Dețineți
biletul câștigător?

Cei
mai mulți creștini, sunt instruiți din copilărie că jocul de
noroc este greșit. Părinții și profesorii din școala duminicală
învață că Cerul a revărsat cadouri prețioase asupra omenirii și
este o datorie divină și o obligație să fim administratori
înțelepți. Prin
urmare, riscând sau irosind aceste cadouri cu jocuri de noroc este
păcat. Și totuși, milioane de creștini cred și învață cământuirea
în sine este un fel de loterie.

Doctrina
predestinării, introdusă pentru prima dată de către reformatorul
protestant John Calvin din secolul al XVI-lea, reduce vestea bună a
mântuirii, ca fiind nimic mai mult decât o rostogolire cosmică a
zarului, un joc de noroc divin. Dacă
Dumnezeu a ales să fii unul dintre cei aleși, norocul tău! Dar
dacă nu, păcat; e atât de trist. Ai pierdut. Și
nu poți face nimic să-ți schimbi soarta.

În
timp ce, aceia care cred în predestinare sunt, fără îndoială
sinceri în credința lor, această doctrină este periculoasă,
deoarece prezintă denaturat și distorsionează caracterul
iubitor al lui Yahuwah.
Acest
articol va discuta diversele componente ale doctrinei predestinării
și va explica modul în care aceste credințe, contrazic cuvântul
revelat al lui Yahuwah, denaturând, astfel, caracterul lui Yahuwah
așa cum este descoperit în Scriptură.

Predestinarea
se bazează pe cei cinci piloni fundamentali. Aceste cinci credințe
sunt:

1.
Depravarea totală / Incapacitatea
– Omul este iremediabil de rău și incapabil de ceva „bun”.

2.
Alegerea necondiționată
– mântuirea omului este dependentă în întregime de Yahuwah, care
l-a predestinat să fie salvat pentru că el, este total și complet
diavolesc. 

3.
Ispășirea limitată
– Yahushua a murit
numai
pentru cei pe care, Yahuwah, i-a predestinat să fie mântuiți.
Moartea Sa nu a fost irosită pe toți cei care se pierd (sau cei pe
care Yahuwah i-a predestinat să fie pierduți).

4.
Harul irezistibil
– Toți cei pe care Yah i-a predestinat să fie salvați, nu pot fi
pierduți, deoarece acestora le este imposibil să reziste harului
divin.

5.
Perseverența sfinților
– Cunoscută, de asemenea, sub numele de „siguranță veșnică.”

La
prima vedere, cei mai mulți, dacă nu toți creștinii ar fi de
acord cu cel puțin unele dintre aceste puncte. Cu
toate acestea, în compararea, cu atenție, cu Scriptura, situațiile
care par rezonabile și chiar în concordanță cu Biblia reușesc,
de fapt, să o contrazică Să
ne aruncăm, din nou, o privire la fiecare din aceste cinci puncte,
comparându-le pe fiecare cu Cuvântul clar al lui Yahuwah.

Depravarea
totală /Incapacitatea

Omul
este iremediabil de rău și incapabil de ceva „bun”.

Este
adevărat că oricine s-a născut vreodată a moștenit o natură
căzută de la Adam. „Nu
este nici un om neprihănit, nici unul măcar. . . Căci toți au
păcătuit, și sunt lipsiți de slava Lui Yahuwah.”(Romani 3:10
și 23.) Ca
nu cumva să se îndoiască de gradul în care păcatul a redus rasa
umană, Isaia declară: „Suntem toți ca un lucru necurat și
toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită.” (Isaia
64: 6)

Cu
toate acestea, așa cum este folosită, ca să sprijine
predestinarea, eroarea este una dintre extremități. Dacă omul ar
fi cu totul și cu totul rău, el nu ar fi putut să asculte,
eventual, apelul adesea repetat, să
se pocăiască și să se întoarcă de la rău:

„Așa
cum eu trăiesc, spune Yahuwah Eloah, Eu nu doresc moartea
păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască:întoarceți-vă,
întoarceți-vă de la căile voastre rele; pentru ce să muriți,
casă a lui Israel?”
(Ezechiel 33:11)

Mai
mult decât atât, în cazul în care omul ar lipsit de orice
capacitate de a face bine, el nu ar putea fi tras la răspundere
pentru păcatele sale. Pentru că, a face acest lucru ar fi crud și
nedrept.

