

Apoi,
tragedia s-a întâmplat. Cu
aproximativ o lună înainte de vacanţa de vară, cineva a furat
Mustangul dl. D. Întregul corp de elevi a fost supărat, dar nici
unul mai mult decât dl D. Mașina
lui iubită,
datorită căreia avea parte de atâta desfătare, copilul lui, pe
care l-a așteptat, și salvat, (și pentru care avea încă multe
plăți de făcut), a disparut! Rapoarte
ale poliției, documente fără sfârșit pentru compania de
asigurări, anunțuri postate în tot orașul, toate acestea au
urmat. Dar
poliția nu au reușit să localizeze maşina.
Ea
a dispărut la fel de repede ca și bucuria dl. D.
Unii
au început să se întrebe dacă nu cumva a fost dusă la un
„magazin de piese” și demontată pentru piese pentru nave
de peste mări.

Anul
școlar s-a încheiat, și Mustangul nu a fost găsit.

Când
școala a început din nou, am fost cu toții dornici să vedem dacă
domnul D. și-a achiziționat o mașină nouă.
Nu,
el a continuat să conducă același clunker vechi pe care l-a condus
înainte să cumpere Mustangul și încă era bolnav de inimă după
pierderea suferită.

După
șase săptămâni de la începerea noului an școlar, domnul D. a
primit un telefon. Vestea
proastă, era că epava se afla în curtea unui depozit aflat într-un
oraș, la 200 de mile depărtare. Când
a fost verificat numărul de înmatriculare, lucrătorii au
descoperit că mașina fusese furată și au chemat poliția. Dl D. a
alergat la epava din depozit.

Ce
priveliște tristă pentru vederea ochilor!
În
loc de o mașină îngrijită, era un morman de gunoi.
O
oglindă laterală fusese spartă, cealaltă era cu totul dispărută.
Partea
din față a parbrizului și o parte din fereastră erau sparte.
Zgârieturi
adânci de-a lungul părților laterale, denunțau folosirea
exagerată, și prea puțină grijă arătată pentru ceea ce fusese
curățat. Când
a încercat să ridice capota ca să vadă motorul, nici măcar nu a
putut face asta. Capota
avea prea multe urme de lovituri și fisuri, ceea ce o făcea
imposibil de ridica.

Mare
a fost indignarea la școală, a doua zi, când am aflat că domnul
D. a trebuit, de fapt, să plătească ca să primească înapoi, un
morman nedorit de fiare! Să
trebuiască să plătească, Depozitului 200 $ ca să-și recâștige
ceea ce era de drept al lui, părea, de fapt, o nedreptate pentru
noi. Dar
el a plătit răscumpărarea. Și
apoi a făcut ceva ce nu are nici o logică pentru unii dintre noi: a
dus-o la un atelier de reparații auto!

Domnul
D. avea de gând să-și repare mașina! De
ce nu luat-o el de la capăt, cu una noua, nu avea nici un sens
pentru unii dintre noi, dar domnul D. înțelegea.
El
a iubit acea mașină; acea mașină specială, a fost tot ceea ce
și-a dorit. A
început lucrarea de restaurare lentă.
Atelierul
de reparații, repara doar urmele de lovituri ce puteau fi reparate,
înlocuind ceea ce nu putea fi. Interiorul
masinii era atât de deteriorat încât scaunul șoferului a trebuit
să fie înlocuit în întregime, cu celelalte scaune ranforsate..

Ziua
finală a venit în cele din urmă, atunci când atelierul de
reparații l-a chemat: domnul D. putea merge să-și ridice mașina.
Se
afla acolo! Ce
frumusete! Vopsea
roșie strălucitoare, barele de protectie cromate foarte lustruite,
linii elegante, design aerodinamic; arăta ca o mașină de înaltă
performanță construită pentru viteză. Apoi
a ridicat capota. Priveliștea
văzută de ochi, a fost de ajuns ca să facă un om mare să plângă.
Nu
ar mai fi putut conduce nimeni această frumusețe. Nu încă.

Dl
D. a trebuit să remorcheze masina la un mecanic și activitatea
lentă de restaurare a început din nou. Era
nevoie de o nou motor, împreună cu multe alte reparații.
Aceasta
a fost o lucrare de luni de zile, pentru că mai multe piese de
schimb, au trebuit să fie comandate. În
cele din urmă, într-o zi, în primăvară, domnul D. și-a condus
cu mândrie Mustangul către școală. Era
frumos! Luciul
de ceară de pe noua vopsea strălucea în soarele de dimineață.
Barele
de protecție, extrem de lustruite, reflectau fețele elevilor ce se
înghesuiau în juru-i. Era,
din nou, o mașină de înaltă performanță, evident, construită
pentru viteză. În
mod ciudat, domnul D. iubea acea mașina mai mult ca oricând.
Cu
toate că l-a costat atât de mult timp, efort, durere și bani în
plus, având-o înapoi, răscumpărată de la depozitul de deșeuri,
restaurată la fosta sa glorie, mașina era mai prețioasă pentru el
decât înainte!

Urmărind
această dramă desfășurată în fața ochilor mei pe parcursul a
doi ani școlari, o impresie profundă a fost lăsată asupra minții
mele tinere. În
afară defaptul că nu am înțeles acel nivel de devotament față
de o mașină, nu am putut înțelege de ce domnul D. ar fi investit
atât de mult timp suplimentar și bani în acea
mașină. De
ce nu a luat-o, pur și simplu, de la început?
Dacă
aveți de gând să puneți atât de mulți bani pentru reparații,
de ce nu cumparați doar un nou brand?

