1. Prima
Minciună
În
Geneza 2: 9 citim: "Și Yahuwah Elohim a
făcut să crească din pământ fiecare pom care este plăcut la
vedere și bun pentru mâncare; şi pomul vieții, în mijlocul
grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului." Avem
toate motivele să credem că textul dorește să descrie, în mod
literal, doi copaci ce au rod, care ar putea fi cules și mâncat. Și
totuși, numele copacilor exprima o altă realitate.
Pomul
vieții era esențial pentru susţinerea vieţii omeneşti. Fără să
mănânce constant din roadele acestui copac, corpul omenesc urma
să-și piardă vitalitatea și să moară. Acest lucru este exprimat
în Geneza 3:22. "Și Yahuwah Elohim a
spus: Iată, omul a devenit ca unul dintre noi, cunoascând binele și
răul: și … nu cumva să-și întindă mâna și să ia și din
pomul vieții, să mănânce și să trăiască pentru totdeauna: …". Consumul roadelor pomului vieții oferea nemurirea,
puterea de a trăi pentru totdeauna. Fără rodul pomului vieții,
omul era muritor, supus morții în orice moment. Acest verset spune
ceva şi despre pomul cunoștinței binelui și răului. După ce
mânca din acel pom, omul putea fi capabil să discearnă pentru sine
ce este bine şi ce este rău.
Însă
omul nu putea să se hrănească din ambii pomi. Nu îi putea avea pe
amândoi. Trebuia să aleagă între ei. A se hrăni din primul pom
reprezenta înţelegerea faptului că viaţa sa depinde de
providența continuă a lui Yahuwah. A mânca din celălalt
reprezenta dorința de independență față de Yahuwah pentru a
determina pe cont propriu ce este corect și ce este greșit fără a
consulta voința divină. Acesta este motivul pentru care cei doi
copaci se excludeau reciproc. Nimeni nu poate fi dependent de Yahuwah
şi în acelaşi timp independent faţă de voinţa Sa.
In
timp ce noi nu ne mai confruntăm cu posibilitatea de a mânca din
roadele celor doi pomi, ne confruntăm încă cu aceste două
mentalități. Putem să conștientizăm dependența noastră
completă de Yahuwah în ceea ce priveşte viața, cunoştinţa
binelui și a răului, mântuirea și răscumpărarea. Sau putem
pretinde a fi în mod independent nemuritori, având dreptul de a
defini ce este bine şi ce este rău pentru noi înșine și având
capacitatea de a obţine mântuirea și răscumpărarea prin
propriile noastre eforturi omenești. În mod ciudat sau nu, această
trinitate de atitudini pare să apară mereu împreună în ambele
cazuri.
Când
ispititorul i-a confruntat pe Adam și pe Eva, el a zis acesteia din
urmă: "Hotărât nu veți muri."
Geneza 3: 4. Minciuna a fost în contradicție cu realitatea
nealterată conform căreia nu putem fi dependenţi de Yahuwah pentru
viață și, în același timp, în mod voit să respingem ceea ce
Yahuwah a afirmat că reprezintă, în dreptul nostru, binele și
răul. Dacă alegem independența, alegem moartea. Dar minciuna
revine. Ne dorim să credem că putem fi independenţi de Yahuwah și
în acelaţi timp nemuritori.
Cu
răutate malefică inima omului s-a bucurat să vadă că muşcarea
din fructul cunoștinței binelui și al răului nu l-a condus
imediat în mormânt. Însă chiar în acea zi legătura vitală cu
sursa nemuriri a fost tăiată. Iar trupul nu a întârziat a se
scufunda încet și imperceptibil în tăcere și dizolvare.
Rebeliunea umană i-a orbit ochii spre a nu îşi da seama că mâna
cea rece a morții era încleștată deja în gâtul său, în care
se afla încă bucăţica muşcată din fructul arborelui. Dar,
minciuna a continuat, chiar și atunci când trupul a fost pus în
mormânt. Hotărât nu veți muri. Dorința de a crede o minciună
face ca în cida tuturor dovezilor perceptibile, mintea umană să se
agațe de existenţa unui suflet uman imaterial care supraviețuiește
morții și mormântului și trăiește și trebuie să trăiască
veșnic. Această minciună stă la baza tuturor credințelor și
speranțelor false.