Alegerea
necondiționată

Salvarea
omului depinde în întregime de Yahuwah care l-a predestinat ca el
să fie salvat pentru că el este total și complet rău

Chiar dacă
acest lucru pare biblic, deoarece omenirea, incontestabil, a
moștenit o natură căzută, rămâne, totuși incorect. Să bazezi
salvarea cuiva, în intregime, pe şansa minimă că Yahuwah l-a
predestinat la mântuire, înlătură exercitarea voinţei libere
din ecuaţie . Predestinarea învaţă că Yahuwah decide mai
dinainte cine va fi mântuit. Tradiţia calvinistă învaţă despre
o “dublă predestinare” atunci când cred că Yahuwah a
predestinat şi sufletele care urmează să fie pierdute.

Problemele
legate de o astfel de credință sunt duble:

În
primul rând, se distruge răspunderea personală.
Uciderea
lui Abel de către Cain, ar putea fi scuzată de departe, fiindcă
Cain a fost „predestinat” pentru a fi pierdut, prin urmare,
el a fost „predestinat” să-l omoare pe fratele său.
Scutește
o persoană de consecințele acțiunilor ei greșite. Se elimină
responsabilitatea personală pentru modul în care alții sunt
afectati de greșelile altora. Adică, de fapt, exact ceea ce a
încercat Cain să facă .

Scriptura
consemnează conversația dintre Yahuwah și Cain după crimă:

Și
s-a întâmplat, când erau în câmp, Cain s-a ridicat împotriva
fratelui său Abel, și l-a omorât.

Și
Yahuwah a zis lui Cain: Unde este Abel, fratele tău? Iar el a spus:
Nu știu: Sunt eu păzitorul fratelui meu? (Geneza 4: 8-9)

Eroarea
acestei credințe este percepută repede atunci când Yahuwah
respinge scuzele lui Cain, declarând:

Ce
ai făcut? vocea sângelui fratelui tău strigă din pământ către
Mine .

Și
acum, blestemat este pământul, care a deschis gura ca să primească
sângele fratelui tău din mâna ta;

Când
vei lucra pământul, să nu-ți mai dea bogăția lui; pribeag și
fugar să fii pe pământ. (Geneza 4: 10-12)

A
doua problemă cu Alegerea necondiționată este că acesta îl
implică pe Yahuwah în păcatul predestinat. Nu
toți calviniști duc predestinarea chiar atât de departe, dar unii
o fac, și este o problemă. Dacă
Yahuwah a hotărît mai dinainte totul, El, de asemenea, a rânduit
mai dinainte păcatul atunci când a ales ca anumite suflete să se
piardă. Acest
lucru contrazice Scriptura care prevede în mod clar: „Să nu
spună cineva când este ispitit: Sunt ispitit de Yahuwah: Pentru că
Yahuwah nu poate fi ispitit de rele și, nu ispitește pe nimeni”
(Iacov 1:13)

Ispășirea
este Limitată

Yahushua
a murit numai pentru cei predestinați de Yahuwah să fie salvați.El nu a murit pentru
cei pierduți.

O
astfel de răscumpărare
selectivă, și
în conformitate cu predestinarea, nu
este în concordanță cu Scriptura care
afirmă în mod repetat că Yahushua a murit pentru toată
lumea.
În
profeția sublimă a lui Isaia despre lucrarea lui Mesia, el a scris:

Noi
rătăceam cu toții ca niște oi; fiecare își vedea de drumul lui;
dar Yahuwah
a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Va
vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora. Prin
cunoștiința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni
într-o stare după voia Lui și va lua asupra Lui povara
nelegiuirilor lor.