Odată
cu înaintarea în vârstă,
am
ajuns să înțeleg motivele pentru care domnul D. ar fi făcut
astfel de sacrificii de recuperare și restaurare cu blândețe a
mașinii. Că
nu era orice fel de de mașină: ci era mașina lui.Da,
aceasta a fost furată de la el, dar încă îi aparținea. Acesta
a fost motivul pentru care, el a fost dispus să plătească 200 $ ca
să o răscumpere dintr-un morman de deșeuri.
El
a iubit acea mașină, și o simplă înlocuire cu o alta nu ar fi
fost acelaș lucru.

Prin
așa ceva a trecut Yahuwah pentru noi. Când
Adam și Eva au păcătuit, El ar fi putut foarte ușor să o ia de
la început! El
ar fi putut să-i facă să dispară pe Lucifer și pe îngerii lui
pentru totdeauna. El
ar fi putut șterge amintirea lor din mintea ființelor sfinte
necăzute. El era Creatorul, la urma urmei! Cine
L-ar fi putut opri? Nimeni nu ar fi știut vreodată!

DarEl
ar fi știut.

Ar
fi fost un lucru foarte ușor pentru Creator să o ia de la început,
cu o nouă rasă de ființe umane. Mult mai simplu decât să salveze
ceea ce fusese distrus. Dar
aceasta era calea de mântuire pe care El a ales-o.

Yahuwah
a decis să salveze rasa vinovata oricât L-ar fi costat.
Fiul
Său, care era una cu Tatăl, în scop, în dragoste, a fost de acord
cu decizia costisitoare. Cei
doi au fost de acord cu legământul. Rasa
vinovată nu a avea să fie abandonată sau înlocuită.
În
schimb, avea să fie răscumpărată și, odată răscumpărată,
aceasta avea să fie restaurată din nou pe placul Creatorului.

[Dragostea
divină a conceput un plan prin care omul să poată fi răscumpărat.
Legea
călcată a lui. . . [Yahuwah] cerea viața păcătosului. În tot
universul nu a existat nici unul care să poată, în favoarea
omului, satisface pretențiile sale. Având în vedere că legea
divină este la fel de sacră ca și. . . [Yahuwah] Însuși, doar
singurul egal cu. . . [Yahuwah] ar fi putut face ispășire pentru
călcarea ei. Nimeni
în afară de. . . [Fiul] nu ar fi putut răscumpăra omul căzut,
din blestemul legii și să-l aducă din nou în armonie cu cerul. .
. . [Fiul] putea lua asupra Sa vina și rușinea păcatului – păcat
atât de jignitor pentru un sfânt. . . [Eloah], și care trebuia să
separe pe Tatăl și pe Fiul Său. . . . [Mântuitorul] ca să ajungă
în adâncul mizeriei pentru a salva rasa ruinată. ²

Acest
lucru a fost un angajament extrem de scump! Legea divină, Legea
Iubirii, era desăvârșită și, prin urmare, nu putea fi
modificată. Cerințele
legii au fost simple și clare:

Ascultă
și Trăiești
Nu asculta și Mori

Pentru
a putea „salva” rasa umană, aceasta trebuia să fie mai
întâi răscumpărată. A răscumpăra înseamnă să „cumpere
din nou, să răscumpere, să elibereze sau să salveze din
captivitate sau robie, sau să scutească de orice obligație sau
răspundere, prin plata unui echivalent de răscumpărare ceea ce a
fost vândut;…… să redobândească posesia… … prin plata
valoarii ei pentru a salva, pentru a recupera „. Prețul de
răscumpărare care trebuie plătit a fost de moarte, pentru că
„aproape toate lucrurile legii sunt curățite cu sînge; și
fără vărsare de sânge nu este iertare” de păcate. (Evrei
9:22, KJV)

Fiul
lui Yahuwah a fost marele Miel al lui Yah care ridică păcatele
lumii. (A se vedea Ioan
1:29).
Fiul
Atotputernic este Mântuitorul omenirii, deoarece El a plătit prețul
pentru a răscumpăra de la moarte, neamul omenesc căzut.
Mântuitorul
a înțeles cu claritate că moartea Lui a fost prețul de
răscumpărare. Seara
dinainte de a fi vândut, atunci când a instituit serviciul
comuniunii la Ultima
Cină
„,
a luat un pahar, și a adus mulțumiri, le-a dat, zicând:” Beți
toți din el. Aceasta este sângele Meu, noul legământ, care se
varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor. „(Matei 26:27,
28, NKJV)

Mântuitorul
a vorbit despre moarte ca fiind un somn. Când Lazăr a murit, El a
descoperit ucenicilor intenția Sa de a-l învia, afirmând:
„Lazăr,
prietenul nostru doarme, dar mă duc ca să-l trezesc.” (John
11:11, NKJV) Pentru
Dătătorul vieții, moartea este doar un somn – o perioadă de
odihnă de la muncă. Aceasta se datorează faptului că prețul de
răscumpărare a fost plătit și că moartea este, pentru copilul
lui Yah, doar un somn.

Aceastanu
este moartea de care a murit Mesia. Mântuitorul
a murit de „a doua moarte” de care toți cei care resping
oferta Sa de mântuire, trebuie să moară.
Acesta
este motivul pentru care agonia emoțională de pe cruce a fost atât
de mare încât El, abia a simțit durerea crucificării.
Moartea
a doua este o separare totală și completă de Yahuwah, sursa
tuturor formelor de viață. Acest lucru a stors de pe buzele Sale
strigătul: „Eli al meu! Eli al meu! De ce m-ai părăsit?”
(Vezi Matei
27:46).

