Lumina Crescândă din ultimii ani, a scos la iveală faptul că ziua biblică și, prin urmare, Sabatul – începe în zori. Cronologia evenimentelor care acoperă moartea și îngroparea lui Yahushua dovedesc în mod concludent că evreii din zilele lui Yahushua au continuat să păzească Sabatul începând cu zorii zilei.

Ai auzit de o lovitură
de grație? Jurnaliștii raportează ocazional, despre o lovitură de stat într-un singur punct politic fierbinte sau altul.
Dar, o lovitura de grație este diferită.
O lovitura de grație este o lovitură care ucide rapid.

A început în trecut, atunci când, pe câmpul de luptă,
medicina lăsa mult de dorit. Practic, o lovitură de grație era, o ucidere din
milă, a unui camarad, evident, pe moarte, care era omorât cât mai repede
posibil si fără suferință. Sintagma a evoluat până când, în utilizarea modernă,
înseamnă „o acțiune sau un eveniment care are finalitate în cele din urmă,
sau nimicește ceva ce era mai slab sau mai rău.”¹

Argumentul că Sabatul este o perioadă de 24 de ore, de la
apusul soarelui până la apus, a crescut puțin câte puțin cu descoperirea,
printre alte dovezi, că textul primar pe care se bazează practica, Leviticul 23:32, a
fost luat din context și nu se aplică la Sabatul zilei a șaptea
deloc.

Lovitura de
grație care anihilează pentru totdeauna
credința în Sabatul de la apus la apus, se găsește în relatarea morții și
îngropării Mântuitorului. Această cronologie importantă a evenimentelor
stabilește cu certitudine absolută că orele Sabatului încep dimineața, nu la
apus de soare.

CRONOLOGIA

Moartea lui Yahushua:

„Și la ceasul al nouălea Yahushua a strigat cu glas
tare, spunând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică, Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu,
pentru ce M-ai părăsit? … Yahushua, după ce a strigat din nou cu voce tare,
și-a dat duhul. „(Matei 27:46 & 50, KJV)

Înainte de inventarea ceasurilor mecanice, orele de zi erau
împărțite în mod egal în 12 segmente. Atunci când Yahushua a întrebat: „Nu
sunt douăsprezece ceasuri în zi?” (Ioan 11: 9, KJV), nimeni nu s-a certat
cu El. Orice persoană putea citi un cadran solar și știa că ziua a început
odată cu venirea luminii. În consecință, „orele” de iarnă au fost mai
scurte decât orele din timpul verii.

Yahushua a
murit „la ceasul al nouălea”, la Paște, în luna Abib 14. Aceasta
echivalează cu aproximativ ora trei după-amiază. Pentru acel moment al anului,
la scurt timp după echinocțiul de primăvară, a fost de fapt puțin
peste 3 p.m. Cei care insistă că Sabatul începe la apusul soarelui, cred că
Yahushua a fost luat de pe cruce și îngropat în momentul în care soarele a
scăzut sub orizont. În Ierusalim, la acel moment al anului, soarele apune între
06:59 – 07:19. Un studiu atent arată că ar fi fost imposibil ca tot ceea ce a
fost înregistrat în Scriptură, să se fi întâmplat în cele aproximativ patru ore
care s-au scurs între moartea Mântuitorului și apusul de soare.

Yahushua a murit la scurt timp după ora 3 p.m.

Solicitarea trupului lui Yahushua

„Când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea,
numit Iosif, care era și el ucenicul lui Yahushua: El s-a dus la Pilat, și a
cerut trupul lui Yahushua. Atunci Pilat a poruncit să fie dat. „(Matei 27:
57-58, KJV)

Există două pasaje din Scriptură care dezvăluie în mod
explicit că ziua începe în zori, iar unul dintre ele este momentul
crucificării. Cu toate acestea, datorită tradiției și traducerii greșite,
aceste pasaje sunt ocolite de cei care insistă că Sabatul începe la apusul
soarelui.

Tradiția: Oamenii și-au asumat în mod tradițional, că Geneza 1
învață, că ziua începe la apusul soarelui, din cauza frazei adesea repetată:
„Și a fost o seară și a fost dimineață [prima, a doua, a treia, etc,] zi” Cu toate acestea, această
frază este scoasă din context. În primul capitol din Geneza, Yahuwah a
clarificat deja ceea ce a constituit o zi: lumina! „Și Elohim a zis: Să
fie lumină și a fost lumină. Și Elohim a văzut că lumina era bună și Elohim a
despărțit lumina de întuneric. Și Elohim a numit lumina zi, iar întunericul l-a
numit noapte” (Geneza 1: 3-5, KJV).

Din bezna impenetrabilă a pre-creației, prima zi a Creației a început atunci când
Yahuwah a declarat: „Să fie lumină”. Urmatorul Său act a fost, să despartă lumina de întuneric. Apoi,
El a numit cele două lucruri pe care le separase. Yahuwah a „numit lumina
zi, iar întunericul l-a numit noapte.” A insista, prin urmare, că
„ziua” începe cu întunericul, înseamnă a  aduce laolaltă ceea ce Yahuwah a separat.

Sintagma „și a fost o seară,
și a fost dimineață, o zi” trebuie înțeleasă în contextul perioadei
luminoase „ziua” și asociată cu lumina, și
„noaptea” perioada de întuneric.

Cuvântul tradus „seara” și incorect presupus a fi
orele de noapte vine de la cuvântul ebraic, ereb.

Acest cuvânt reprezintă timpul zilei imediat premergător
apusului soarelui. … Expresia „în seara” [literal, „între
seara”] înseamnă perioada cuprinsă
între apusul soarelui și întuneric, „amurg.”²

Cuvântul tradus aici în limba engleză nu se poate referi la
perioada de întuneric pe care Creatorul a numit-o noapte, pentru că începe
înainte de apusul soarelui! Lumina guvernează ziua; întunericul guvernează
noaptea. Prin urmare, în cazul în care, încă există un pic de lumină pe cer,
încă mai este socotită ca Zi.

