Creștinii care se închină Duminica îşi
argumentează această practică pe credința că Hristos a înviat Duminica. Evrei și creștini care
se închină Sâmbăta fac acest lucru, pentru că ei cred că aceasta este ziua a
șaptea a săptămânii. Ambele părți îşi bazează credința și practica lor, pe  presupuneri.  Presupunera constă în faptul că întrucât succesiunea
zilelor nu a fost modificată în momentul în care s-a trecut de la calendarul
iulian la cel gregorian, săptămâna modernă este identică cu săptămâna biblică.
Prin urmare, „concluzia logică” este că sâmbătă este într-adevăr
Sabatului biblic și duminica este ziua în care Hristos a înviat din mormânt. Cu
toate acestea, de fapt calendarul iulian însuşi, dovedeşte că această ipoteză
este falsă.

O bine-cunoscută  zicală  spune
că  dacă uităm  istoria suntem condamnați să-i repetăm
greșelile. De asemenea, cei care nu au studiat istoria calendarului şi-au
construit o întreagă concepţie de credinţă pe o temelie greşită şi anume: presupunerea
că săptămâna s-a derulat continuu și fără întrerupere de la Creațiune. Studierea
istoriei calendarului iulian, este de o importanță vitală pentru toți,
indiferent de religie. Asamblarea pieselor lipsă ale puzzlu-lui  evenimentelor istorice aduce în lumină
momentrul când ciclul săptămânal continuu de șapte zile, a
devenit standard pentru măsurarea timpului –şi aceasta nu a fost de la
Creațiune.

Stabilirea
Calendarului Iulian

Calendarul Republicii romane se baza pe
fazele lunii. Preoți păgâni romani, numiţi pontifi,  erau responsabili pentru reglementarea
calendarului. Întrucât pontifii puteau deține, de asemenea şi funcții politice,
aceasta le-a oferit oportunitatea de abuz. În plus intercalarea¹
unei noi  luni îi putea ține pe politicienii
favorizaţi mai mult timp în funcţie, în timp ce lipsa acesteia atunci când era
nevoie putea scurta durata de guvernare a oponenților politici.

Până în timpul lui  Iulius Cezar, lunile erau complet aliniate
anotimpurilor. Iulius Cezar şi-a exercitat dreptul ² de pontifex
maximus³ (mare preot) și a reformat ceea ce a devenit un calendar
greoi și inexact. ⁴

La mijlocul secolului I – Iulius Cezar l-a
invitat pe Sosigenes, un astronom din Alexandria, să-l consilieze cu privire la
reforma calendarului, și Sosigenes a decis că singura soluţie fiabilă era să se
renunțe cu totul la calendarul lunar. Lunile 
trebuiau să fie dispuse în funcţie de anotimp, și s-a utilizat un an
(solar) tropical, la fel ca în calendarul egiptean… ⁵

Observați că „mare
inovație” a lui Sosigenes a fost abandonarea calendarului lunar:

Marea dificultate cu care se confruntă
orice  reformă a [calendarului] este
aceea  că nu se poate efectua nicio
modificare care să permită în continuare ca lunile să rămână în concordanţă cu
fazele Lunii și anul cu anotimpurile. Era  necesară o despărţire fundamentală  de concepţiile tradiționale  şi elaborarea unui calendar eficient care să
ţină cont de anotimpuri.⁶

Pentru a aduce noul calendar în aliniament
cu anotimpurile trebuiau adăugate anului încă 90 de zile. Acest lucru a fost
făcut în anul 45 î.en, creându-se un an de 445 de zile. ” Acest an de 445
de zile este de obicei numit de cronologi anul de confuzie; însă Macrobius,îl
numeşte în mod mai potrivit, ultimul an de confuzie” ^7. Prima piesă
a puzzlu-lui în demersul de stabilire a adevărului asupra calendarului, este de
a înţelege că săptămâna calendarului Iulian din 45 î.Hr, nu arăta ca săptămâna calendarului
Iulian ce a fost modificat de către Papa Grigore al XIII-lea, și astfel,  aceasta nu arăta ca săptămâna modernă a
calendarului Gregorian de astăzi. Aceasta este prima presupunere făcută atât de
către evrei cât și de către creștini, indiferent de ziua în care se închină.
⁸

Calendarul Iulian, la
fel ca şi precedentul calendar al Republicii Romane, a avut inițial un ciclu de
opt zile.