El,
Cel fără de păcat, a purtat vina păcătoșilor, ca și ei prin
El, să poată fi readuși într-o stare după voia lui Yahuwah.
Învierea
Sa, a fost o dovadă că El a trăit o viață fără păcat,
deoarece legea divină decretează că toți cei care ascultă vor
trăi. Este
o asigurare, de asemenea, pentru toți cei care vor avea încredere
în Mântuitorul lor, să trăiască din nou, chiar dacă ei „adorm”
în El.

Dar
procesul de mântuire nu era complet încă.
Prețul
de răscumpărare a fost plătit, dar doar atât.
Următorul
pas a fost de restaurare.
Dl
D. a răscumpărat mașina lui cu suma de 200 $ către depozitul de
deșeuri, însă nu era încă bună de condus.
Înainte
să se bucure din nou de Mustang, acesta a trebuit să fie restaurat
cu migală și cu blândețe. La
început, dl D. nu s-a putut uita nici măcar în interiorul capotei
pentru a vedea motorul.

Acest
lucru are paralelă în viețile omenești. De multe ori Mântuitorul
va lucra, în primul rând, pe partea exterioară a unei persoane.
Dependența de vicii păcătoase, fie ele alcool, droguri, nicotină,
filme, muzică sau romane, sau orice altceva care întunecă mintea,
trebuie să fie curățate, mai întâi, pentru ca mintea să fie
clară și gata pentru următoarea etapă a procesului de restaurare.
Această
etapă următoare a procesului este invizibilă pentru orice ochi
omenesc.

Este
imposibil pentru o minte mărginită să înțeleagă lucrarea de
răscumpărare. Misterul său depășește cunoașterea umană;
totuși, cel care a trece de la moarte la viață realizează că
este vorba de o realitate divină. Începutul mântuirii îl putem
ști aici, printr-o experiență personală. Rezultatele acesteia se
vor vedea de-a lungul veacurilor veșnice. ⁴

Agentul
activ în restaurarea omenirii este Duhul Sfânt. Mântuitorul l-a
asemănat cu vântul: el nu poate fi văzut; nimeni nu știe de unde
vine sau unde se duce, dar poate fi simțit și efectul
poate fi văzut.

În
timp ce vântul este în sine invizibil, acesta produce efecte care
sunt văzute și simțite. Deci, lucrarea Duhului asupra sufletului
se va revela în fiecare act celui care a simțit puterea salvatoare.
Deci,
lucrarea Duhului asupra sufletului se va revela în fiecare act al
celui care a simțit puterea salvatoare. Când
Duhul lui. . . [Yahuwah] ia inima în stăpânire, viața se
transformă. Gândurile păcătoase sunt puse deoparte, faptele rele
sunt eliminate; iubirea, umilința și pacea iau locul mâniei,
invidiei și certurilor. Bucuria
ia locul tristeții, iar fața reflectă lumina cerului.
Nimeni
nu vede mâna care ridică povara, sau vede lumina care coboară de
la curțile de sus. Binecuvântarea
vine atunci când, prin credință, sufletul se predă lui. . .
[Yahuwah]. Apoi
acea putere pe care nici ochiul uman nu o poate vedea creează o nouă
ființă în imaginea lui. . . [Yahuwah].⁵

Creatorul
a știut un adevăr profund. Răscumpărarea
fără restaurarenu
este cu adevărat mântuire.
Pentru
ca rasa căzută să se bucure, încă o dată, să fie una cu
Creatorul, inima interioară trebuie să fie curățată de orice
păcat. Mintea
în sine trebuie să fie recreată, ca imaginea Tatălui să poată
fi din nou consacrată în suflet.

Acest
lucru nu e ceva ce orice persoană poate face pentru ea însăși.
Aceasta se poate face numai prin credința în Fiul lui Yah, doar
prin meritele Sale poate fi salvată orice persoană.
Promisiunea
este dată tuturor celor care vor crede:

Vă
voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un duh nou; voi scoate
din trupul vostru inima de piatră, și vă voi da o inimă de carne.
Voi pune Duhul Meu în voi, și vă voi face să urmați poruncile
Mele, și să păziţi legile Mele și să le-mpliniţi. . . . voi
veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi. . . [Eloah]-ul vostru. Și vă
voi izbăvi, de asemenea, de toate necurățiile voastre. (Ezechiel
36: 26-29, KJV)

Planul
de salvare cuprinde mult mai mult decât prețul de răscumpărare
plătit pentru un suflet. Acesta prevede refacerea completă a
chipului divin în sufletul uman. Un
suflet astfel răscumpărat și restaurat este adus într-o relație
mult mai apropiată cu Divinitatea decât în situţia în care el nu
ar fi căzut, deoarece Mântuitorul, odată ce a luat corp uman, va
rămâne pentru totdeauna una cu rasa umană.

Acum
dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Fiul, pentru că
legea Duhului de viață în Mântuitorul m-a eliberat de legea
păcatului și a morții. Deci ce vom zice în faţa tuturor acestor
lucruri? Dacă Yahuwah este pentru noi, cine poate fi împotriva
noastră? El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat
pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată împreună cu El,
toate lucrurile? Cine va ridica pîră împotriva aleşilor lui
Yahuwah? Yahuwah este acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i
va osândi? …Cine ne va despărți de dragostea Mântuitorului?
Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa
de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Nu!… În toate aceste
lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a
iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viața,
nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de
acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o
altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea
lui Yahuwah care este în Fiul Său Mântuitorul nostru. (A se vedea
Romani 8.)

