Copiii au studiat povestea lui Iona la orele de Biblie. Doamna
Fredericks a cerut clasei a doua să deseneze o imagine despre Iona. Cei mai
mulţi dintre copii au desenat imagini cu Iona în apă cu peștele sau în curs de
a fi înghițit de peşte.

Câțiva au facut un unghi într-o parte care îl arăta pe Iona
cum se roagă în interiorul peștelui. Când doamna Fredericks s-a uitat la imaginea
lui Jennifer, s-a gândit că ea nu a avut nici o idee despre ceea ce trebuia să
fie. În interiorul unui dreptunghi mare erau trei paturi si trei sori zâmbitori
deasupra figurilor schematice ale unui tată și unui băiețel care se țin de
mâini. Cea mai mare parte a dreptunghiului a fost umplută cu creion maro. În
partea de sus, erau fire de iarbă verde. Rădăcinile puțin sub iarbă au fost desenate
cu meticulozitate.” Jennifer, trebuia să desenezi o imagine despre  Iona, dar eu nu-l văd nicăieri în imagine. Nu
înțelegi semnificaţia?”, „Nu, am făcut-o, d-na Fredericks! Vezi?
Acesta este semnul lui Iona: Fiul
omului este sub pământ timp de trei zile și trei nopți. Vezi băiețelul? El e
fiul. Paturile sunt cele trei nopți. Sorii sunt zilele și totul este în pământ.
„În timp ce imaginea a produs un chicotit din partea profesoarei ei, cei
mai mulți creștini nici măcar nu sunt, la fel de aproape de înțelegerea”
semnului lui Iona ” precum micuţa Jennifer.

Diferitele biserici învață interpretări variate cu privire
la însemnătatea vorbelor Mântuitorului atunci când a profețit despre moartea
Sa, zicând: „Un neam viclean și preacurvar cere un semn, dar nu i se va da
alt semn, decât semnul prorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat trei zile și
trei nopți în pântecele chitului, tot aşa Fiul Omului va sta trei zile și trei
nopți în inima pământului „. (Matei 12: 39-42)

Abundența
Diverselor Teorii – Diferite confesiuni au venit cu interpretări variate
despre” semnul lui Iona.” Se sugerează că perioada de timp se referă la una dintre următoarele variante:

1. Din dimineaţa de Vineri a răstignirii  până la învierea de Duminică dimineața
2. De miercuri seara până Sâmbătă seara.
3. Numai Timpul şederii în mormânt, de exemplu, de vineri
seara până duminică dimineața.

Prima problemă care apare cu fiecare dintre aceste
interpretări este că, acestea se bazează pe o premisă greșită:  israeliţii folosesc calendarul iulian păgân.
Israeliții, în timpul lui Yahushua au folosit calendarul luni-solar al lui Moise. Calendarul biblic nu
se aliniază cu oricare din zilele planetare de vineri, sâmbătă și duminică, sau
cu săptămâna timpurie de
opt zile a calendarului iulian inițial. Dar există și alte probleme
care dezvaluie incorectitudinea acestor teorii.

De
la răstignire la înviere: Mulți presupun că semnul lui Iona
se referă la perioada de timp de la răstignire până la înviere. Acest lucru
este incorect, pentru că Mântuitorul a fost crucificat la jumătatea dimineții, la momentul jertfei
de dimineață pe Abib 14. Deci, în timp ce părțile celor trei zile sunt
calibrate, aceasta reprezintă doar două
nopți.

De
Miercuri seara până Sâmbătă seara: Alți creștini cred că
semnul lui Iona era necesar ca Yahushua să-și petreacă un total de 72 de ore în
mormânt. În cadrul acestui scenariu, ei învață că răstignirea a avut loc Miercuri,
după calendarul iulian. Această credință este, de asemenea, incorectă pentru
că, plasează învierea Sâmbătă noaptea. Acest lucru este incorect din două
motive. În primul rând, așa cum a declarant anterior, calendarul iulian nu a
fost folosit de evrei la momentul lui Yahushua. În al doilea rând, Scriptura
declară că învierea nu a avut loc în noaptea de Abib 15. Mai degrabă, a avut
loc în zorii zilei de 16 Abib: „La sfârșitul Sabatului, când începea să se
lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, a venit Maria Magdalena și cealaltă
Marie să vadă mormântul „(Matei 28: 1). Răstignirea a avut loc în conformitate cu marele sistem de tipuri și
anti-tipuri stabilite de Yahuwah la momentul Exodului. Prin urmare, nu s-ar fi
putut produce în orice moment înainte de Abib 14.