De
aceea le voi da partea Lui la un loc cu cei mari, și va împărți
prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuș la
moartea, și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru
că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați.
(Isaia 53:6, 11-12)

Unul
dintre cele mai frumoase și mult citate pasaje din Scriptură,
subliniază în continuare acest lucru, prin care se declară că
Yahushua a murit pentru întreaga lume, nu doar pentru puținii
norocoși selectați.

Fiindcă
atât de mult a iubit Yahuwah lumea,
că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru
ca oricine crede în El,
să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Yahuwah,
în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea,
ci ca lumea să fie mântuită prin El. (Ioan
3:16-17)

Harul
Irezistibil

Oricine
a fost predestinat să fie salvat, nu poate fi pierdut, deoarece ei
sunt complet incapabili de a rezista harului divin.

Această
credință a respins însuși fundamentul pe care se bazează planul
de mântuire! Altfel
spus, această credință ne învață că nimeni nu are libertatea
de a alege. Fiecare
fiu și fiică a lui Adam au moștenit o natură păcătoasă.
Yahuwah, “dorește
ca nici unul să nu piară, ci să vină la pocăință.” (2 Petru
3:9) a sacrificat
pe Fiul Său pentru a permite tuturor o a doua șansă să aleagă
pentru ei înșiși. Dacă
această alegere este anulată de o decizie divină, prin alegerea
unora care să fie salvați și respingerea altora care să piară,
însăși motivul pentru moartea lui Yahushua este lăsat deoparte.

Această
credință afirmă că nimeni, indiferent cât de încăpățânat,
rebel sau dorinic este, să se agațe de un păcat preferat, nu poate
fi pierdut atunci când Yahuwah a decis altfel.
Dimpotrivă,
nimeni, chiar dacă acesta a umblat mult timp cu Yahuwah, nu va fi
salvat dacă el a fost predestinat să fie pierdut.
Această
credință distructivă nu este susținută de declarațiile clare
ale Scripturii care plasează decizia, exclusiv, asupra individului.
“Vin
grămezi, grămezi în valea judecății, căci ziua
lui Yahuwah
este aproape, în valea judecății.”
(Ioel 3:14)

Perseverența
Sfinților

Odată
salvat, totdeauna salvat.

Ca
și în cazul doctrinei „harul irezistibil”, credința că
odată ce o persoană a fost salvată, nu există nimic care să o
facă să se piardă, înrobește încă o dată voința umană.
Nimeni nu este un „factor moral liber.”
Libertatea
de alegere a unei persoane nu este eliminată imediat ce a acceptat
darul mântuirii. Apostolul
Pavel s-a referit la posibilitatea de a fi pierdut – chiar și după
ce el a lucrat ca să aducă mântuirea altora!

“Ci
mă port aspru cu trupul meu, și îl țin în stăpânire, ca nu
cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”
(1 Corinteni 9:27).

Doctrina
predestinării contrazice alte principii găsite în Scriptură.
Printre ultimele cuvinte rostite de Mântuitor, care sunt
înregistrate în Scriptură, se află porunca: “Duceți-vă
și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i … Șiînvățați-i
să păzească
tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele,
până la sfârșitul veacului.”
(Matei
28:19-20) Dacă
Yahuwah a ales deja ca o persoană să fie salvată, evanghelizarea,
nu ar mai servi la nimic, odată ce ei vor fi salvați oricum.

Mai
mult decât atât, în cazul în care Yahuwah a predestinat deja pe
unii să fie salvați, nu are rost să ne rugăm pentru familie și
prieteni, deoarece aceștia vor fi salvați sau pierduți în funcție
de selecția lui Yahuwah, și nimeni nu poate face nimic să schimbe
mintea Lui. Un astfel de crez este o negare a principiilor Bibliei de
a ne ruga
pentru alţii
rezumate succinct de Profetul Samuel. Când Israel a insistat să
fie guvernaţi de un rege, ei au respins efectiv pe Yahuwah ca
suveran al lor:

Departe,
iarăș,
de mine să păcătuiesc împotriva lui Yahuwah, încetând să mă
rog pentru voi! Vă voi învăța calea cea bună și cea dreaptă.