Yahuwah
„la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul,…, Care
este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui, și care
ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui,… Care au ajuns cu
atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un
nume mult mai minunat
decât al lor.”(Evrei 1: 2-4, NKJV)

Numele
singurului Fiu al lui Yahuwah este foarte special și plin de
semnificație. Acest
lucru este subliniat de ideea lui Pavel că Fiul a
moștenit
un nume care este mai presus decât cel al îngerilor.

A
moșteni ceva, înseamnă „a primi, prin natură de la
precursor. [Este], Fiul moștenește virtuțile tatălui său….”⁶ Pentru
că Mântuitorul este Fiul
lui Yahuwah, El a
moștenit
un nume care este mai presus de toate celelalte nume.

Cu
secole înainte de nașterea Mântuitorului, Yahuwah l-a încurajat
pe Moise cu asigurarea:

Iată,
Eu trimit un Înger înainte ta ca să te ocrotească pe drum și să
te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru
înaintea Lui și ascultă de glasul Lui. . . căci
Numele Meu este în El
„(Exodul 23: 20-21, NKJV).

Numele
Tatălui veșnic, Yahuwah, este în
numele Fiului. Îngerul
Gabriel a fost mesagerul divin, care a instruit-o pe Maria ce nume să
dea fiului ei.

Și
Mesagerul [Îngerul] a venit la ea și i-a zis: „Pace ţie cea
căreia
ţi s-a făcut mare har,
Stăpânul nostru este cu tine, binecuvântată eşti tu între
femei!”

Dar
când l-a văzut ea a fost tulburată de cuvintele lui și se
întreba, „Ce poate să însemne urarea aceasta?”

Îngerul
i-a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai căpătat îndurare
înaintea lui Yahuwah. Şi iată că vei rămânea însărcinată și
vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Yahushua. Acesta va fi
mare și va fi numit Fiul Celui Prea Înalt, și Stăpânul Yahuwah
îi va da lui tronul lui David (vezi Luca 1: 26-32, Aramaică
Engleză New Testament.⁷).

Ca
și în cazul numelui personal, divin al Tatălui, importanța
numelui Fiului se găsește în definiția sa.

Frumoasa
semnificație conținută în numele Mântuitorului este o
descoperire atotcuprinzătoare a salvării mărețe oferite
păcătoșilor. Yahushua înseamnă:

• Yahuwah
  Salvare! (Un strigăt de ajutor către Singurul care poate ajuta.)
• Yahuwah
  Salvează! (O declarație plină de bucurie de fapt.)
• Yahuwah
  ne Salvează (O acțiune imediată, prezentă, tensionată.)
• Yahuwah
  este mântuirea (O declarație atotcuprinzătoare a cine și ce este
  Mântuitorul.)

Planul
de salvare a omul vinovat nu a fost un gând. Nu
a fost nici impulsul de moment „accesul de nebunie”, de
după cădere. Planul
de salvare a dezvaluit secretul care a fost ținut sub tacere din
secolele trecute. Acest
secret era că, dacă ar fi ca păcatul să mai apară vreodată,
Tatăl nu se va da înlături de la nimic ca să-Şi salveze
creaturile. Salvarea
neamului omenesc cere un nivel de sacrificiu de sine din partea
Tatălui, care umbreşte inimile egoiste ale oamenilor.
Planul
de mântuire nu a garantat că toți ar fi salvaţi.
Acesta
a oferit posibilitateapăcătoșilor,
dar nu i-a forțat să accepte mântuirea oferită.

Yahuwah
L-a sacrificat pe Fiul Său preaiubit, cu scopul de a oferi oamenilor
posibilitatea de a alege! Ce
iubire minunată! Fără
absolut nici o garanţie că oricine ar putea alege să accepte un
astfel de cadou neprețuit, Tatăl și Fiul au încheiat legământ
să salveze rasa vinovată cu orice preț din partea Lor Înșiși.

Chiar
numele Mântuitorului este o încurajare să creadă și să accepte
cadoul oferit. Inspiră credință: Yahuwah salvează pe deplin pe
toți cei care vin la El prin Fiul Său.

Importanța
numelui Mântuitorului este în mod clar exprimată în Fapte 4:12:
„Căci
nu este salvare în nimeni altul; fiindcă nu este nici un alt nume
sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.”
(KJV) Aceasta
este o declarație profundă! „Nu este nici
un alt nume
sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți!”
Apostolii au înțeles foarte clar importanța numelui Mântuitorului:

Toți
prorocii mărturisesc despre El, căci oricine crede în El, prin
Numele Lui,
va primi iertarea păcatelor. (Fapte 10:43, NKJV)

De
aceea,. . . [Yahuwah] L-a înălțat destul de mult pe [Yahushua] și
I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca, în
Numele lui. . . [Yahushua] să se plece orice genunchi , al celor din
ceruri, și a celor de pe pământ, și a celor de sub pământ, și
orice limbă să mărturisească că. . . [Yahushua Unsul este
Stăpân], spre slava lui. . . [Yahuwah] Tatăl. (Filipeni 2: 9-11,
NKJV)

Și
porunca Lui este: să credem în Numele Fiului Său. . . [Yahushua]
și să ne iubim unii pe alții, cum ne-a poruncit El. (1 Ioan, 3:23,
NKJV)

Această
importantă descoperire găsită în Numele sfânt, a determinat pe
Satana să
studieze şi să
încerce să ascundă numele prin care toți trebuie să fie
salvați. 

Numele
de „Isus” vine de la încercarea de a transcrie numele în
mai multe limbi diferite. Ea nu vine direct din ebraica sau aramaica
Noului Testament.