Temelia
adevăratei credințe se află în cele Zece Porunci. Credința falsă
va nega una sau mai multe dintre aceste porunci. Va insinua că
Yahuwah sunt mai mulţi. Astfel, apare în explicaţii simpliste sau
mult mai rafinate, trinitarianismul și politeismul sub toate formele
sale. Credința falsă va insinua că Sabatul nu trebuie să fie
păstrat, sau că există momente când trebuie să luăm în mod
intenționat viața unei alte ființe umane. Se aduce justificarea că
din moment ce oamenii nu mor cu adevărat, a lua o viață umană nu
este atât de grav. Credința falsă deschide întotdeauna ușa
violenței și fărădelegii. Dar, în spatele ei este întotdeauna
minciuna "Hotărât nu veți muri."
2.
Ce este sufletul?
Biblia
clarifică încă de la început ce reprezintă un suflet viu. Prima
minciună conform căreia ființele umane atunci când mor nu mor cu
adevărat este atât de comună încât Yahuwah a văzut potrivit să
ne spună adevărul despre suflet chiar de la început, astfel încât
să nu trebuiască să fim înșelați. Geneza 2: 7 spune: "Și
Yahuwah Elohim a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat
în nări suflare de viață; și omul a devenit un suflet viu. "
Din
acest text putem vedea că sufletul viu este făcut din trupul omului
modelat din ţărână. Corpul este o parte a sufletului, și nu
există nici un suflet fără trup. Sufletul nu este ceva imaterial
și natural nemuritor care părăsește corpul atunci când un om
moare. Este organismul în sine, în care a fost suflată suflarea de
viață. Atunci când suflarea de viață a spiritului
ce vine de la Yahuwah părăsește trupul, sufletul viu încetează
să mai existe. Corpul se întoarce în ţărâna din care a fost
creat, și suflarea de viață se întoarce la Yahuwah care a dat-o.
Astfel Eclesiastul 12: 7 spune: "Atunci se
întoarce țărâna în pământ, cum era: Și duhul se va întoarce
la Elohim care l-a dat."
Având
în vedere faptul că atât de mulți oameni au crezut prima
minciună, putem fi ispitiţi să credem că spiritul este ceva
conștient și viu, care supraviețuiește morții și duce
amintirile și personalitate înapoi la Yahuwah. Dar acest lucru nu
este așa. Biblia arată în mod clar că nu există nici o
conștiință și nici o amintire în moarte. Eclesiastul 9: 5,6
spune: "Cei vii știu că vor muri; dar cei morți nu știu
nimic, și nu mai au nici o răsplată; pentru că până şi
amintirea lor este uitată. De asemenea, dragostea lor, și ura lor,
și pizma lor, acum a pierit; şi niciodată nu vor mai avea parte de
lucrurile ce se fac sub soare."
Experiența
morții este comparată cu un somn; Yahushua menționează acest
lucru de multe ori. De exemplu, în Ioan 11:11, el spune: "A
cuvântat acestea, și după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul
nostru, doarme; dar mă duc să-l trezesc din somn."
Din
aceste texte noi știm că sufletul este vizibil și material. El ia
ființă când suflarea vieții este unită cu trupul. Încetează să
mai existe atunci când suflarea de viață este separată de corp.
Nu există nici o conștiință în moarte.
3.
Comunicarea cu morții
Mulți
oameni cred că morții sunt spirite fără trup care pot comunica cu
cei vii. Dar în conformitate cu ceea ce am învățat din Biblie
despre suflet și moarte, este clar că un astfel de lucru este
imposibil. Cu toate acestea, mii de oameni au experimentat
comunicarea cu ceea ce ei cred a fi spiritele celor dragi sau
personaje istorice plecate dintre cei vii.
Chiar
şi în Biblie există câteva exemple de astfel de înșelăciuni.
Cel mai renumit exemplu este povestea regelui Saul, care a vizitat o
vrăjitoare din Endor. El a văzut umbra lui Samuel că se ridica din
mormânt și vorbea cu el prezicându-i soarta. Povestea începe
astfel, în 1 Samuel 28: 7 "Atunci Saul a
zis slujitorilor lui: Căutați-mi o femeie care are un spirit
familiar, ca să mă duc la ea și să o întreb. Și servitorii lui
au zis: Iată, la Endor, este o femeie, care are un spirit familiar."
4.
Ce este un spirit familiar?
Chiar
cuvintele lui Saul și ale servitorii săi arată că ei știau că
nu Samuel li se arătase cu adevărat. Ei nu se așteptau să
vorbească cu adevăratul Samuel, ci cu un spirit familiar. Ce este
un spirit familiar? Matei ne spune în mod direct, că aceste spirite
sunt diavoli. "Când a venit seara, au adus la El mulți care
erau posedați de draci; și a scos duhurile prin cuvântul său, și
a vindecat pe toți cei ce erau bolnavi: …"
Dar,
chiar dacă aceste spirite ar fi spiritele celor morți, ceea ce nu
sunt, Biblia condamnă cu vehemență comunicarea cu ele.