Eroare de
traducere: Scriptura clarifică pentru a doua
oară faptul că apusul soarelui nu este începutul unei zile, după cum se
menționează, în momentul îngropării lui Yahushua. În mod special, atunci când
Iosif din Arimateea i-a cerut lui Pilat trupul. Pentru că limba engleză nu are
o traducere directă pentru cuvântul grecesc, traducătorii au ales să folosească
cuvântul „chiar.” Din moment ce se pare ca cuvantul
„seara”, folosit în Geneza 1, a fost o confuzie și o credință
continuă că ziua începe la apus de soare. Cu toate acestea, acest lucru nu este
acceptat de Scriptură. De fapt, acest scurt pasaj din Matei oferă cea mai clară
confirmare a faptului că Sabatul nu începe la apusul soarelui. Să considerăm
pasajul din nou: „Când s-a înserat, a
venit un om bogat … numit Iosif, care … s-a dus la Pilat, și a cerut trupul
lui Yahushua” (Matei 27: 57-58)

Cuvântul „chiar”, provine aici din cuvântul
grecesc opsios și, deși similar,
utilizarea comună nu are o semnificație identică cu cuvântul ebraic folosit în Geneza
1. Acest cuvânt înseamnă: „Căderea nopții … Cuvântul înseamnă într-adevăr” seara târziu „, amurgul
celor două” seri „, așa cum este socotit de către evrei, primul de la
3 p.m. până la apusul soarelui, târziu după
apusul soarelui; acesta este înțelesul obișnuit. Se utilizează, cu toate
acestea, ambele.”³

Chiar
și fără nici un fel de dovezi cronologice suplimentare, acest lucru ar trebui
să fie singur suficient pentru a stabili pentru totdeauna că Sabatul nu începe
la apusul soarelui, deoarece utilizarea obișnuită a cuvântului dezvăluie că
Iosif nici măcar nu i-a cerut lui Pilat permisiunea de a lua trupul până după apusul soarelui!

Scopul acestui
studiu, cu toate acestea, nu este să dovedească faptul că Iosif din Arimateea
s-a dus la Pilat, după apusul soarelui. Scopul este să demonstreze
imposibilitatea de a duce la bun sfârșit înmormântarea lui Yahushua înainte de apusul soarelui. Utilizarea comună a opsiosse referă la după apusul soarelui.
Dar, pentru că a fost folosit în mod ocazional, perioada de timp de la mijlocul
după-amiezii până la apusul soarelui, timpul anterior va fi folosit aici. Din
nou, acest lucru nu este utilizarea comună a cuvântului, ci, deoarece a fost
folosit ocazional, se referă la orele târzii de după-amiază, înainte de apusul
soarelui, care vor fi punctul de plecare pentru studiul nostru.

De dragul argumentului, pe parcursul cel mai scurt al
acestui studiu, au fost alese, de asemenea, cele mai multe estimări de timp
conservativ.

Evangheliile au grijă să precizeze
care dintre urmașii Mântuitorului au fost prezenți la
momentul morții lui. Nici Iosif din Arimateea, nici Nicodim nu au fost
enumerați ca fiind acolo, îndiferent de Evanghelie. Prezența unor astfel de
adepți de rang înalt ar fi fost, cu siguranță, menționată dacă ar fi fost
prezenți.

Din cauza duratei orelor la acel moment al anului, cel mai
probabil că Yahushua, a murit în jurul orei 3:10 p.m. I-ar fi luat timp lui
Iosif din Arimateea să afle de moartea Lui. Unii dintre iudeii care veniseră să
se bucure de moartea Mântuitorului s-au întors la Ierusalim după aceea,
speriați de întuneric și de cutremur. „Și toate mulțimile care veniseră la
priveliștea aceea, când au văzut cele întâmplate s-au întors bătându-se cu
pumnii în piept.” (Luca 23:48, KJV) Chiar și așa, tot ar fi durat pănă să
ajungă vestea la Iosif.

Nu este rezonabil să presupunem că lui Iosif i-au luat cel
puțin 45 de minute până la o oră sau mai mult ca să afle că Yahushua a murit.
Cu siguranță i-ar fi luat ceva timp să se recupereze din șoc și durere, și să
decidă modul în care să procedeze și să continue. El poate că s-a consultat cu
Nicodim chiar în acel punct. Vorbim despre inimi umane adevărate cu emoții
umane adevărate și cu reacții. Chiar dacă Iosif a aflat despre moartea
Mântuitorului în timp destul de scurt, nu este realist să se presupună că în momentul
în care a primit vestea, el a mers să ceară trupul. El ar fi petrecut măcar
puțin timp în durere. Apoi, i-ar fi luat câteva minute de mers pe jos de la
casa lui la locul unde locuia Pilat. El ar fi ajuns acolo nu mai devreme la
4:30 după-amiaza.

Iosif ar fi putut fi un evreu de rang înalt, dar Pilat îl
surclasa. Le-ar fi luat câteva minute gardienilor,ca să trimită cererea lui
Iosif la Pilat și să se întoarcă cu un răspuns, acordându-i o audiență.

S-a estimat cu
prudență că Iosif s-a dus la Pilat în jurul orei 16:30 p.m., oricât de repede
ar fi rezolvat la Pilat- și  chiar dacă s-a
fi grăbit un pic – nu s-ar fi făcut mai mult de 4:45 p.m. 

 

 

Cel mai devreme Iosif ar fi avut audiență cu Pilat la 4:45, sau probabil mai târziu.

Pilat este șocat și neîncrezător

Moartea prin crucificare era o moarte lentă și agonizantă.
Din cuvântul „crucificare” noi avem cuvântul „chinuitor”,
ceea ce înseamnă agonie extrem de intensă. Era nevoie, de obicei, de mai multe
zile, ca mușchii să se prăbușească, și în cele din urmă, victima să moară de
asfixiere. Cu toate acestea, Yahushua nu a murit de asfixiere. El a murit de la
o rupere a mușchiului inimi (infarct).

Pilat nu știa acest lucru. Așa că, atunci când Iosif a cerut
permisiunea să ia trupul, „Pilat s-a mirat că El era deja mort.”
(Marcu 15:44, NKJV) Spus fără menajamente, Pilat nu a crezut că cineva ar putea
muri de crucificare atât de repede. El l-a „chemat la el pe Sutaș, si l-a
întrebat, dacă era mort de ceva timp. Și când a aflat adevărul de la Sutaș, el
i-a dat trupul lui Iosif „(Marcu 15: 44-45, 1599 Geneva Bible).