„Yahushua”
ca și nume, a fost folosit de alte persoane consemnate în Vechiul
Testament. Cel
mai cunoscut-era Joshua, fiul lui Nun, care a condus pe copiii lui
Israel în Țara Făgăduinței. Chiar
dacă „Joshua” în sine nu este o transcriere exactă a lui
„Yahushua” este cu siguranță mai aproape decât „Isus”!
În investigarea numelui Mântuitorului, primul lucru de care trebuie
să ne dăm seama este că, ebraica nu conține „J”.
De
fapt, o asemenea literă are o apariție destul de recentă, chiar și
în limba engleză.

Adoptarea
literei „J” în limba engleză, (care a influențat numele
Joshua și Iisus) s-a făcut destul de recent, în secolul al 17-lea.
Prima
carte care urma să fie publicată în limba engleză, și care a
făcut o diferență între I și J a fost publicată în 1634.
Acesta
a fost ultima dintre cele 26 de litere care avea să fie adăugată
la alfabetul englez. Înainte de acest moment, litera „I” a
fost folosită, vorbită ca un „Y”.

Cuvântulhallelujah (Aleluia),
este o bună ilustrare a evoluției acestei litere.
Când
Noe Webster a scris dicționarul său la începutul secolului al
19-lea, el a insistat asupra ortografiei cuvântului HALLELUIAH, deși
chiar și în zilele sale era deja scris cu J.
Cuvântul
înseamnă „Laudă lui Yah” sau „Lăudați pe Yah”.
Webster
a menționat în definiția cuvântului:

Acest
cuvânt este scris în mod necorespunzător, cu j, în conformitate
cu limba germană și limbile continentale și de altă natură, în
care j are sunetul y. Dar
să se pronunțe cuvântul cu sunetul j în limba engleză, înseamnă
să-i distrugă frumusetea. Greșeli
similare ale sunetului j apar în Jehovah (Yahuwah), Jordania
(Iordania), Joseph (Iosif), au pervertit pronunțarea corectă, care
a fost Yehovah ⁸
Yordan, Yoseph. Această
perversiune trebuie acum să fie supusă, dar în Aleluia nu ar
trebui să fie tolerată. ⁹

Transformarea
de la Yahushuah la Isus, poate fi observată atunci când cineva se
uită la redarea din greacă a numelui Joshua.
Din
nou, Joshua este același nume cu Yahushua în ebraică.
Atunci
când Vechiul Testament a fost tradus în limba greacă, în al
treilea și al doilea secole i.en, traducătorii greci au dat peste o
problemă atunci când au transliterat numele de Joshua / Yahushua.
Numele
conținea două sunete care în greacă nu existau: Y
și Sh.

Într-o
încercare de a translitera Numele cât mai aproape posibil, dar încă
ușor de citit pentru cititorii lor care vorbeau greaca, numele a
fost scris diferit ca și:

Cu
litere din limba engleză, acesta ar fi IESOUS (ee-ay-Soos).
Faptul
care a contribuit la schimbarea numelui, a fost că, atunci când
„ua” a fost transliterat în greacă, a devenit un final
feminin la singular. Acest
lucru a creat confuzie cititorului Grec, deoarece denotă numele unei
femei în limba greacă! Cele mai multe nume grecești pentru bărbați
se terminau cu S:

Ahile
Leonidas
Icar
Erebus
Hermes
Aeneas
Laertes
Apolo
Proteu
Aristide
Ulise
Midas
Minos
Odiseu

Forma
modificată a Numelui a dat prilejul scriitorilor păgâni să afirme
că numele Iesous era de fapt același cu numele zeului lor demon,
Zeus și, într-adevăr, se poate constata o asemănare strânsă
între Zeusși
EE-ay-Soos. Zeus
era zeul principal al panteonului grecesc și numele său a fost în
mod frecvent adăugat la nume și locații geografice ca o modalitate
de a-l onora pe el. Terminațiile
sus, seus și sous sunt pur și simplu pronunții fonetice ale
acestui zeu păgân. Muntele sacru, Parnassus, precum și eroul
Odiseu, ambii au avut astfel de terminații. Doi
dintre fiii lui Zeus au avut, de asemenea, nume cu terminații care
l-au onorat pe tatăl lor. Aceștia au fost Dionysos și Perseu.

Când
greaca a fost tradusă în latină, numele a fost corupt și mai mult
în Isus.
În
latină, masculinul singular este desemnat prin terminația „us”.
(Acest lucru poate fi văzut în numele latine de sex masculin:
Claudius, Augustus, Aurelius, Marcus, etc.)
Forma
latină a lui Isus a fost utilizată într-o singură Biblie de limba
engleză tipărită în 1560. De notat că, deși se pare că a fost
scris ca și Iefus, acesta este de fapt forma latină, Iesus.
În
engleza veche, litera s
atunci când este inclusă într-un cuvânt, seamănă izbitor cu
litera modernă f
fără cruce.

 

 

 

 
21
Când Petru, prin urmare, l-a văzut a zis lui Isus: Doamne, ce se
face acestui om?

22
Isus i-a zis: Dacă vreau ca el să traiască pâna vin eu, ce este
aceasta la tine? urmați-mă.

Anumite
limbi iau forma latină și îl scriu ca Jesu (yay-zoo) sau Jesús
(hay-Soos). Problema
cu aceste corupții ale numelui sacru, este că, nicăieri în ele nu
se poate găsi numele Tatălui, pentru că numele lui Yahuwah trebuie
să fie în numele Fiului Său. Să
ai credință să chemi numele Mântuitorului, trebuie să
cunoști
numele. Acest nume este Yahushua, nu Isus.