Noaptea
de vineri spre sâmbătă seara: Alții au greșit
presupunând că, numai orele petrecute de Yahushua în mormânt se califică a fi „în inima pământului.”

Lazăr tocmai fuseses înviat dintr-un mormânt, după patru
zile și fariseii care au vrut un semn erau foarte conștienți de aceasta. A
dorit [Yahushua] să repete această minune, în mai puţine zile, și să ofere
astfel un semn? Nu, semnul era mult mai mult decât învierea din morți după trei
zile și nopți dintr-un mormânt. Semnul era să
Se cufunde în păcatele noastre, despărțit de [Yahuwah], după cum Iona a profețit,
unde [Yahuwah] nu ar auzi, să plătească pentru păcatele noastre cu suferință,
moarte și să învie, din nou, a treia zi.¹

Pentru a înțelege semnul dat de Yahushua, este necesar să
se înțeleagă limbajul simbolic folosit de El. Ca întotdeauna, Scriptura oferă
indicii pentru a explica propriile mistere. Există trei puncte care, atunci
când s-au înțeles, relevă în mod clar sensul de referință al lui Yahushua la
„semnul proorocului Iona”:

1. Numărarea
inclusivă față de numărarea exclusivă
2. Sensul expresiei „inima pământului”
3. Când cele „trei zile și trei nopți”
au început

Numărarea
inclusivă: Atât Romanii cât și Israeliții din timpurile biblice numărau
diferit faţa de modul cum o fac cei mai mulți oameni de astăzi. Mare parte din
oamenii de astăzi numără în mod exclusiv.
De exemplu, să presupunem că fetiţa ta vine la tine în 20 aprilie, după vacanța
de primăvară. Ea întreabă cât timp va mai fi până la vacanța de vară. Știi că
școala ei va permite începerea vacanței de vară pe 15 iunie. Prin urmare, îi
spui că vacanța de vară începe în două luni. Ați număra în exclusivitate, numai lunile mai și
iunie. Nu ar fi numărată luna aprilie, pentru că este luna în care vă aflați. Un
Roman sau un Israelit, pe de altă parte, numărau întotdeauna inclusiv. Dacă ar
fi fost întrebaţi când va avea loc vacanța de vara, răspunsul lor ar fi fost
după trei luni, deoarece numărau întotdeauna luna în care a început
numărătoarea. Prin urmare, nu este necesar pentru semnul lui Iona să
cuprindă un interval de 72 de ore. În plus, numărarea unei zile ca o perioadă
de 24 de ore a fost o metodă de numărare care nu exista printre copiii lui
Israel. Nopțile au fost împărțite în ceasuri și zilele au fost împărțite în mod
egal în 12 ore pe cadranul solar. Yahushua s-a întrebat, „Nu sunt 12
ceasuri în zi?” (Vezi Ioan
11: 9). Orele de vară erau, prin urmare, mai lungi decât  orele din timpul iernii. Prin numărarea
inclusivă, orice porțiune a unei zile a fost considerată ca o zi. Prin urmare,
Abib 16, ziua învierii Mântuitorului, a fost a treia zi de la numărare, chiar
dacă El a fost înviat la începutul acelei zile.

Inima pământului: Credincioșii au
presupus mult timp că „inima pământului” se referă la a fi îngropat.
Cu toate acestea, acest lucru este prea limitat ca explicație. În adevăr,
„inima pământului” are o aplicație mult mai largă. Scriptura se
referă la „pământ” ca fiind rasa umană sau, mai exact inima omului. În parabola semănătorului,  Yahushua a afirmat în mod explicit că ceea ce
a fost semănat în pământ a fost (vezi Marcu 4:3-20) „Cuvântul din inimile lor.” Scriptura, de
asemenea, a precizat că inima omului este rea și păcătoasă:

„Inima este
nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; Cine poate s-o cunoască?
„(Ieremia 17: 9)

„Yahuwah a văzut că răutatea omului era mare pe
pământ, și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate…
numai spre rău.” (Geneza 6: 5)

Originalul grecesc pentru inima prevede confirmarea
suplimentară: „Kardia … inima, adică (fig.) (Mintea) gândurile sau sentimentele ….” ² Prin urmare, inima pământului se referă la mult mai mult
decât o simplă îngropare fizică în pământ. Se referă la a fi sub condamnarea
păcatului. Yahushua era fără de păcat. El trebuia să fie, sau El nu ar fi putut
fi Mântuitorul nostru. S-a spus că El, în mod voluntar, şi-a asumat responsabilitatea pentru păcatele noastre. Acesta a fost misterul harului care a permis doar
Creatorului să ofere o justificare și răscumpărarea păcătosului pocăit. Prin
faptul că Yahushua a acceptat păcatele noastre, la care nu a avut nici o parte,
El a putut să ne ofere
neprihănirea Lui, la care noi nu am avut nici un rol.