Să
nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, sau la
descântători; să nu-i căutaţi ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu
sunt Yahuwah, Elohimul vostru. (Lev 19:31)
Dacă
se va duce cineva la cei ce cheamă duhurile morţilor sau la
descântători ca să se prostitueze luându-se după ei, Îmi voi
întoarce faţa împotriva lui şi îl voi nimici din poporul său.
(Lev 20: 6)
Să
nu existe nimeni care să-şi treacă fiul sau fiica prin foc, care
să se îndeletnicească cu ghicirea, prezicerea, tălmăcirea
semnelor, vrăjitoria, care să arunce vrăji, care să cheme
duhurile şi să descânte sau care să caute pe cei morţi.
(Deuteronom 18: 10-11)
Şi-a
trecut fiul prin foc, s-a îndeletnicit cu descântatul şi cu
ghicitul, a apelat la cei ce cheamă duhurile morţilor şi la
descântători. El a făcut mult rău în ochii lui Yahuwah,
mâniindu-L. (2Împărați 21: 6)
Mai
mult, Iosia a îndepărtat pe cei care cheamă duhurile morţilor şi
pe cei care se ocupă cu descântece, terafimii, idolii şi
toate celelalte urâciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda
şi la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea
pe care o găsise preotul Hilchia în casa lui Yahuwah.
(2Împărați 23:24)
Dacă
vă vor zice să întrebaţi pe cei ce cheamă duhurile morţilor şi
pe descântători, pe cei care îngaimă şi bolborosesc, să
răspundeţi: «Nu va întreba oare un popor pe Elohimul său? De ce
să întrebe pe cei morţi pentru cei vii? (Isaia 8:19)
Duhul
egiptenilor va fi golit din ei şi le voi încurca planurile.
Atunci vor întreba idolii, duhurile morţilor, pe cei ce cheamă
duhurile morţilor şi pe descântători. (Isaia 19: 3)
Și
am văzut trei duhuri necurate, ca niște broaște care ieşeau din
gura balaurului, și din gura fiarei, și din gura profetului
mincinos. Căci ei sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite
și care se duc la împărații pământului întregii lumi, ca să-i
strângă pentru războiul zilei celei mari a lui Yahuwah Cel
Atotputernic. (Apoc 16: 13-14)
Toate
aceste avertismente ar trebui să fie suficiente pentru a îi reţine
pe oameni de a consulta morții. Astfel de încercări uneori nu au
niciun rezultat, însă alteori se deschide calea pentru ca duhurile
rele să vină și să înșele.
Credința
că sufletul este o entitate nemuritoare, imaterială, conștientă
este minciuna care deschide ușa înșelăciunillor lui Satana.
Satana lucrează astfel de înșelăciuni în toate tradițiile
religioase. Musulmanii, creștinii, evreii și păgânii toți cred
această primă minciună. Ei sunt astfel susceptibili înșelăciunii.
Cu o frecvență crescândă, diavolii substituind-o pe sfânta
Fecioară Maria, au accelerat misiunea lor de înșelare. Cea mai
mare lucrare a lui Satan prin spiritism este personificare lui
Yahushua însuși. Noi nu ar trebui să acceptăm pretențiile
învierilor și minunilor. Există un test clar pentru a descoperi
dacă o credinţă este sau nu autentică: cei care păzesc poruncile
lui Yahuwah, cele zece porunci, aceia urmează adevărul. Cei care
neagă una sau mai multe dintre porunci au o credinţă greşită.
Scopul
substituirii morților cu duhurile diavolilor este acela de a conduce
omenirea în neascultare. Cei care cred în nemurirea sufletului vor
fi conduşi în distrugere prin șiretlicurile lui Satana.
5.
Sursa vieții
Conform
Scripturi, doar Yahuwah are nemurirea. Dar El a răscumpărat
omenirea, din moartea care a intrat în lume prin credinţa în prima
minciună. Viața veșnică este disponibilă prin intermediul lui
Yahushua.