Yahushua
a recunoscut semnificația numelui Lui și tot ceea ce implica, cu
privire la misiunea Lui de a salva pe cei pierduți. El a afirmat:
„Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă
va veni un altul, în numele lui, pe acela îl veți primi”
(John 5:43, KJV)

În
celebra profeție despre Mesia a lui Isaia, el a declarat: „Iată,
fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și îi va pune
numele, Emanuel.” (Isaia 7:14, KJV)
„Emanuel”
înseamnă, literal, Yahuwah
cu noi.
Aceasta
este ceea ce Yahushua, Fiul divin al Celui Infinit, înseamnă pentru
fiecare fiu și fiică a lui Adam.

Yahushua
este chiar întruchiparea caracterului Tatălui Său.
Din
moment ce a venit pe Pământ, toți pot să știe că Domnul
cunoaște și simpatizează cu încercările și durerile noastre.
Din
moment ce a venit pe Pământ, toți trebuie să știe că Domnul
cunoaște și simpatizează cu încercările și durerile noastre.
Fiecare
păcătos să știe că Creatorul este prietenul păcătoșilor.
Prin
marele plan de mântuire, atotputernicul, atotștiutorul,
pretutindeni prezent, Yahuwah este descoperit ca fiind Eloahul
Iubirii. Acuzațiile
lui Satana împotriva lui Yahuwah, sunt reduse la tacere prin darul
singurului Său Fiu, care s-a oferit să moară pentru rasa umană.
În
Fiul, toți pot să vadă dragostea Tatălui și de-a lungul
veacurilor veșnice cei răscumpărați vor lăuda pe Yahuwah pentru
cadou Său infinit:

Emanuel,
„Yahuwah cu noi.”

Yahushua
era Yahuwah descoperit în trup omenesc.

La
început a fost Cuvântul,
și
Cuvântul era cu Yahuwah,
și
Cuvântul era Eloah.
El
era la început cu Yahweh.
Toate
lucrurile au fost făcute prin El;
și
nimic din ce a fost făcut,
nu
a fost făcut fără El.
În
El era viața;
și
viața era lumina oamenilor.
Și
lumina strălucește în întuneric;
și
întunericul n’a biruit-o.
(Vezi
Ioan 1: 1-5.)

Cuvintele
frumoase, sublime ale ucenicul iubit, Ioan, dezvăluie natura și
misiunea Mântuitorului omenirii. Ele
arată pre-existența lui Yahushua și unitatea cu Tatăl veșnic în
lucrarea de creație.

Un
studiu al Numelor divine este un studiu al cuvintelor. Alegerea de
cuvinte a lui Ioan, în acest pasaj, este foarte interesantă.
A
îngloba esența Fiului: Cine și ceea ce este, atât pentru noi cât
și față de Tatăl Său, Ioan L-a descris ca fiind „Cuvântul”.

Cuvintele
sunt esențiale pentru a putea comunica. Fara
cuvinte nu se poate produce nici o comunicare corectă și reală.
Mormăielile,
zâmbetele, dezaprobarea, și indicarea nu vă pot ajuta prea mult.
Pentru
a transmite informații cu privire la orice profunzime, sunt necesare
cuvinte.

Cuvintele
exprimă gândirea. Acesta
este motivul pentru care Ioan Îl numește pe Yahushua „Cuvântul”.
Din
zilele veșniciei, Yahushua a fost una cu Tatăl Său.
El
a fost chiar imaginea lui Yahuwah; imaginea măreției Sale,
Majestatea Sa, slava Sa, bunătatea
Sa. Era
descoperit caracterul Tatălui, în Yahushua care a venit pe pământ.
Fiul
a venit să demonstreze în propria Sa viață gândurile și
sentimentele lui Yahuwah. Așa
cum a fost profețit în Isaia, El a ajuns să fie, pur și simplu,
„Yahuwah cu noi.” (Isaia
7:14; Matei 1:22, 23)

Venind
să locuiască cu noi,. . . [Yahushua] L-a descoperi pe. . .
[Yahuwah] atât oamenilor cât și îngerilor. El a fost Cuvântul
lui. . . [Yahuwah] făcut auzit. În rugăciunea Sa pentru ucenicii
Săi, El spune: „Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău” –
„plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de
bunătate și adevăr” – „ca dragostea cu care M-ai iubit
Tu să fie în ei, și eu în ei.”

Dar,
nu doar pentru copiii Săi pământești era dată această
descoperire.
Mica
noastră lume este cartea de studiu a întregului univers . . .
.Scopul minunat al harului lui [Yahuwah], taina iubirii
răscumpărătoare, este tema în care, „îngerii doresc să
privească”, și acesta va fi studiul lor de-a lungul veacurilor
nesfârșite.
Atât
cei răscumpărați cât și ființele necăzute vor găsi în cruce.
. . știința și cântecul lor. Se va vedea că slava care
strălucește pe fața lui. . . [Yahushua] este slava iubirii
sacrificiului de sine.
În lumina de la Calvar se va vedea că legea renunțării la
iubirirea de sine este legea vieții pentru pământ și cer; că
iubirea care „nu caută propriul ei folos” are sursa în
inima. . . [Tatălui]; și că, în Cel blând și smerit se
manifestă caracterul Aceluia care locuiește în lumina de care nici
un om nu se poate apropia.….¹⁰

Tatăl
este descoperit în Fiul Său. Privind la Yahushua, gândurile
interioare și sentimentele lui Yahuwah Tatăl, sunt dovedite a fi
iubire pură și bunăvoință, răbdare, bunătate, îndelungă
răbdare, și milă față de toți. Dacă
Tatăl Însuși ar fi venit din Cer si ar fi locuit o viață pe
pământ, ascunzând slava Sa și luând un corp omenesc, astfel
încât toți să-L poată privi, înregistrările pe care le avem cu
viata Mantuitorului nu ar fi fost schimbate deloc. În fiecare act al
Fiului, în fiecare lecție predată, în orice mod, cuvânt și
faptă iertătoare, putem vedea și auzi pe Tatăl.
În
fiecare amănunt, viața Fiului
dezvăluie ceea ce ar fi Tatăl,
dacă ar fi om.