Şi toate lucrurile acestea sunt de la Yahuwah, care ne-a
împăcat cu El prin Yahushua Unsul, și ne-a încredinţat slujba împăcării, că
adică, Yahuwah era în Yahushua împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în
socoteală păcatele lor, și ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări
… Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi
să fim neprihănirea lui Yah în El. (2 Corinteni 5: 18-19, 21)

Întreagul capitol
cincizeci şi trei din
Isaia explică acest schimb divin:

Dar El era străpuns pentru păcatele
noastre,
zdrobit pentru fărădelegile noastre;
Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut
peste El,
şi prin rănile Lui suntem tămăduiți
…
Yahuwah a făcut să cadă asupra Lui
nelegiuirea noastră a tuturor…
Și a fost în numărul celor
fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora,
şi S-a rugat pentru cei vinovați.
(Isaia 53: 5-6, 12)

Când Yahushua a devenit păcat pentru
noi, El a acceptat pedeapsa tuturor celor care continuă să se răzvrătească
împotriva cerului şi cu care trebuie să se confrunte. Iar pedeapsa este despărțirea de Yahuwah
Însuși:

„ci nelegiuirile voastre pun un
zid de despărţire între voi şi Elohim;
Păcatele voastre vă ascund Fața Lui
şi-L împiedică să vă asculte.”
(Isaia 59: 2)

„Dacă aș fi cugetat lucruri
nelegiuite în inima mea,
nu m-ar fi ascultat Elohim. „
(Psalmul 66:18)

Când
a început numărătoarea? Pedeapsa îndurată de Yahushua a fost
suferinţa separării veșnice de Creatorul Tuturor Lucrurilor. Această suferință
a culminat cu moartea Sa atunci când a suferit o ruptură cardiacă (infarct), demostrată de jeturile
duble de sânge și „apă”. Cu toate acestea, suferința Mântuitorului nu
a început cu primul cui înfipt în piele, sau prima dungă de la biciul Roman .
Acest lucru este esențial pentru a înțelege semnul proorocului Iona. Suferința
lui Yahushua a început atunci când a căzut sub condamnarea divină pentru păcat în Grădina Ghetsemani.

În Grădina Ghetsimani Hristos a suferit în locul omului,
aşa cum și natura umană a Fiului lui [Yahuwah] s-a clătinat sub oroarea
teribilă a vinei păcatului, până când de pe buzele Sale palide și tremurânde a
ieşit forțat strigătul agonizant, „Tată , dacă este cu putință, depărtează
de la Mine paharul acesta…”, dar dacă nu există o altă cale prin care
mântuirea omului căzut poate fi realizată, apoi „… nu cum voiesc Eu, ci
cum voiești Tu.” Natura umană ar fi murit atunci sub oroarea şi povara
păcatului, și nici  un înger din cer nu
L-ar fi întărit să suporte agonia^..3

Yahushua a fost Mielul lui Yah care ia păcatele lumii. El a fost
răstignit la Paște (luna Abib 14),
astfel încât dreptatea lui Yahuwah să treacă peste păcătoșii pocăiți, aşa cum
Îngerul Morții a trecut peste copiii lui Israel în Egipt. Cu toate acestea,
suferința Lui a început în grădina Ghetsimani, după Cina cea de Taină(Ultima Cina), în
seara zilei de 13 Abib.

Puterea care a aplicat
dreptatea retributivă peste înlocuitorul și garantul omului, a fost puterea
care a susținut și a confirmat suferința Celui care s-a aflat sub greutatea
imensă a mâniei care ar fi căzut asupra unei lumi păcătoase. Hristos a suferit
moartea, care a fost pronunțată asupra călcătorilor Legii lui [Yahuwah].