Acest lucru i-a luat ceva timp. Pilat nu locuia în
Ierusalim. El a locuit în Cezareea. Înregistrările indică faptul că a venit la
Ierusalim doar în timpul festivalurilor naționale, când evreii erau cunoscuți
ca fiind mai susceptibili la revoltă. Descoperirile arheologice recente resping
scenariul anterior sugerat, cu rămânerea lui Pilat în Cetatea Antonia si indică
faptul că era mult mai probabil ca Pilat să fi fost oaspetele lui Irod Antipa
în palatul construit de Irod cel Mare.

Modelul Palatului lui Irod, unde se crede că Pilat ar fi rămas ca oaspete al lui Irod Antipa.

Obținerea permisiunii ca să intre în palat să vorbească cu
Pilat probabil a durat mai mult decât cele 15 minute alocate în acest studiu.
Cu siguranță că, din momentul când Iosif era nerăbdător să se vadă cu Pilat, să
facă schimb de saluturi, după cum este obiceiul oriental, șă-și precizeze
cererea, și să ascultate întrebările uimite ale lui Pilat, apoi să asculte din
nou, cum Pilat a poruncit unui mesager să trimită după centurionul responsabil
de la Golgota, s-ar fi scurs mai mult timp. Cel mai devreme, s-ar fi făcut 5:00
p.m., si cu mai multe șanse 5:15 p.m., sau chiar mai târziu, în funcție de momentul
când Iosif a ajuns și a cerut permisiunea să obțină audiență la Pilat.

De dragul argumentului, cu toate acestea, vom reține timpul  5:00 p.m.

Locul răstignirii era la aproximativ 1 kilometru (sau mai
puțin de o milă) distanță de Palatul lui Irod.⁴ Un soldat sănătos ar
putea străbate drumul într-o chestiune de minute, mai ales dacă ar fi pe un
cal. Dar, trebuie amintit că centurionul ar fi fost încetinit de mulțimile de
pelerini care se înghesuia la Ierusalim pentru Paște și Sărbătoarea Azimelor.
Până la momentul (1), un mesager a fost chemat, i s-a dat un mesaj si a fost
trimis, (2) și-a făcut drum printre masele de oameni, (3) a transmis ordinul,
(4) sutașul a dat ordine de numire a unui alt soldat care să rămână în locul
său cât era plecat, (5) și apoi centurionul a făcut propriul drum înapoi prin
mulțime, iar timpul probabil să fi fost de cel puțin 5:15 p.m.

 

 

La momentul când centurionul a venit să răspundă la întrebarea lui Pilat, era, cel puțin, 5:15 p.m.

Pilate grants permission for Joseph to
take the body

„Și când a aflat adevărul de la Sutaș, el i-a dat trupul
lui Iosif.” (Marcu 15:44, 1599 Geneva Bible)

Este imposibil să se afle dacă Pilat a dat, pur și simplu, o
poruncă verbală sutașului pentru a da trupul lui Yahushua, lui Iosif din
Arimateea, sau dacă el a scris o poruncă pe pergament. Privind la momentul în care centurionul a primit acordul să
intre, a răspuns la întrebările lui Pilat și l-a asigurat de moartea
Mântuitorului, Pilat a acordat permisiunea, și Iosif a luat autorizația sa, cel
mai scurt timp scurs ar fi de cel puțin alte 15 minute, mărind timpul de până
la 5:30 p.m. Dacă Pilat a trimis un scrib pentru a scrie porunca, si a sigilat
cu inelul, aceasta ar fi amânat plecarea lui Iosif din palat cu încă 15 minute,
cel puțin.

 

Iosif nu ar fi plecat de la Pilat mai devreme de 05:30 p.m.

 

Golgota era la aproximativ 1 kilometru distanță de Palatul lui Irod. Oricine ar traversa distanța, ar fi încetinit de mulțimea de vizitatori adunați pentru Paște și Sărbătoarea Azimilor.

Iosif se pregătește pentru înmormântare

„Și când a
aflat de la sutaș, el i-a dat lui Iosif trupul. Și el a cumpărat in subțire …
„(Marcu 15: 45-46, KJV)

Iosif nu s-a
grăbit să ajungă imediat la Golgota. El nici nu știa nici dacă ar putea obține
permisiunea să ia trupul unui criminal condamnat. După ce a obținut
permisiunea, el a făcut următoarele:

1) S-a întors acasă, ca să dea instrucțiuni slujitorilor lui
să înceapă să adune laolaltă uneltele și bunurile necesare pentru coborârea
trupului de pe cruce, să-l transporte către locul de înmormântare, și acolo
să-l curețe și să-l pregătească pentru îngropare.
2) El, probabil că a trimis vorbă lui Nicodim, din moment ce
Nicodim a știut să vină să aducă mirodenii pentru înmormântare.
3) A mers (sau a trimis un servitor să meargă) și a cumpărat
pânze pentru înmormântare. (Marcu 15:46)

În timp ce unii ar putea pune la îndoială modul în care
Iosif putea cumpăra pânzele de înmormântare târziu, în după-amiaza zilei de
Paște, există trei puncte importante de reținut. Acestea se aplică în mod egal
scenariului, dacă utilizarea în comun a cuvântului opsios este acceptată,
indicând faptul că Iosif s-a dus la Pilat, după apusul soarelui.

1) Paștele era o zi de lucru
2) Fie magazinele erau încă deschise; sau,
3) El a fost în măsură să-i găsească pe proprietarii
magazinelor, care nu ar fi ezitat să-i vândă câte ceva, chiar și pe timp de
noapte, datorită cerințelor de înmormântare riguroase ale evreilor care
impuneau îngroparea imediată.

Nu
poate fi exclus faptul că Iosif putea cumpăra pânzele de înmormântare după
apusul soarelui. Evreii, au fost întotdeauna cunoscuți pentru eforturile lor
neobosite de a face bani, și ar fi putut avea magazinele deschise după apusul
soarelui. În Amos 8, evreii nu au fost denunțați pentru comercializarea pe timp
de noapte. Mai degrabă, ei au fost denunțați pentru că doreau să grăbească
trecerea orelor sacre ale Sabatului.