Yahushua
este

singurul Fiu al viului. . . [Yahuwah]. El este la Tatăl ca un
cuvânt care exprimă gândul, – ca un gând făcut auzit. . . .
[Fiul] este cuvântul . . . [Tatălui]. . . . [Yahushua] a zis lui
Filip: „Cine M-a văzut, a văzut pe Tatăl.” Cuvintele lui
au fost ecoul. . . Cuvintelor lui [Yahuwah]. . . . [Fiul] a fost
asemănarea. . . [Tatălui Său], strălucirea slavei Sale,
întipărirea ființei Lui. Ca o ființă personală,. . . [Yahuwah]
S-a descoperit în Fiul Său. . . . [Yahushua], strălucirea slavei
Tatălui, „și imaginea exactă a persoanei Sale” (Evrei 1:
3), a fost găsit pe pământ ca un om.¹¹

Scopul
acestei descoperiri scumpe era să dezvăluie minților întunecate
de păcat caracterul iubirii Tatălui. După
păcătuire, ființele umane nu au mai fost în stare să discearnă
sau chiar înțelege caracterul plin de iubire infinită, de
sacrificiu de sine al lui Yahuwah. Caracterul
divin a fost privit cu teamă. Venirea Mântuitorului să locuiască
în trup omenesc, avea să descopere dragostea Tatălui.

Fiecare
atribut frumos al caracterului își are originea în Tatăl și este
revelat în Fiul Său.

Bunătatea:
„Dispus să facă bine altora, și să îi facă fericiți prin
împlinirea cererilor lor, rezolvarea nevoilor sau asistarea acestora
în primejdie; având sensibilitate sau bunătate naturală”. ¹²

Plin
de har:
„….amabil, bun; prietenos …binevoitor, milostiv, dispus să
ierte ofense sau să împartă binecuvântări nemeritate” ¹³

Binevoitor:
„Având o dispoziție de a face bine, posedând dragoste pentru
omenire, și dorința de a promova prosperitatea și fericirea lor”¹⁴

Compasiune:
„A suferi cu altul; simpatie dureroasă, o senzație de durere
cauzată de stres sau ghinionul altuia; milă, compătimire.” ¹⁵

Părere
de rău:
„A simți durere sau suferință pentru cineva în primejdie; să
aibă simpatie pentru,… să aibă sentimente de tandrețe pentru
cineva, interesat de nefericirea….”¹⁶

Milă:
„Acea bunăvoință, blândețe sau sensibilitate a inimii, de
care dispune o persoană pentru a trece cu vederea jigniri, sau
pentru a trata un infractor mai bine decât merită, dispoziția care
temperează dreptatea, și determină o persoană prejudiciată să
ierte greșelile și rănile, precum și să îndure pedeapsa . „¹⁷

Nicăieri
nu sunt observate mai clar, aceste frumoase, atribute divine de
caracter decât în povestea femeii care a fost prinsă în adulter
și adusă la Yahushua pentru judecată. Fără
îndoială, ea era vinovată. Ea
a fost prinsă chiar când săvârșea! Când
bărbații care au târât-o înaintea Lui, i-au cerut o pedeapsă,
pe care, ea, ar fi trebuit să o primească, dar Mântuitorul a
răspuns în același fel în care Yahuwah ar fi acționat dacă ar
fi fost acolo. Maiestatea
Cerului

s-a aplecat și a scris cu degetul pe pământ, ca și când
El nu ar fi auzit. Deci,
atunci când ei au continuat să-L întrebe, El S-a ridicat și le-a
zis: „Cine dintre voi, este fără păcat să arunce primul cu
piatra în ea.” Și
din nou, El s-a aplecat și a scris pe pământ.
Apoi,
cei care au auzit, fiind mustrați de conștiința lor, au ieșit
unul câte unul, începând cu cel mai în vârstă, până la
ultimul. Și
. . . [Yahushua] a fost lăsat singur, și femeia stând în mijloc.
(Ioan 8: 6-9, NKJV)

Milostivul
Răscumpărător! Bun
și iubitor Mântuitor! Privind cu milă în ochii ei plini de
rușine, El a întrebat: „Unde sunt acuzatorii tăi? Nu este
nimeni să te condamne?” (Vezi Ioan
8:10.)
Și
ea, care fusese îngrozită, așteptând ca prima piatră să
zdrobească carnea ei moale, a răspuns: „Nimeni, stăpâne”.

Apoi
cuvintele frumoase, direct din inima lui Yahuwah au căzut asupra
urechilor ei: „Nici
Eu nu te condamn, du-te și nu mai păcătui.” (Ioan
8:11)

Aici
sunt dezvăluite cele două părți ale planului de restaurare:

1.
Yahuwah nu ne condamnă, deci inimile noastre sunt atrase de iubirea
Lui, care este dovedit a fi infinită.
2.
Cererile
Creatorului sunt împuterniciri, astfel porunca Lui „du-te și
nu mai păcătui” conține puterea de a activa pe păcătosul
pocăit să asculte ordinul divin.