Săptămâna Romană de opt zile era cunoscută
sub numele de internundinum tempus sau „perioada dintre nouă zile de lucru.”
(Acest termen trebuie înțeles în contextul utilizării matematicii în Roma antică,
 în care se număra inclusiv, asta
însemnând că prima zi a unui ciclu era de asemenea, luată în considerare, ca
fiind  în acelaşi timp ultima zi a ciclului
precedent.⁹) „afacerea zilei a nouă ” în jurul căreia  această săptămână se învârtea, era nundinæ, o
zi periodică de piață ce avea loc în mod regulat la fiecare opt zile. ¹⁰

Calendarele Iuliane timpurii  nu erau împărţite în perioade de timp precum
calendarele moderne, ci datele erau numerate în coloane, cu zilele săptămânii
desemnate prin  litere de la A la H.¹¹De exemplu  ianuarie  începea cu ziua „A” și ar continua,
cu un ciclu de opt zile pe săptămână,  ultima zi a lunii fiind  ziua „E.” Spre deosebire de
calendarul ebraic, calendarul roman a avut un ciclu săptămânal continuu.
Deoarece ianuarie s-a încheiat cu ziua „E”, februarie a început cu ziua
„F”. De asemenea, Februarie se încheia cu ziua „A” şi Martie
începea cu ziua „B”:

A k12 Jan	F k Feb	B k Mar
B	G	C
C	H	D
D	A	E
E, etc.	B, etc.	F, etc.

În continuare prezentăm o reconstrucție ¹³
a lui Fasti Antiates,  singurul calendar
pre-iulian cunoscut  care există încă ¹⁴
şi datează din 60 î. Hr; a fost descoperit pe locul oraşului lui Nero în Antium.

Fasti Antiates – reconstrucție a singurului calendar pre-iulian cunoscut
care există încă.

Acest calendar a fost pictat pe ipsos cu
litera A vopsită în roșu pentru a indica începutul săptămânii. Lunile sunt
aranjate în 13 coloane. Ianuarie pe stânga, începea cu  ziua „A” și se încheia cu ziua
„E”. În partea de jos a fiecărei coloane sunt cifre romane mari care
arată numărul de zile din luna. Coloana din extrema dreaptă este a13-a, luna
intercalată. Scrieri suplimentare apar lângă inscripţiile  zilelor. Săptămânii. Acestea indicau ce fel de
afaceri ar fi putut, sau nu, să fi efectuate în acea zi.

Toate exemplarele de Fasti Iulian, sau calendarele, datează din timpul lui Augustus ¹⁵ (63 î.Hr. –
14 d.Hr.) şi al lui Tiberius (42 î.Hr. – 37 d.Hr.) Dacă presupunerea conform
căreia sâmbăta este Sabatul biblic ar fi corectă,  întrucât ciclul săptămânal nu ar fi fost
întrerupt  la trecerea de la calendarul
Iulian la cel Gregorian, ar trebui să fie ușor de dovedit utilizând primul
calendar iulian încă în existență. Un exemplu de Fasti Julian se păstrează pe
aceste fragmente de piatră și oferă o dovadă pentru cea de a doua piesă a
puzzle-ului, necesară în stabilirea adevărului istoric al calendarului. Săptămâna
de opt zile este în mod clar vizibilă pe acesta şi dovedeşte că săptămâna de
opt zile era încă utilizată de către romani în timpul și imediat după moartea
lui Hristos.

IEste important să ne
amintim că săptămâna biblică ca unitate individuală de timp definită în Geneza
1, a constat doar din șapte zile: șase zile lucrătoare, urmate de o zi de
odihnă de Sabat în ultima zi a săptămânii. Ciclul de opt zile a calendarului
iulian era folosit în timpul lui Hristos. Cu toate acestea, dacă israeliții ar
fi ținut ziua a șaptea Sabatul pe ciclul săptămânal de opt zile al calendarului
iulian, aceasta ar fi fost considerată idolatrie. Chiar și atunci când
săptămâna iuliană s-a scurtat la șapte zile, ea nu se conforma ciclului
săptămânal a săptămânii biblice şi nici nu semăna cu săptămâna modernă utilizată
astăzi.