O, voi care înghițiți pe nevoiași și prăpădiți pe cei săraci
din țară, zicând: Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul și sabatul ca să
deschidem grânarele, să micșorăm efa și să mărim siclul, și să strâmbăm balanța
ca să înșelăm? (Amos 8: 4, 5, KJV)

Rețineți că, dacă toate magazinele erau închise în mod
obișnuit la apusul soarelui, nu ar fi existat nici o dorință exprimată pentru
grăbirea orelor sfinte, deoarece toți ar fi știut că, oricum, nu ar putea
deschide magazinul până a doua zi.

Golgota, dealul în formă de craniu, era la aproximativ 1 km de Palatul lui Irod.

Chiar și în cazul în care magazinele erau închise, Iosif ar
fi mers la casele celor care vindeau pânzele de înmormântare. În multe țări,
chiar și în ziua de azi, proprietarii locuiesc deasupra sau în spatele
magazinelor lor. N-ar fi fost un lucru dificil pentru
el sa cumpere pânzele de înmormântare chiar și mai târziu, după-amiază sau
seara. Dar aceasta i-ar fi luat și mai mult timp, dacă comerciantul ar fi
sărbătorit (sau se pregătea de sărbătorit) Paștele cu familia extinsă și
prietenii. Presupunând că Iosif știa exact unde
să meargă și nici nu a făcut ocoluri inutile, i-ar fi luat ceva timp, de
asemenea, doar ca să ajungă acolo. Ierusalimul nu era un oraș modern, pavat cu
bulevarde largi, drepte. Străzile lui erau înguste, întortochiate și aglomerate,
cu standuri și pelerini.

Golgota era la doar câteva sute de metri în afara porții
cetății. Cu toate acestea, se afla la un kilometru de palatul lui Irod. Dacă
cineva adaugă la această distanță de un kilometru distanțele suplimentare
parcurse de Iosif ca să se întoarcă la casa lui, să găsească și să cumpere
pânzele de înmormântare, să revină acasă ca să adune tot ceea ce mai era
necesar, să călătorească la poarta cetății, totul se adaugă la timpul care s-a
scurs.

De când Iosif a primit autorizația de la Pilat, și până când
a plecat spre Golgota, ar fi trecut cel puțin două ore, foarte probabil, chiar
mai mult. Este rezonabil să se presupună că Iosif și Nicodim s-au întâlnit,
probabil, la porțile orașului și au pornit spre Calvar împreună. Însumând
celelalte activități care au avut loc la momentul când Iosif s-a dus, mai întâi
la Pilat, acest lucru l-ar fi adus, cel mai devreme, la aproximativ ora 7:30
p.m., atunci când a pornit spre Golgota, cu servitori și, probabil, un măgar
sau doi pentru a transporta proviziile necesare.

Atunci cand constrângerile în  timp real implicate în acest proces sunt
luate în considerare cu atenție, devine imediat evident faptul că îngroparea la
apusul soarelui (6:59 – 7:19) este imposibilă. Prin urmare, în cazul în care se
admite cel mai devreme și mai scurt timp posibil, soarele,  deja, apusese din momentul în care Iosif a
părăsit orașul.

 

Iosif, cu servitori și provizii, ar fi mers spre Golgota, după apusul soarelui.

Coborârea trupului

„… Și
l-au dat jos …” (Marcu 15:46, KJV)

Nu le-ar fi luat mult timp lui Iosif, Nicodim și
servitorilor să ajungă la Golgota. Acesta a fost, la urma urmei, în mod
intenționat amplasată de-a lungul drumului principal spre Ierusalim. Ajunși
acolo cu permisiunea lui Pilat pentru a coborâ trupul, ei ar fi găsit o situație agitată.

La puțin timp
după  ce Yahushua a murit, evreii
prezenți la acțiune au decis ca nici unul dintre trupuri, să nu rămână pe cruce,
deoarece a doua zi era Sabatul și prima zi a Sărbătorii Azimelor.

Ca să nu rămână
trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii și ziua aceea
de Sabat era o zi mare, iudeii au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele
picioarelor și să fie luați de pe cruce. Ostașii au venit, deci și au zdrobit
fluierele picioarelor celui dintâi și ale celuilalt care fusese răstignit
împreună cu el. Când au venit la Yahushua și au văzut că murise nu i-au zdrobit
fluierele picioarelor. (Ioan 19: 31-33, KJV)

Acest pasaj oferă încă o dovadă suplimentară că Sabatul nu a
putut fi început la apusul soarelui. Luați în considerare următoarele fapte:

1. Pilat a fost șocat că cineva ar putea să moară atât de
   repede în urma răstignirii, așa că a trimis după centurionul responsabil cu
   execuția, ca să-l întrebe.
2. Centurionul a confirmat moartea lui Yahushua.
3. Dacă evreii duși la Pilat ar fi avut permisiunea să rupă
   picioarele condamnatului, înainte ca
   Iosif să meargă la el, guvernatorul nu ar fi avut nevoie să trimită centurionul
   ca să-i confirme moartea lui Yahushua. Ar fi știut deja că era mort de
   asfixierea produsă de zdrobirea picioarelor Sale.

„Acum, în locul unde a fost crucificat era o grădină; și în grădină un mormânt nou, în care nu a fost niciodată omul încă pus. „L-au pus pe Yahushua, prin urmare,acolo din cauza zilei de pregătire a evreilor; pentru că mormântul era aproape și la îndemână.” (Ioan 19: 41-42, KJV)

Astfel, iudeii s-au dus la Pilat pentru permisiunea de a
grăbi moartea celorlalți doi prizonieri după 5, când Iosif a primit permisiunea
să ia trupul. Ei și-au prezentat cererea lui Pilat, cel mai probabil, în timp
ce Iosif se asociase cu Nicodim pentru îngroparea lui Yahushua.

Coborârea trupului Mântuitorului de pe cruce ar fi fost o
sarcină laborioasă, care necesita mult timp. Scriptura a raportat că
nici unul din oasele lui Yahushua nu a fost zdrobit, în conformitate cu
profeția. Iosif, Nicodim și servitorii lor, ar fi fost extrem de atenți în timp
ce coborau trupul, dar chiar și așa, nu a fost o sarcină ușoară să îndepărteze
piroane foarte mari, infipte adânc în lemn. De fapt, arheologii dețin oase
descoperite într-un osuar (cutie de oase), conținând încă piroane. În
mod clar, oricine ar fi îngropat trupul era incapabil să îndepărteze pironul
sau, cel puțin, considera ca nu merită efortul.

Iosif și Nicodim ar fi petrecut cât timp era necesar, ca să
îndepărteze cu mare grijă și respectul cuvenit, trupul de pe cruce. Ei nu se
grăbeau să meargă să mănânce masa de Paște. Ei erau implicați în cel mai
important eveniment din viața lor. Apoi, ei au folosit slujitori, care să care
până la Grădina Mormântului, care era în aproapiere. Acest lucru le-ar fi putut
lua cu ușurință o oră ca să-l finalizeze, ajungându-se în jurul orei 8:30 p.m.

Coborârea trupul, fără să se deterioreze și mai mult, era o sarcină dificilă.
Ar fi fost cel puțin 8:30 p.m. în momentul în care au terminat.

Curățirea trupului pentru îngropare

„Și l-a dat jos, l-a înfășurat într-o pânză, și l-a pus
într-un mormânt nou, săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.”
(Luca 23:53, KJV)

Pregătirea unui trup pentru înmormântare, consumă
întotdeauna mult timp. Abuzul grav suferit de Mântuitor
înainte de moarte, combinat cu ritualurile procesului evreiesc de îngropare, ar
fi durat chiar mai mult. Iosif, fiind un om foarte bogat, avea un mormânt
proaspăt săpat, pregătit pentru soția sa și pentru el într-o grădină de
morminte. Exista, în acea locație, un rezervor
extrem de mare pentru colectarea apei de ploaie. Ei
au avut suficientă apă disponibilă, dar tot ar fi fost o sarcină extrem de
dificilă și de lungă durată, să curățească un trup atât de sfâșiat și de
schimonosit. Ritualul de curățire depășește cu
mult o clătire rapidă. Gradul de curățare, de care probabil avea nevoie, ar fi
necesitat cel puțin două ore. Până la acest punct, s-ar fi ajuns în jurul orei
10:30 din noapte.

 

Curățarea trupului ar fi fost dificilă, ajungând cu scurgerea timpului până în jurul orei 10:30 p.m.

Înfășurând trupul pentru
înmormântare

„Și
Nicodim, care la început venise la Yahushua noaptea, a venit și el și a adus un
amestec de aproape o sută de litri de smirnă și aloe. Apoi au luat trupul lui
Yahushua, și l-au înfășurat în fâșii de pânză de in cu miresme, după cum au obiceiul
iudeii să înmormânteze „. (Ioan 19: 39-40, KJV)

Grădina Mormântului.

Odată ce corpul
era curățat temeinic, mai rămânea de făcut lucrarea-meticuloasă de înfășurare cu
fâșiile de pânză și miresme. Spre deosebire de trupurile puse în sicrie din
lumea occidentală, aici nici o parte a corpului nu trebuia să atingă o altă
parte. Toate brațele și picioarele trebuiau
să aibă o pânză care să le separe. Mâinile
și picioarele erau, de obicei, legate separat, așa cum era și chipul. Că aceasta era practica tipică se poate concluziona din
descrierea furnizată în Scriptură la învierea lui Lazăr: „Cel ce fusese
mort, a ieșit legat de mâini și de picioare cu fâșii de pânză și fața îi era
înfășurată cu un ștergar. Yahushua le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.”
(Ioan 11:44, KJV)

Pentru mintea evreiască, procedeul de îngropare era extrem
de important. În cazul în care un trup nu era îngropat în mod corespunzător,
individul era considerat blestemat de Yahuwah. Prin urmare, procesul de
îngropare a unui trup, în special cel al unei persoane iubite, ar fi fost un
proces minuțios, meticulos și atent.

Nu toată lumea se îngropa înfășurată în miresme. Doar regii
și cei foarte bogați își puteau permite îmbălsămarea cu miresme. Regele Ezechiaa depozitat miresme în
casa lui de comori. Acestea au fost considerate parte din averea lui.
„Miresmele menționate ca fiind folosite de Nicodim pentru pregătirea
trupului Domnului nostru, în Ioan [n] 19:39, 40 sunt „smirnă și aloe”,
fără să se înțeleagă, de la ultimul termen că, cuvântul aloe din medicină, este
totuna cu lemnul parfumat din Aquilaria agallochum.” ⁶ Unii
cercetători au sugerat că valoarea mirodeniilor aduse de Nicodim ar fi valorat
peste 200.000 de dolari pe piața actuală.⁷

O „greutatea de o sută de livre de miresme” este o
cantitate imensă de mirodenii extrem de scumpe! Smirna
era un lichid. Aloea era sub formă de pudră.
Ritualul de înfășurarea a unui corp cu miresme însemna mult mai mult decât doar
o mumificare de mântuială, cu pumni de tămâie aruncați. Fiecare parte a corpului
trebuia să fie împachetată individual în mai multe straturi. Amestecul miresmelor din lichid și pudră era aplicat la
fiecare strat, cu atenție și pioșenie. A fost un proces de durată.

Înfășurarea meticuloasă a corpului cu miresme, ar fi putut,
cu ușurință, lua până la două ore (dacă nu mai mult) ca să fie finalizată.
Timpul astfel scurs i-ar fi dus puțin după miezul nopții.

 

Împachetarea unui trup cu miresme era un proces de durată.
Să fi fost cel puțin 12:30 a.m. momentul în care a fost încheiat.

Înmormântarea

„Și el l-a dat jos, l-a înfășurat într-o pânză de in, și l-a pus într-un mormânt săpat în
stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.” (Luca 23:53, KJV)

Din momentul în care trupul a fost înfășurat, le-ar fi luat
doar câteva minute să-l pună, în cele din urmă, să se odihnească în mormânt.
Rostogolirea pietrei în locul ei, rularea cârpelor însângerate, și strângerea
uneltelor folosite ca să-l coboare pe Mântuitorul de pe cruce, nu le-ar fi luat
foarte mult timp. Până la 12:50 a.m., grupul îndurerat și-ar fi condus pașii
epuizați spre casă.