Acesta
este un principiu divin prin care știm să-L iubim pe Yahuwah.
Astfel, a fost necesar să se descopere mintea divină păcătoșilor,
ca ei, la rândul lor, să poată fi atrași către El.

[Yahushua]
Lumina lumii, a acoperit splendoarea orbitoare a dumnezeirii Lui și
a venit să trăiască ca un om printre oameni, care să poată, fără
să fie mistuiți, să se familiarizeze cu Creatorul lor. . . .
[Yahushua] a venit să învețe ființele umane ceea ce. . . [Tatăl]
dorește ca ei să știe. Sus în ceruri, pe pământ, în apele
largi ale oceanului, noi vedem lucrarea mâinilor lui. . . [Yahuwah].
Toate
lucrurile create atesta puterea Sa, înțelepciunea Sa, dragostea
Lui. Dar nu de la stele sau ocean sau cataracte putem învăța
despre personalitatea. . . [Tatăl] așa cum este ea dezvăluită în.
. . [Fiul Său] .18

Prin
descoperirea iubirii divine, mințile urmau să fie atrase de mintea
divină și readuse la poziția chipului divin. Procesul pas-cu-pas
de umilire infinită, la care Fiul S-a supus de bună voie, cu scopul
de a descoperi dragostea Tatălui Său, este prezentat în Scriptură.

 Să
aveți în voi gândul acesta, care era, de asemenea, în. . .
[Yahushua]: El măcar că era chipul lui. . . [Yahuwah], „Nu a
crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu (Yahuwah)
egal…”] ci s-a dezbracat pe sine Însuși și a luat chip de
rob, făcându-se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit
ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și
încă moarte de cruce. De aceea … [Yahuwah] l-a înălțat nespus
de mult, și I-a dat numele care este mai pe sus de orice nume; ca în
numele lui …[Yahushua] orice genunchi să se plece … și orice
limbă să mărturisească … că …[Yahushua Unsul este Stăpânul],
spre slava lui … [Yahuwah] Tatăl. (Filipeni 2:5-11, KJV, citat
dintre paranteze, traducere J. B. Phillips.)

Fiindcă
iubirea este trezită numai atunci cand este acordată iubire,
descoperirea caracterului iubirii Tatălui este ceea ce face pe
păcătoși să fie gata să renunțe la propria lor voință
încăpățânată față de voința divină. Dragostea înlocuiește
frica si totala încredere ia locul neîncrederii atunci când
caracterul Tatălui se vede în viața Fiului.

Blând,
plin de compasiune, compătimitor, mereu grijuliu cu altii, El a
reprezentat caracterul . . . [Tatălui], și a fost implicat în mod
constant în muncă, pentru. . . [Yahuwah] și om. . . . Așa cum . .
. [Yahushua] era în natura umană, așa îndeamnă. . . [Yahuwah]
pe urmașii Săi să fie. În puterea Lui putem trăi viața de
curăției și noblețe pe care Mântuitorul a trăit-o.¹⁹

Când
Iubirea înlocuiește Frica, atunci recrearea promisă este
realizată. Restaurarea este completă și omul reflectă perfect
imaginea divinului. Toți
cei care vor, prin credință, proclamă Mântuirea lui Yahushua în
făgăduința lui Yahuwah
Salvează!
vor primi darul restaurării complete.
Răscumpărarea
lor, care a început la cruce, este completată deoarece aceștia
sunt complet restaurați ca să reflecte caracterul Tatălui,
datorită legii Sale care este scrisă în inimile lor.

Click aici
pentru a viziona clipul video!

---

• Numele
  lui este minunat | Partea 1 – Chemați Numele Lui
• Numele
  lui este minunat | Partea 2 – În Numele Tatălui
  

• Numele lui este minunat | Partea 4 – Numele Lui în frunte

---

¹ Această poveste nu are rolul de a trece cu vederea acest tip de
acțiune. Un astfel de comportament din partea unui profesor de
astăzi ar conduce la concediere. Cu toate acestea, aceasta rămâne
una din amintirile mele preferate din liceu!

² E. G. White, Patriarhi
și profeți,
p. 63.

³ Dicționar
American al limbii engleze,
Noe Webster, ed., 1828. 

⁴ E. G. White, Hristos
Lumina lumii,
p. 173.

⁵ Ibid., Pp. 172-173.

⁶ Dicționar
American al limbii engleze,
Noe Webster, 1828.

⁷ Noul Testament Aramaic în limba engleză dă de fapt numele lui
Mesia ca Y’shua. „Y’shua” este de fapt o contracție a
numelui lung Yahushua, mai precis.

⁸ Scierea ortografică a lui Yahuwah cu un V a fost bazată pe o lipsă
de cunoștințe în ceea ce privește ebraica veche. Evrei nu aveau
inițial un sunet V, astfel numele este Yahuwah, nu Yahovah.

⁹ „Aleluia,” Dicționar
American al limbii engleza,
Noe Webster, 1828.

¹⁰ E. G. White, Reflectândla Hristos, p.
15.

¹¹ E. G. White, Fii
și fiice ale lui Dumnezeu,
p. 21.

¹² Dicționar American al limbii engleze, Noe Webster, ed., 1828

¹³ Ibid.

¹⁴ Ibid.

¹⁵ Ibid.

¹⁶ Ibid.

¹⁷ Ibid.

¹⁸ E. G. White, Fii
și fiice ale lui Dumnezeu,
p. 21.

¹⁹ E. G. White, Fii
și fiice ale lui Dumnezeu,
p. 21.