Cele Șapte zile
 ale săptămâni planetare

Declinul săptămânii romane de opt  zile a fost determinat de doi factori: A)
extinderea Imperiului Roman ¹⁶, care i-a pus pe romanii în contact
cu alte religii și la rândul lor au influenţat religia altor popoare, şi B)
Creșterea importanţei cultului  Mithraic.¹⁷
Mithraismul a jucat un rol semnificativ în  restructurarea săptămânii iuliene deoarece era
un puternic concurent al creştinismului timpuriu.¹⁸

Se pare că unii lideri spirituali care
dețineau controlul asupra lumii păgâne au ordonat lucrurile în aşa fel încât săptămână
planetară păgâna să trebuiască doar să fie introdusă la momentul potrivit, astfel
încât cel mai răspândit cult al soarelui din toate timpurile să vină în faţă și
ziua Soarelui să fie înălțată ca fiind mai presus și mai sacră decât toate
celelalte. Cu siguranță acest lucru nu s-a realizat accidental.¹⁹

Sub acești doi factori,
săptămâna iuliană a început un proces evolutiv ce a durat câteva secole, şi s-a
încheiat cu forma săptămânii așa cum este cunoscută astăzi. Originala săptămână
planetară de șapte zile este a treia și ultima piesă a puzzle-ului care
dovedește că sâmbătă nu este Sabatul biblic, nici duminică prima zi a
săptămânii biblice. Această transformare a durat câteva sute de ani. Franz
Cumont, considerat a fi o mare autoritate în ceea ce priveşte Mithraismul, pune
în legătură acceptarea săptămânii de șapte zile de către europeni cu popularitatea
Mithraismului în Roma păgână:

Fără îndoială răspândirea  tainelor iraniene [persane] a avut un rol
considerabil în adoptarea generală, de către păgâni, a săptămânii în care
Duminica era considerată zi sfântă. Numele pe care le folosim  fără să știm pentru celelalte șase zile, au
intrat în folosință în același timp în care Mithraismul a câștigat adepți în
provinciile din Occident, și nu este o greşeală stabilirea unei relații de
coincidență între cucerirea acestora și acest fenomenul concomitent.²⁰

Cumont subliniază, de
asemenea originile păgâne și adoptarea recentă a unei săptămâni de șapte zile
cu Duminica ca zi sfântă, în astrologia și religia din vremea grecilor și a romanilor:

„Importanţa atribuită zilei  Soarelui l [dies Solis], a contribuit şi ea,
cu siguranță la recunoașterea generală a Duminicii ca zi sfântă. Acest lucru
este în legătură cu un fapt mult mai important, și anume, adoptarea săptămânii
de către toate națiunile europene. ²¹

Semnificația imensă a
acestor lucruri pentru creștini, se regăsește în faptul că Duminică nu poate fi
ziua în care Hristos a înviat din morți, pentru că Duminică nu a existat în
calendarul iulian din zilele lui Hristos. Nici Sâmbăta nu poate fi Sabatul biblic
al Zilei a Șaptea pentru că inițial săptămâna planetară păgână  începea cu Sâmbăta.

Următoarul desen al unui
calendar de perete găsit la Băile lui Titus (construite în  79 – 81 d. Hr) constituie o dovadă în plus că
nici Sabatul biblic, nici ziua învierii lui Hristos nu pot  fi vreodată găsite folosind calendarul iulian.
Cercul din centru conține cele 12 semne ale  zodiacului, corespunzătoare celor 12 luni ale
anului. Cifrele romane din coloanele din stânga și cele din dreapta indică  zilele lunii. În partea de sus a calendarului
apar șapte zei planetari ai păgânilor  romani.

Calendar Roman de perete

Sâmbăta, (sau dies Saturni – ziua lui
Saturn) era prima zi a săptămânii, nu a șaptea. Ca zeu al agriculturii, el
poate fi văzut în această poziție de mare importanță, deținând simbol său, o
seceră. Apoi, în a doua zi a săptămânii păgâne planetare, se vede zeul soare,
cu raze de lumină în jurul capului. Duminica a fost inițial a doua zi a
săptămânii planetare și era cunoscută sub numele de dies Solis. A treia zi a era
 dies Lunæ (ziua Lunii – luni). Zeița Luna
este prezentată ca purtând o semiluna pe cap, coarne ca o diademă. Restul
zeilor urmează în ordine: dies Martis (ziua lui Marte); dies Mercurii (ziua lui
Mercur); dies Jovis (ziua lui Jupiter); și dies Veneris (ziua lui Venus), a
șaptea zi a săptămânii.²²

Atunci când  utilizarea calendarului iulian cu recenta sa
adoptare a săptămânii planetare păgâne s-a răspândit în nordul Europei, numele
zilelor dies Martis până la dies Veneris au fost înlocuite cu nume de zei
teutoni.²³ ziua lui Marte a  ” devenit Ziua lui Tiw (Tuesday-
corespondentul lui marţi în engleză); Ziua lui Mercur a devenit Ziua lui Woden (Wednesday-
corespondentul lui miercuri); Ziua lui Jupiter a devenit Ziua lui Thor (Thursday-
corespondentul lui Joi); și Ziua lui Venus „a devenit Ziua lui Friga (Friday)-
corespondentul lui vineri). ²⁴ Influența numele astrologice păgâne a
zilelor – este văzută şi astăzi. Limbile de origine latină, cum ar fi româna,
păstrează numele astrologice pentru luni până la vineri, influența creștină
fiind observată  în cuvintele alese pentru
ziua soarelui (Dominica, sau ziua Domnului) și pentru ziua lui Saturn (Sâmbăta,
sau  Sabatul.)

Potrivit lui Rabanus Maurus (776-856 d. Hr),
Arhiepiscopul de Mainz, Germania, Papa Silvestru I a încercat să redenumească
zilele săptămânii planetare pentru a corespunde cu numele săptămânii biblice:
Prima zi (prima Feria), a doua zi (a doua Feria), etc²⁵.  Bede (672-735 d.Hr)  „Venerabilul”, călugărul englez, bine
cunoscut şi savant de o potrivă, a consemnat încercările lui Sylvester I de a
schimba numele păgâne ale zilelor săptămânii. În De Temporibus, el spune:
„Dar sfântul Sylvester le-a ordonat să fie numite feriae, numind prima
zi” [ziua] Domnului, imitându-i pe evrei, care au numit-o prima zi a
săptămânii, a doua a săptămânii, și așa mai departe celelalte. „²⁶
“Numele astrologice” au fost cu toate acestea prea adânc înrădăcinate. În timp ce terminologia oficială a
Bisericii Romano-Catolice rămâne Ziua Domnului, Ziua a doua, Ziua a treia,
etc., cele mai multe țări se agăță în totalitate sau în parte de numele
planetare pentru denumirea zilelor.

Influența astrologică este, evidentă și cu
atât mai pronunțată în jurul graniţelor Imperiului Roman, unde creștinismul a
ajuns mult mai târziu. Engleza, Olandeza, Breton, Welsh, și Cornish, care sunt
singurele limbi europene care păstrează până astăzi numele originale planetare
pentru toate cele șapte zile ale săptămânii, acestea sunt  vorbite în zone care au fost lipsite de orice
influență creștină în decursul primelor secole ale erei noastre, atunci când
săptămâna astrologică se răspândea în tot Imperiul. ²⁷

„Modul ecleziastic de a numi zilele
săptămânii nu a fost ,cu excepția portughezilor care folosesc termenii Segunda
Feria etc., adoptat, de nici o altă națiune. ²⁸

Faptul că atât calendarul
iulian cât şi săptămâna planetară păgână au fost acceptate pentru a fi
utilizate de către creștini relevă un sincretism al creștinismului cu
păgânismul despre care apostolul Pavel avertiza atunci când a scris:

“Căci taina nelegiuirii lucrează deja, dar
numai până când²⁹ ceea ce îi stă acum în cale va fi dat la o parte.
Atunci într-adevăr se va dezvălui cel nelegiut, pe care Domnul îl va mistui cu
duhul gurii Sale şi îl va nimici cu strălucirea venirii Sale, cel nelegiut , a
cărui arătare se va face cu puterea lui Satan, cu toată puterea şi semnele şi
minunile mincinoase, şi cu toată înşelătoria nedreptăţii în cei ce pier, pentru
că nu au primit dragostea adevărului, ca să fie salvaţi. Şi din această cauză
Yahuwah le va trimite o puternică amăgire, ca ei să creadă o minciună. Ca să
fie condamnaţi³⁰ toţi cei ce nu au crezut adevărul ci şi-au găsit
plăcerea în nedreptate.”³¹

Săptămâna planetară,
precum şi calendarul iulian care a adoptat-o, sunt iremediabil păgâne. Faptele
istorice arată că nici Sabatul biblic, nici prima zi a săptămânii biblice nu
pot fi stabilite folosind calendarul modern. Dacă este importantă închinarea
într-o anumită zi, atunci este de asemenea important să cunoaştem ce calendar să
folosim și când a avut loc schimbarea calendarului actual. Trebuie să ne amintim
întotdeauna că timpul în care cineva se închină descoperă cui se închină
acesta: lui  Eloah Creatorul, sau
dumnezeului acestei lumi, care este liderul răzvrătirii împotriva Creatorului.
Fiecare Divinitate /divinitate are propriul Său /său calendar prin care să fie
adorată. Atât Sâmbăta cât și Duminica (ca de altfel şi Vinerea) sunt zile de
închinare păgâne.

Ce calendar veţi folosi
pentru a stabilii ziua de închinare?

_________________________________________________

Articole
similare:

• Vizionaţi de asemenea: Istoria Calendarului Iulian
  

¹Intercalarea: inserarea unor
zile sau luni suplimentare pentru a alinia anul lunar mai scurt cu anul solar care
este mai lung. Întrucât intercalarea a fost considerat  aaduce „ghinion”, în timpul  celui de al doilea război punic (218-201
î.Hr.) preoții ezitau să facă modificări, făcând ca astfel calendarul să nu fie
corelat cu anotimpurile.

²Julius Cezar a fost ales
Pontifex Maximus în 63 î.Hr. (James Evans, „Socotirea Calendarelor şi a
timpului”, Istoria și practica astronomie antice, Oxford University Press,
1998, p. 165.)

³„Pontifex
Maximus” este acum un titlu rezervat exclusiv Papei. Acest lucru este foarte
potrivit întrucât calendarul gregorian în uz astăzi este atât păgân cât și
papal, pentru că a fost fondat pe calendarul iulian care era păgân și modificat
și numit după un papă.

⁴ Pentru
a declara o intercalare, pontifex maximus  trebuia să fie la Roma în luna februarie. Întrucât
Iulius Cezar a fost implicat in diverse razboaie, au existat doar o singură
intercalare a declarată de când el preluase mandatul. Într-o scrisoare
aadresată lui Atticus, datată din  13
Februarie anul 50 î. Hr, Cicero se plângea că el nu știa încă dacă ar exista o
intercalare mai târziu în lună.

⁵ „Calendarul Iulian,”
Enciclopedia Britanică.

⁶Ibid., subliniere
adăugată.

⁷ Un Dicţionar al Greciei
şi Romei Antice, William Smith LL.D., William Wayte, M.A., George E. Marindin,
M.A., eds., London, William Clowes and Sons, Ltd., 1890, Vol. I, p. 344. Format
digital pe Google.

⁸ Această presupunere nu este susţinută de
cercetători. Evreii confirmă că în prezent calendarul rabinic folosit nu este
calendarul lui Moise, și oamenii de știință creștini recunosc că era diferit calendarul
biblic de cel utilizat astăzi. Unii, recunosc de asemenea, că atunci când
Sabatul zilei a șaptea este calculat pe calendarul biblic nu va coincide cu
Sâmbăta.

⁹J. P.V.D. Balsdon, Viața
și petrecerea timpului liber în Roma antică, (New York: McGraw-Hill, 1969) p.
59; P. Huvelin, Eseu privind istoria dreptului pieței și a târgurilor (Paris:
Aruthur Rousseau 1897), p. 87; Ovidiu, Fasti (Cambridge, MA: Harvard University
Press, 1951), p. 6; Alan E. Samuel, Cronologia Greacă și Romană(München: CH
Beck’sche Verlagbuchhandlung, 1972), p. 154.

¹⁰Eviatar Zerubavel, Cercul
celor Șapte Zile: Istoria și semnificația săptămânii, (University of Chicago
Press, 1985), p. 45.

¹¹ Zerubavel, op.cit, 158.
Balsdon, op.cit., p. 60; Francis H. Colson, Săptămâna, (Cambridge, Anglia:
Cambridge University Press, 1926), p. 4; W. Warde Fowler, Festivalurile romane din
perioada Republicii (Port Washington, New York: Kennikat Press, 1969), p. 8; P.
Huvelin, op.cit., P 88; Alan E. Samuel, op.cit., pp. 153-154; Ovidiu, op.cit.,
Hutton Webster, Zile de odihnă, (New York: MacMillan) p. 123; W.E. van Wijk,
Numărul de aur (Haga: Martinus Nijhoff, 1935), pp. 24-25.

¹²Kalendæ: prima zi a
lunii.

¹³Palazzo Massimo Alle Terme, ed. Adriano La Regina, 1998.

¹⁴ Pentru informații
suplimentare, a se vedea calendarul Republicii Romane de A. K. Michels (Princeton,
1957).

¹⁵ Cezar Augustus, primul
împărat roman, este menționat în Biblie. Impozitul său ce consta într-o taxă i-a
adus pe Maria și pe Iosif la Betleem chiar la momentul nașterii lui Hristos.
(Vezi Luca 2: 1.) Din cauza metodei de numărare inclusive a romanilor, o sărire
peste un an era intercalată inițial la fiecare trei ani. Pentru a ajusta perioada
de timp suplimentară, Augustus a decretat că nu trebuie  intercalat nici un an în perioada dintre anul
8 î. Hr și anul 8 d. Hr.  Luna a opta a
fost redenumită August în cinstea lui.

¹⁶Zerubavel, op.cit., p.
46; Huvelin, op.cit., pp. 97-98.

¹⁷R. L. Odom, Duminica în
Roma păgână, (TEACH Services, Inc., 2003; originală de autor: Review and Herald
Publishing Association, 1944), p. 157.

¹⁸ Multe dintre cele mai
importante elemente ale creștinismului au un corespondent în Mithraism.
Creștinismul a fost numit o versiune de plagiată a mithraismului. Cei care
caută să discrediteze creștinismul indică adesea asemănările dintre cele două
religii.

¹⁹Odom, op.cit.

²⁰Franz Cumont, Texte și
Monumnets simboluri referitoare la Misterele lui Mithra, Vol. I, p. 112, as
quoted in ibid, p. 156

²¹Page 163

²² „Astrologia, astronomia păgânizată,numea
fiecare dintre cele 24 de ore ale zilei după numele unui zeu planetar în
funcâie cu presupusa sa poziție față de 
pământ… Prin urmare, dacă Saturn ar fi domnat prima oră a zilei, acea
zi s-ar fi numit ziua lui Saturn … pentru că ultima oră a zilei lui Saturn
este atribuită lui Marte, prima oră a zilei următoare ar aparține Soarelui,
următoarea zeului planetar ce vine la rând. Acest lucru îl face stăpân pe Soare
înacea zi, așa că  aceasta este numită
„ziua Soarelui” (Duminica) „R.L. Odom, Cum și-a primit duminica
numele? (Nashville, Tennessee. Southern Publishing Assoc, 1972), p. 10 și 11.
Ibid., p. 5.

²³Ibid., p. 5. 

²⁴J. Bosworth și T.N.
Toller, „Frog-Dæg” Un dicționar anglo-saxon, 1898, p. 337, pus la
dispoziție de Germanic Lexicon Project; Odom, Cum și-a primit duminica numele?  op.cit. Vezi, de asemenea, „Vineri”
în Webster’s New Universal Unabridged Dictionary, ediția a 2, 1983.

²⁵See Rabanus Maurus, Institutele
clericale, Cartea 2, ch. 46, in J. P. Migne, Patrologia Latina. – o colecție
enormă de scrieri ale Părinților Bisericii și a altor scriitori bisericești
publicate de către Jacques-Paul Migne.

²⁶ A se vedea Bede,
Patrologia Latina, Vol. 90, op. cit.

²⁷Zerubavel, op.cit., p. 24.

²⁸ „Feria”, Enciclopedia
Catolică, vezi Vol. 6 p. 43,  sau www.newadvent.org.

²⁹ „oprește”: #
2722 – a trage în jos, a poseda sau a intra în posesie;  „Acest
cuvânt înseamnă ” de a deţine ferm „… de către oameni nedrepți care
împiedică răspândirea adevărului prin nelegiuire” (The New Strong’s
Expanded Dictionary, Thomas Nelson Publ. 2001.). Acesta este un cuvânt adecvat
pentru a communica ceea ce s-a realizat prin sincretismul păgânismului cu
creștinismul.

³⁰ (# 2929): A împărți sau
separa; a face o distincție între sau a trece peste. „Se pronunță
judecată” (ibid.)

³¹II Thess. 2:7-12