 

Bărbații și femeile s-ar fi întors la Ierusalim, în jur de 12:50 a.m.

 

 

Femeilor le-ar fi luat aproximativ 15 – 20 de minute ca să se-ntoarcă de la Grădina Mormântului.

Femeile

„Și femeile, care au venit cu el din Galileea, l-au
urmat și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul său. Și s-au întors, au
pregătit miresme și miruri; și s-au odihnit în ziua Sabatului, după poruncă
„(Luca 23: 55-56, KJV).

În culturile din Orientul Mijlociu, membrii familiei sunt
cei care pregătesc trupurile pentru înmormântare. Femeile din familie pregătesc
trupul dacă defunctul este o femeie, în timp ce membrii familiei de sex
masculin pregătesc trupul dacă persoana decedată este un bărbat. Diverse surse
sugerează că Iosif din Arimateea era din familia lui Yahushua, deci este logic
ca el să fi fost implicat în îngroparea Mântuitorului.

După cum este prezentat în Scriptură, femeile au rămas în
urmă și nu au fost implicate în procesul de înmormântare. Ele au dorit, de
asemenea, să facă ceva pentru înmormântare, dar pregătirea trupului pentru
îngropare a fost opera bărbaților. În schimb, ele au privit de la o distanță
respectabilă, și au stabilit să adune miresme și miruri pentru a unge trupul
dupa ce a fost împachetat.

Odată ce piatra a fost rostogolită în locul ei, nu mai era
nimic de făcut la mormânt. Femeile s-au întors acasă, în compania bărbaților, probabil
pentru protecție.  Nu a fost o călătorie făcută în grabă. Ei
fuseseră treji toată noaptea. Erau epuizați mental, emoțional și fizic. Nu există, desigur, nici o modalitate de a determina cu
precizie unde locuiau femeile, dar dacă locuiau în imediata vecinătate a
camerei de sus, aceasta se afla la peste un kilometru distanță de mormânt. Dacă
locuiau într-un oraș mai mic, le-ar fi luat chiar mai mult timp să se întoarcă
acasă. Chiar și dacă ar fi mers pe cea mai scurtă cale, le-ar fi luat în jur de
15-20 de minute, să străbată obosite distanța de la mormânt la casele lor.

La fel de bine, se
poate ca femeile, să fi fost prezente ca să
discute urmatoarea lor cale de acțiune. Ele doreau să ungă trupul iubitului lor
Stăpân. Ele doreau să contribuie cu o mică parte, la onorarea Sa, de asemenea.
La întoarcerea în casele lor, au preparat o cremă pentru ungere, din miresmele
pe care le aveau la dispoziție. Luca spune că
femeile „au pregătit miresme și miruri.” Cu toate acestea, este clar
din relatarea biblică, că atunci când au compărat si adunat ceea ce aveau la
îndemână, au realizat că nu au o cantitate suficientă. Nu ar fi putut face
nimic în acel moment, deoarece se iveau zorii Sabatului. Prin urmare, ele
„S-au odihnit în ziua Sabatului, după poruncă.” (Luca 23:56)

De îndată ce a trecut ziua Sabatului și tarabele din piață
s-au redeschis pentru afaceri, femeile „au cumpărat miresme, ca să vină și
să-L ungă.” (Marcu 16: 1) La cât de mult
își doreau să se întoarcă la mormânt ca să-i ungă trupul lui Yahushua, ele au fost
nevoite să aștepte. Oricum, nu puteau să cumpere miresmele suplimentare de care
era nevoie, până când nu se sfârșea ziua Sabatului. Știau că cel mai bun mod
să-L onoreze era să-L asculte. El a spus: „Dacă Mă iubiți, veți păzi
poruncile Mele.” (Ioan 14:15, NKJV) Ele au păzit sfânta zi de Sabat ca să-L
onoreze pe „Domnul Sabatului.”

După cum s-a menționat anterior, este rezonabil să se
presupună că femeile s-au întors la Ierusalim alături de bărbați. Alocând 15
minute pentru călătoria de întoarcere, ele ar fi ajuns acasă în jurul orei 1:05
dimineața. Femeile s-au întors, fiecare, la casele lor, analizând proviziile pe
care le aveau, apoi s-au adunat din nou laolaltă, ca să se consulte cu privire
la ce le lipsea și trebuia să fie achiziționat de îndată ce trecea ziua Sabatului.
Deoarece era miezul nopții, în mod evident, nici un magazin nu era deschis. Ca
să fie rezonabil, le putea lua cel puțin o oră, timpul ajungând astfel după 2
a.m.

 

 

Prin estimări stricte de timp, să fi fost în jurul orei 2 a.m. momentul când femeile au lăsat deoparte pregătirile lor.

Zorii Sabatului

„Și acea zi era de pregătire și începea ziua
Sabatului.” (Luca 23:54, KJV)

Relatarea evanghelică a morții și îngropării lui Yahushua
este mult scurtată. Biblia dă doar indicii cu privire la durata de timp
implicată în procesul de înmormântare. Cu toate acestea, atunci când se
urmărește lista de evenimente, pas cu pas, atunci când cuvintele importante
sunt analizate, în greacă, faptele se clarifică: îngroparea lui Yahushua nu a
putut avea loc înainte de apusul soarelui. Dacă utilizarea mai frecventă a lui opsios este acceptată, atunci a durat aproape
toată noaptea! Acțiunile care au avut loc în timpul orelor de noapte, au fost
considerate parte din a șasea zi a săptămânii, ziua de pregătire. În
conformitate cu Evanghelia lui Luca, ei nu au terminat până a doua zi, când
Sabatul a început să-și arate zorii.⁸ Deși acest lucru nu este
evident în traducerea în limba engleză, originalul grecesc stabilește aceasta,
fără discuție.