Temeți-vă
numai de Yahuwah și slujiți-l cu credincioșie din toată inima
voastră; căci vedeți ce putere desfășură El printre voi.

Dar
dacă veți face răul, veți pieri voi și împăratul vostru. (1
Samuel 12:23-25)

Aici
nu este nimic prestabilit. Samuel este cel care le arată care vor fi
consecințele, dacă ei continuă să se revolte împotriva
Creatorului lor. Cu
puțin timp înainte de moartea lui, Moise a chemat tot Israelul
să-și exercite libertatea de alegere dăruită de Yah și să
aleagă
neprihănirea:

“Iau
azi cerul și pământul martori împotriva voastră, că ți-am pus
înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege
viața ca să trăiești tu și sămânța ta.”

Iubind
pe Yahuwah, Elohimul tău, ascultând de glasul lui, si lipindu-te de
El: căci de aceasta atârna viața ta și lungimea zilelor tale.
(Deutoronom 30:19-20)

Moise,
prieten al Celui Prea Înalt, smerit slujitor cu care Yahuwah va
vorbi “față
în față, cum vorbeste un om cu prietenul lui,”(Exodul 33:11) a respins categoric orice indiciu de predestinare,
afirmând în mod clar că aceasta a fost alegerea
individului.

Mai
rău decât orice altceva, însă, este ceea ce spune predestinarea
despre caracterul lui Yahuwah. Predestinarea
este nedreptă, deoarece cei care nu sunt aleși, sunt predestinați
să fie pierduți, nu prin vina lor! Cu siguranță, este adevărat
că inima unei ființe umane căzute este coruptă de păcat.”Inima
este nespus de înșelătoare
și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? (Ieremia 17:9)
De asemenea, este adevărat că mântuirea este darul fără plată
al lui Yahuwah: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin
credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui
Yahuwah.”
(Efeseni 2:8) Eroarea
apare atunci când alegerea umană este îndepărtată.

Scriptura
declară ca “Yahuwah este dragoste”. (1 Ioan 4:8)
Un
Eloah al dragostei nu ar elimina libertatea de alegere de la copiii
Săi prețioași, jucând un fel de loterie divină, prin selectarea
unora care urmează să fie salvați, dar și mai mulți să fie
pierduți.

Un
astfel de act, pur și simplu, nici nu există. Biblia
dezvăluie caracterul Creatorului:

Așa
vorbește Yahuwah, înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea
lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude
cu bogățiile lui:

Ci cel ce se laudă să se laude că are
pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Yahuwah, care
fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în aceasta
găsesc plăcere Eu, zice Yahuwah.(Ieremia 9:23-24)

Doctrina
predestinării este o credință foarte distructivă.
Aceasta
îl prezintă pe Creatorul iubitor, crud, lipsit de inimă și
arbitrar. Acest
lucru contrazice Scriptura, care îl prezintă ca pe un Tată
iubitor, care dorește ca niciunul
să nu piară. Iar
rezultatul este că inimile umane au respins o astfel de nedreptate
rece. Ei
se îndepărtează, fără să înțeleagă, că aceste atribute de
caracter nu aparțin lui Yahuwah, dar au fost atribuite în mod fals
Lui de vrăjmașul lui Yah și al omului, Satana.
Credințe
false cu privire la caracterul Mântuitorului intervin între suflet
și Creatorul său. Yahuwah
face apel la toți să lase deoparte orice credință care nu este
întemeiată pe Scriptură. Acceptă iubirea Lui pentru tine. Vei
vedea adâncimi de frumusețe în caracterul divin care te vor atrage
la El cu legături de iubire infinită. El
nu stă la distanță și separat de creația Sa, alegând, în mod
arbitrar, pe unii să fie mântuiți și toți ceilalți să fie
pierduți. În
schimb, El este implicat activ în atragerea tuturor la Sine, căci
El dorește ca
toți
să fie mântuiți.

„Yahuwah
mi se arată de departe, spunând: Te iubesc cu o iubire veșnică.
De aceea, îți păstrez bunătatea Mea” (Ieremia 31: 3)