Este un lucru de temut pentru păcătosul care se pocăiește
să cadă în mâinile viului [Eloah]. … Dar nu a fost dovedit  niciodată, într-o așa de mare măsură, ca în
agonia lui Hristos, Fiul infinitului [Eloah], atunci când El a purtat mânia lui
[Yahuwah] pentru o lume păcătoasă. Aceasta a fost o consecință a păcatului,
călcării legii lui [Yahuwah], iar Grădina Ghetsimani a devenit, eminamente,
locul de suferință într-o lume păcătoasă. Nici o durere, nici o agonie, nu
poate fi măsurată cu ceea ce a îndurat Fiul lui [Yahuwah].⁴

Agonia mentală și emoțională îndurată de Mântuitor atunci
când „El a purtat păcatele multora și S’a rugat pentru cei vinovați”
(Isaia 53:12), a început în Ghetsimani. Scriptura înregistrează momentul
îngrozitor: ” și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge care
cădeau jos pe pământ.” (Luca 22:44) Aceasta a fost înainte de arestarea
sa. Purtând deja mânia divină destinată păcătoșilor, pedeapsa a început, de
fapt, cu o noapte înaintea răstignirii. Scriptura confirmă că pedeapsa pentru
păcătoși a cuprins mult mai mult decât cele aproximativ șase ore petrecute de
Mântuitor pe cruce. Există douăsprezece pasaje din Scriptură care se referă la
o perioadă de timp de trei zile din jurul morții lui Yahushua și fiecare dintre
ele se referă în mod specific, într-un fel, la suferința psihică care a început
în Ghetsimani precedând moartea Sa.

„De
atunci încolo, Yahushua a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să
meargă la Ierusalim, să pătimească
mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din
partea cărturarilor, că are să fie omorât, și
că a treia zi are să învieze.” (Matei 16:21)

A treia zi de când? De când a început suferința. Citește
mai departe:

„Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă
Scripturile. Și le-a zis: „Așa este scris, și așa trebuia să pătimească
Cristosul, și să învieze a treia zi
dintre cei morți.”(Luca 24: 45-46)

„Atunci a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai
de seamă și de cărturari, să fie omorât,și după trei zile să învieze.”
(Marcu 8:31)

Acest text are o notă specială, pentru că este foarte clar
că învierea vine dupa un proces de
trei zile care a început cu suferința Lui. Luca 24 înregistrează povestea a doi
oameni care au mers pe jos de la Ierusalim la casa lor din Emaus pe Abib 16, în
ziua învierii. În timp ce mergeau, au discutat „toate aceste lucruri care
s-au întâmplat.” (Luca 24:14)

Așa a și fost, în timp
ce ei vorbeau și se motivau, Yahushua Însuși s-a apropiat și a mers cu ei. Dar
ochii lor erau împiedicați,
astfel încât aceștia să nu-L cunoască.

El le-a zis: „Ce
vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum? Și ei s-au oprit
uitându-se triști.”

Și ei I-au răspuns, „Ce s-a întâmplat cu Yahushua din
Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte și în cuvinte înaintea lui Eloah
și înaintea întregului norod. Cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri
L-au dat să fie osândit la moarte, și
L-au răstignit. Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe
Israel, dar cu toate acestea, astăzi este a
treia zi de când s-au întâmplat toate aceste lucruri. (Luca 24: 15-17,
19-21)

Acest lucru I-a dat Mântuitorului ocazia să-i învețe și să
inspire credința lor: Atunci El le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici
cu inima când este vorba să credeți tot ceea ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste
lucruri, și să intre în slava Sa? „Și a început de la Moise și de la
toți proorocii, și le-a tâlcuit,  în
toate Scripturile, ce era cu privire la El. (Luca 24: 25-27)

(Pentru a citi alte pasaje Biblice care arată același
proces de evenimente, click aici și
derulați .⁵ Nu trebuie să se ignore această profeție minunată a
suferințelor Mântuitorului și moartea Sa, după cum nu trebuie să se impună un
interval de 72 de ore pe perioada de timp. Perioada de timp de la seara zilei
de 13 până în zorii spicelor în Abib 16 îndeplinește parametrii acestei
profeții. „Semnul proorocului Iona” a fost perfect împlinit în
suferințele Mântuitorului și în moartea Sa, atunci când El a acceptat de bună
voie condamnarea legii împotriva păcătoșilor și a acceptat să fie separat de
Yahuwah de dragul omenirii
răscumpărate.

1 Jen Shroder, Trei zile
și trei nopți: Semnul lui Iona.

2 Kardia, # 2588, dicționar New Strong Extins de cuvinte din Biblie.

3 SDA Bible Commentary, vol. 5, p. 1103.

4 Ibid.

5 În Fapte 10:39
cuvântul grecesc original, tradus „ucis” implică o moarte violentă.
Aceasta nu a fost o moarte milostivă, rapidă. Mai degrabă una violentă plină de
suferință.

6 Faptul că învierea a avut loc în zori în
Abib 16, a treia zi a profeției, susține indirect dovezi biblice care dezvăluie
că ziua
începe în zori.