Sintagma tradusă „a pornit să” în acest text, este
cuvântul grecesc … (epiphosko). Definiția
este uimitoare: „a începe să crească lumina: – să înceapă să se
lumineze”. ⁹ Este o formă a # 2017… (epiphauo), ceea ce înseamnă „să se lumineze … a da
lumină”¹⁰ Deoarece ei au așteptat până seara, chiar și  să ceară permisiunea să ia trupul, să-l
coboare, să-l curețe și să-l înfășoare, etc., le-a luat toată noaptea să-și
facă treaba. Nu au terminat, până când a venit Sabatul, când a început să se
lumineze.¹¹

Noul Dicționar
Strong Extins de Cuvinte Biblice expune
această definiție, precizând că epiphosko,
„vorbește despre apropierea Sabatului.”¹² Dacă cuvântul
este folosit cu referire la apropierea
Sabatului, iar în cazul în care cuvântul în sine înseamnă „să înceapă
în zori, „concluzia este evidentă: Sabatul a început cu răsăritul luminii,
nu cu apusul soarelui și lăsarea ulterioară a întunericului.

La Ierusalim, răsăritul soarelui în acel moment al anului
are loc ̨ntre 05:54 Р06:27. Cu toate acestea, ivirea zorilor-̨nceputul
apariției luminii se face chiar mai devreme. Crepusculului astronomic din
Ierusalim, pentru aprilie vine între 05:05 (la începutul lunii) și 04:25 (la
sfârșitul lunii în zilele prelungi spre solstițiul de vară).

După cum s-a menționat anterior, pentru acest studiu a fost
ales cel mai scurt timp de estimare. Nu e nevoie să se crească, în mod
artificial, perioadele de timp implicate. Fie întregul proces ar fi putut fi
finalizat înainte de apusul soarelui, fie nu. Supoziția că Iosif a cerut
permisiunea să ia trupul înainte de
apus, ne conduce acum la femeile care pregăteau miresme pentru ungere. Acestea
și-ar fi dat seama că nu au destule și nici posibilitatea să cumpere mai multe
în mijlocul nopții. Ele au lăsat deoparte eforturile lor până când puteau să
cumpere mai multe, de îndată ce trecea ziua Sabatului. După calculele noastre,
a durat aproximativ șapte ore după apusul soarelui. Uimitor, deși, estimările
noastre conservatoare s-au restrâns la aproximativ patru ore. Cu alte cuvinte,
Scriptura clarifică de fapt, că procesul a durat mai mult timp decât e permis
în acest studiu!

Biblia afirmă clar că începea să se lumineze de Sabat, așa că au dat deoparte pregătirile lor. Prin
urmare, din momentul în care bărbații au finalizat lucrarea de înmormântare  È™i s-au întors la Ierusalim, iar femeile au
adunat miresmele pentru ungere pe care le aveau și au realizat că au nevoie de
mai mult, ceasul a devenit aproape de ora 5 dimineața! Sabatul, Abib 15, a
sosit cu ivirea zorilor și femeile s-au odihnit în conformitate cu porunca.

 

Biblia afirmă că întregul proces s-a încheiat când a început să se lumineze de Sabat sau, la aproximativ 5 dimineața! Activitățile enumerate le-au luat, literalmente, toată noaptea.

Învierea

„Și când a
trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome, au
cumpărat miresme, ca să se ducă și să-L ungă. Și foarte devreme în dimineața
din prima zi a săptămânii, au venit la mormânt, la răsăritul soarelui
„(Marcu 16: 1-2, KJV).

Aici există încă o confirmare că ziua începe cu ivirea
zorilor, nu cu apusul de soare: „La sfârșitul zilei Sabatului, când
începea să se lumineze înspre prima zi a săptămânii, au venit Maria Magdalena
și cealaltă Marie să vadă mormântul „(Matei 28: 1, KJV) Expresia „a
început să se lumineze „provine din același cuvânt utilizat exact la fel
în Luca 23:54
pentru a indica faptul că Sabatul „s-a apropiat”, iar femeile a pus
deoparte pregătirile lor pentru că Sabatul a început. Aceasta înseamnă,
„începe să crească lumina: –
încep să se ivească zorii”¹³

„Spre” este un cuvânt care indică mișcarea în direcția
a ceva. Este o traducere bună a cuvântului grecesc eis, care exprimă, de asemenea, mișcare și indică un punct atins.¹⁴
Acest cuvânt nu ar fi fost folosit dacă prima zi avea începutul la apusul soarelui
în seara precedentă. Ar fi fost doar că, lumina „a început să lumineze
înspre prima zi a săptămânii” când ziua a început.

Dacă evreii și-au început ziua, la apusul soarelui, ei ar fi
început în fiecare zi la apusul soarelui, inclusiv în prima zi a săptămânii. Cu
toate acestea, Matei 28: 1 afirmă în mod clar că, după ce s-a terminat Sabatul
(s-a încheiat cu plecarea luminii, cu o noapte înainte), cum a început să crească lumina spre prima zi a săptămânii, (prima
zi a săptămânii nu a început la apus de soare cu o noapte înainte), femeile au
revenit la mormânt pentru a unge trupul lui Yahushua. Aceasta a fost la
Sărbătoarea Primelor Roade, Abib 16.

 

El nu este aici! El a înviat!

„Deschide-mi
ochii, ca să văd lucrurile minunate ale legii Tale.” (Psalmul 119: 18,
KJV)

Înțelepciunea omniscientă a lui Yahuwah a proiectat în mod
deliberat moartea singurului Său Fiu în toate amănuntele. Preștiința Sa știa că
adevărul Sabatului va fi ascuns timp de aproape 2000 de ani. Ultimul act al
unei vieți lipsite de egoism a fost, să lase înregistrată o cronologie a evenimentelor
care, atunci când ar fi studiată cu atenție, ar putea demonstra credincioșilor
din ultima generație adevarul despre când începe Sabatul.

Sabatarienii de
Sâmbătă care respectă Sabatul de la apusul soarelui, de vineri seară,
până la apusul soarelui sâmbătă seara, doresc să potrivească întreaga
cronologie a evenimentelor între moartea lui Yahushua la scurt timp după 3 p.m.
și apusul soarelui în jurul valorii de 7 p.m. – mai puțin de patru ore! Oricum,
acest lucru e o sarcină imposibilă. După cum au demonstrat, cele mai stricte
estimări  de timp  dezvaluie că procesul ar fi durat nouă ore,
cel puțin! Și, așa cum s-a demonstrat prin timpii de amurg astronomic (zorii),
întregul process, de fapt, a durat mult mai mult decât s-a estimat.

Pur și simplu,
nu există nici o modalitate care să potrivească, tot ceea ce s-a petrecut,
într-un interval de timp de patru ore. Mai mult decât atât, acest lucru,
contrazice următoarele fapte așa cum sunt prezentate de Scriptură:

1. Dacă utilizarea obișnuită a cuvântului opsios este acceptată, Iosif din
   Arimateea nu l-a abordat pe Pilat pentru permisiunea de a lua trupul până după apusul soarelui. (Matei 27: 57-58) Chiar dacă Iosif s-a dus la
   Pilat, înainte de apusul soarelui, tot ar fi fost imposibil să se potrivească
   întreaga cronologie a evenimentelor într-o fereastră îngustă de timp de patru
   ore.
2. După ce a
   primit permisiunea să îngroape trupul, Iosif s-a dus să cumpere pânze de înmormântare. (Marcu 15:46)
3. Procesul de înmormântare a fost de lungă durată deoarece
   Scriptura afirmă că începea deja să se lumineze spre noua zi, astfel că femeile
   au lăsat deoparte pregătirile lor și s-au odihnit în Sabat. (Luca 23:54)
4. După ce a trecut ziua Sabatului, femeile au mers și au cumpărat mai multe
   miresme, cu care să ungă trupul. (Luca 23:56 și Marcu 16: 1).
5. Femeile s-au întors la mormânt când, „a început să
   se lumineze înspre prima zi a săptămânii.” (Matei 28: 1)

Cronologia evenimentelor de la moartea și îngroparea lui
Yahushua stabilesc temeinic faptul că ziua biblică, și Sabatul zilei a șaptea,
încep în zori, nu la apusul soarelui. Este timpul să punem deoparte erorile
tradiției și supozițiile și să urăm bun venit orelor de Sabat sfinte, așa cum
s-a intenționat: de la venirea luminii în zori, până când lumina pleacă
noaptea. Orice altceva nu e decât tradiție bazată pe presupuneri greșite.

WLC îi provoacă pe toți cei care continuă să se agațe de un Sabat de la apus la apus de soare să ofere o cronologie alternativă pentru a dovedi poziția lor. Aceasta ar trebui, în mod necesar, să se potrivească între momentul morții lui Yahushua la scurt timp după ora 3 p.m., și apusul soarelui, la aproximativ ora 7 p.m. Să demonstreze durata, distanța și cronologia. Dacă acesta este adevăr, el poate fi dovedit. Dacă nu, este timpul să reexaminam înțelegerea tradițională.

Conținut Asemănător: 

• Când
  începe ziua?
• Adventiștii
  de Ziua a Șaptea și Sabatul Lunar
• In
  Apărarea Sabatului Lunar Partea 1
• În
  Apărarea Sabatului Lunar Partea 2
• În
  Apărarea Sabatului Lunar Partea 3

¹
Dicționarul Merriam-Webster

² NoulDicționar Strong Extins de cuvinte biblice, 2001 ed., # 6153, accentul
furnizat.

³ Ibidem. # 3798, accentul furnizat.

⁴ Locul „tradițional” al răstignirii, promovat
de romano-catolici pe Golgota poate fi exclus pentru o varietate de motive,
dintre care unul ar fi că, aceasta se află la vest de oraș. Legile evreiești de
puritate rituală precum și cele legate de factorii de vânt, decretau că nimeni
nu poate fi îngropat pe latura de vest a Ierusalimului. Deoarece Biblia afirmă
clar că mormântul în care a fost îngropat Yahushua a fost aproape de locul de
execuție, acest lucru exclude sit-ul tradițional ca fiind locul autentic de
execuție.

⁵ Ioan 19 descrie cum soldații zdrobesc picioarele celorlalți
bărbați, dar nu și pe ale lui Yahushua, deoarece El era deja mort. Versetul 38
e tradus afirmând că „după aceasta Iosif din Arimateea… a cerut lui
Pilat, să ia trupul lui Isus și Pilat i-a dat voie. El a venit, prin urmare, și
a luat trupul lui Isus.” Aici apar din nou probleme de traducere. Cuvântul
redat „după” denotă de fapt „acompaniament; „Pe
fondul” … (gen de asociere, sau conform succesiunii…), Cu care se
asociază; ocupând o poziție intermediară.” (Strong Expanded dicționar, #
3326, accentul furnizat.)

Cu
alte cuvinte, se descrie un pasaj de timp, în care o mulțime de lucruri
diferite se întâmplă dintr-o dată, și care nu se suprapun cu nici o secvență
cronologică delimitată în mod clar. Este încă posibil să se identifice cu
precizie când evreii l-au abordat pe Pilat, luând în considerare în Marcu,
aceleași evenimente, care dovedesc că Pilat avea cunoștință de oricare dintre
decesele deținuților la momentul când Iosif s-a dus la el.

⁶ Dicționarul
Smith al Bibliei.

⁷ Biblia nu spune că Nicodim a mers și a cumpărat miresme
funerare. Acest lucru, de asemenea, este în concordanță cu modul în care cei bogați
din acea vreme își conservau bogățiile. Nu în bănci în care să depună banii, ci
era un lucru obișnuit să cumpere active „reale” care puteau, atunci
când era necesar, să fie vândute.

⁸ Luca plasează, de fapt, comentariul că, începuse să se
lumineze de Sabat, imediat după textul care descrie că oamenii au rostogolit
piatra la loc. Cu toate acestea, toate înregistrările Evangheliei trebuie să
fie luate în considerare. Acest lucru a fost, evident, o concluzie generalizată,
întărind faptul că evenimentele de la înmormântare cuprindeau toate orele de
noapte, mai degrabă, decât un anumit moment pentru identificarea în timp.

⁹ Noua Concordanță exhaustivă Strong a Bibliei, # 2020,
1990 ed.

¹⁰ Ibidem.

¹¹ Elaine Vornholt și Laura Lee Vornholt-Jones, Calendarul
Marii Lupte, pag. 40.

¹² Op. cit., # 2020, accentul furnizat.

¹³ Ibidem.

¹⁴ Dictionarul Strong Extins, # 1519.