Cel
ce crede în Fiul are viața veșnică; cine nu crede în Fiul nu va
vedea viața; ci mânia lui Yahuwah rămâne peste el. (Ioan
3:36)
Lucrați
nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne
pentru viața veșnică, pe care Fiul omului v-o va da; Căci pe El
Şi-a pus Yahuwah Tatăl pecetea! (Ioan 6:27)
Dar
acestea au fost scrise, ca voi să credeți că Yahushua este
Hristosul, Fiul lui Yahuwah; și crezând, să aveți viață prin
numele lui. (Ioan 20:31)
Am
fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc; totuși nu eu,
ci Hristos trăiește în mine și viața pe care o trăiesc acum în
trup, o trăiesc prin credința în Fiul lui Yahuwah, care m-a iubit
și S-a dat pe Sine pentru mine. (Gal 2,20)
Cel
ce are pe Fiul are viața; și cel ce nu are pe Fiul lui Yahuwah nu
are viața. (1 Ioan 5:12)
V-am
scris aceste lucruri pentru ca voi care credeți în numele Fiului
lui Yahuwah să știți că aveți viața veșnică, și ca să
credeți în numele Fiului lui Yahuwah. (1 Ioan 5,13)
Şi
ştim că Fiul lui Yahuwah a venit şi ne-a dat pricepere ca să-L
cunoaştem pe Cel Adevărat. Şi noi suntem în Cel Adevărat, în
Fiul Său, Isus Cristos. El este adevăratul Eloah şi viaţa
veşnică. (1 Ioan 5:20)
În
timp ce viața veșnică este dată celor care au credință în
Yahushua, vom vedea în continuare că oamenii din jurul nostru mor.
Cu excepția cazului în care vom fi în viaţă pentru a vedea
arătarea lui Hristos, la a doua Sa venire, noi vom muri. Deci, de
fapt, cum intră în viața veșnică cei care au credință în
Hristos?
6.
Învierea
Moartea
conduce la dispariția sufletului viu. Tot ceea ce rămâne este
ţărâna separată de suflarea de viață. Nu există nici
conștiință, nici memorie. Dar asta nu este sfârșitul lucrurilor.
Căci
dacă noi credem că Yahushua a murit și a înviat, credem şi că
Yahuwah îi va aduce împreună cu Yahushua pe cei ce au adormit în
El. Pentru aceasta vă spunem prin cuvântul lui Yahushua, că noi,
care suntem vii și rămânem până la venirea lui Yahushua nu o vom
lua înaintea celor ce au adormiţi. Pentru că însuși Yahushua va
coborî din cer cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu
trîmbița lui Yahuwah: și cei morți în Hristos vor învia întâi:
Apoi, noi cei vii, care rămân vor fi răpiți împreună cu ei în
nori, ca să-L întâlnim pe Yahushua în văzduh; şi astfel vom fi
întotdeauna cu Yahushua. (1 Tes 4: 14-17)
Din
acest pasaj înțelegem că cei care au credință în Hristos, dacă
vor muri, vor învia la a doua Sa venire. Ei vor fi înviați la
viață veșnică. De această înviere vor avea parte doar cei care
au primit viaţa veşnică prin intermediul învierii lui Hristos.
După
o mie de ani, cei răi vor fi, de asemenea, înviaţi spre a îşi
primi pedeapsa pentru răutatea lor, iar pedeapsa este moartea
veșnică. Acest lucru este descris în Apocalipsa 20: 11-15.
Apoi
am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel Ce şedea pe el. Pământul
şi cerul au dispărut din prezenţa Lui şi nu s-a mai găsit loc
pentru ele. I-am văzut pe morţii mari şi mici stând înaintea
tronului. Au fost deschise nişte cărţi şi a fost deschisă şi o
altă carte, care este Cartea Vieţii. Morţii au fost judecaţi
potrivit cu faptele lor, aşa cum erau ele scrise în cărţi. Marea
i-a dat pe morţii care erau în ea, moartea şi Locuinţa Morţilor
i-au dat pe morţii care erau în ele şi fiecare a fost judecat după
faptele lui. Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost
aruncate în iazul de foc. Aceasta este a doua moarte: iazul de
foc. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost
aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20: 11-15)
7.
Rezumat
- Sufletul
viu este alcătuit din corp și suflare de viață - Sufletul
dispare la moarte, când corpul se întoarce în ţărâna pământului
și duhul se întoarce la Yahuwah. - În
moarte, nu există nici o conștiință, sau amintire, ci este un
somn. - Morții
nu pot comunica cu cei vii. - Spiritele
care pretind a fi duhul morţilor cu care comunică cei vii sunt
demoni înşelători care intenționează să îi distrugă pe
oameni. - Spirite
rele care se dau drept oameni morți au înșelat toate religiile
populare tradiţionale: creștini, musulmani, evrei, și păgâni
deopotrivă. - Viața
veșnică aparține numai acelora cărora le-o dă Hristos. - Aceia
care primesc viața veșnică vor fi înviați pentru nemurire, la a
doua venire a lui Hristos. - Morţii
cei răi vor învia, pentru o scurtă perioadă de timp, o mie de ani
mai târziu, spre a primi pedeapsa prin foc și moarte veșnică.
Video
cu subiect asemănător:
