Cunoaștere
ocultă.

Înțelepciune
ezoterică.

Ei
folosesc cuvinte care îi fac pe creștini să se plece înainte lor.
Ei fac apel la artele întunecate. Soptesc cunoștințe interzise.
Cunoștințe dobândite din Pomul Cunoștinței Binelui și al
Răului.

O
expresie comună în artele ezoterice / oculte este „precum
deasupra, aşa şi dedesupt.” Și totuși, această frază
dezvăluie un secret ascuns, un secret ascuns la vedere, pe care
toată lumea ar trebui să-l cunoască.

Sintagma
și imaginea dezvăluie modul de operare al răului. Ele descoperă
faptul că pomul cunoștinței binelui și răului este viu și
înfloritor înșelând miliarde de oameni. Oriunde minciunile
șarpelui s-au răspândit, acolo, sunt rădăcinile Pomului
Cunoașterii.

Planul
lui Satana a fost întotdeauna să-L detroneze pe Tatăl Yahuwah. De
milenii, el şi-a antrenat întreaga sa minte pentru obținerea
acestui obiectiv. Scriptura înregistrează aspirațiile sale
laudative:

Cum
ai căzut din cer, Lucifer, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la
pământ, cel care slăbeai națiunile!

Căci
ai spus în inima ta, mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de
domnie mai presus de stelele lui Yah: voi ședea pe muntele adunării,
în locurile din nord:

Mă
voi sui pe înălțimile norilor; Voi fi ca Cel Prea Înalt. (Isaia
14: 12-14)

Un
copac nu creşte și nici nu se dezvoltă fără rădăcini, iar
rădăcinile Pomul Cunoașterii se întind în Eden. Ele sunt
puternice și profund stabilite. Din aceste rădăcini a crescut
maşinăria imensă, complicată a răului, care este responsabilă
pentru înșelarea întregului pământ, în încercarea lui Satana
de a îî face pe toţi să se piardă Cerul.

Satan
nu este un copil, încercând să se strecoare să ia un biscuite
înainte de cină. El este prea inteligent pentru a lăsa la vedere o
dâră de firimituri, care să ducă la adevăr. Minciunile sale sunt
acoperite cu multe alte minciuni: un întreg sistem de fabule și
înșelăciuni. Neadevărul este întrețesut şi susținut de alte
minciuni. Complexitatea acestor minciuni le conferă o aură de
credibilitate.

O capcană camuflată cu verdeaţă atrage ochiul și distrage mintea de la sistemul complicat al cursei ce se ascunde în spatele acesteia. Pentru a sprijini și ascunde minciuna originală, sunt necesare, întotdeauna, multe alte minciuni.

Pentru
a găsi adevărul, este necesar a ne întoarce privirea de la ceea ce
se vede, la ceea ce nu se vede. Pomul Cunoașterii este bine acoperit
cu frunze verzi ce ne distrag atenția. Trebuie să eliminăm
camuflajul format din frunzele minciunilor și să trasăm înapoi
crenguţele, ramurelele şi uriaşele braţe ce protejează secretul
înşelăciunii colosale, care reprezintă Pomul Cunoașterii.

Iezuitii,
creierul din spatele conspirație vechi de 500 de ani conform căreia pământul
este glob, sunt experți în ascunderea adevărului sub mai multe
straturi de minciuni. De la apariţia lor, iezuiții au
instituționalizat înșelăciunea. Ei sunt sursa pentru un număr
copleșitor de conspirații variate ale răului de-a lungul
generațiilor .

Pe
măsură ce cunoașterea a crescut, un nor de expansiune de martori
și-a ridicat vocea în apărarea adevărului. Unii au dezvăluit
minciuna unui pământ sferic. Alții avertizează asupra pericolelor
marilor leacuri şi nano-particule încorporate în medicamentele
moderne şi în produsele alimentare gata-preparate, modificate
genetic. Iar alții îndepărtează vălul ce ascunde faptele
întunericului efectuate de către puterile politice care conduc
lumea.

De
cele mai multe ori , cineva care stă într-o parte a Pomului
cunoașterii şi este înzestrat cu discernământ divin de a percepe
că mănunchiurile de frunze -minciuni – ascund o înșelăciune,
adesea nu poate înțelege că şi minciunile descoperite de către
o altă persoană fac parte din același copac, din acelaşi
plan de înșelătorii comise de către același grup.

De
aproape 500 de ani, iezuiții au colaborat cu inteligențe
supranaturale într-o conspirație vastă. Acest teren este mult mai
mare decât orice au realizat vreodată anterior. Iezuiții au fost
direct implicați în pregătirea minciunii că pământul este glob.
Deşi, adevărul despre pământ plat, închis sub firmament este
cel mai recent adevăr descoperit, mai există o altă minciună
iezuită, care are de asemenea o influență directă asupra
generației finale. Ea este ascunsă la vedere. Este ceva careia i se
acordă un credit atât de mare încât nimeni nu o pune sub semnul
întrebării. Cu toate acestea, destinul veșnic al mulțimilor
atârnă de adevărurile îngropate sub aceasta fraudă enormă:
calendarul Gregorian.

Asemenea
iezuiților și preoți-astronomi iezuiţi au jucat un rol
important în perpetuarea unei concepții false asupra pământului
(și, în consecință asupra universului), astfel că ei au stau
la baza înșelăciunii care ascunde adevăratul Sabat al Creatorului
și deturnează închinarea de la Tatăl Yahuwah. Ordinul iezuit este
direct responsabil de faptul că astăzi este contrafăcut Sabatul
zilei a șaptea, urmat de frauda învierii- „Duminica”.

Lumea
de astăzi este unită în utilizarea calendarul gregorian pentru
calcularea timpului vieţii sociale. Cu toate acestea, întrucât
viețile oamenilor sunt reglementate prin calendarele lor de munca și
școală, zilele lor de închinare, sunt de asemenea în mod
implicit, reglementate de calendarul Gregorian.

Ideea
conform căreia calendarul a fost conceput de către agricultori
astfel încât ei să știe când să semene și când să culeagă a
fost prea mult timp acceptată ca de la sine înţeles; aceasta însă
nu trece nici testul logicii și nici al faptelor. Agricultorii nu au
nevoie de un calendar oficial ca să cunoască anotimpurile, iar
societățile primitive au reușit să se hrănească de-a lungul
generațiilor fără un calendar.

Adevărul
istoric este că acesta (calendarul) a fost conceput pentru a
prestabili momentul exact al festivalurilor în cinstea zeilor. Cu
alte cuvinte, calendar era un instrument religios.¹

Încă
este. Un vechi proverb afirmă: „Cel care controlează
calendarul, controlează lumea.” Ordinul iezuit, ca arhitect al
calendarului gregorian, într-un mod foarte real, controlează lumea
zilelor de închinare. Ei controlează și reglează timpii de
închinare ai tuturor celor care calculează zilele de închinare
utilizând acest calendar. In mod ironic, sunt cuprinse toate cele
trei religii avraamice:

1. Evreii
   se închină Sâmbătă, a șaptea zi a săptămânii moderne;
2. Catolici,
   ortodocși și cei mai mulți protestanți se închină Duminica în
   cinstea zilei învierii lui Hristos, în timp ce câţiva protestanți
   se închină Sâmbătă ca fiind Sabatul zilei a șaptea;
3. Musulmanii
   participa la moschee pentru rugăciunile de Vineri, care de fapt la
   origine era a șaptea zi a săptămânii planetare. (Mai multe despre
   acest lucru mai târziu.)

Închinarea
este definită ca fiind: „actul de a aduce onoruri divine
Ființei Supreme; sau reverență și omagiul adus acesteia prin
exerciții religioase.”² De aceea, orice persoană
care controlează calendarul, controlează (sau exercită o influență
autoritară sau domină ³) închinarea.

Romano-catolicii
spun deschis că acest control universal al închinării este semnul
sau marca autorității lor:

• „Duminica
  … este pur și simplu o creație a Bisericii Catolice.”
  American Catholic Quarterly Review, Ianuarie 1883.
• „Duminica
  … este doar legea Bisericii Catolice …” American Sentinel
  (Catholic), Iunie 1893.
• „Duminica
  este o instituție catolică și cerinţa sa de a fi respectată
  poate fi apărată doar pe baza principiilor catolice … De la
  începutul până la sfârșitul Scripturii nu există niciun singur
  pasaj care să justifice transferul închinării publice de la ultima
  zi la prima zi a săptămânii. ” Catholic Press, Sydney,
  Australia, August 1900

Aceasta
este o înșelăciune, care se ascunde în văzul lumii, deoarece se
presupune că Sâmbătă este Sabatul zilei a șaptea al Scripturii
și că Duminica este ziua învierii lui Hristos.

• „Desigur
  Biserica Catolică pretinde că schimbarea (Sabatului din Sâmbătă
  în Duminică) a fost acţiunea sa … Și aceasta este un semn al
  autorității sale ecleziastice în lucrurile religioase”. H. F.
  Thomas, Cancelarul Cardinalului Gibbons.)
• „Duminica
  se fondează, nu pe Scriptura, ci pe tradiție, și este în mod clar
  o instituție catolică. Întrucât nu există nici o bază
  scripturistică pentru transferul zilei de odihnă de la ultima la
  prima zi a săptămânii, protestanții ar trebui să păstreze
  Sabatul lor, Sâmbătă și, astfel să îi lase pe catolici ca
  singuri păstrători ai Duminici. ” Catholic Record, Septembrie
  17, 1893.

Aceasta
este o minciună ascunsă în văzul lumii.

O
minciună ascunsă la vedere este de obicei cea mai eficientă.
Aceasta nu este pusă la îndoială sau analizată critic.
Veridicitatea sa este luată pur și simplu, de la sine. Calendarul
modern, este o astfel de fraudă ce realizează chiar acest lucru.

Presupunerea
că întrucât timpul este continuu,duce la o altă presupunere că
şi ciclul săptămânal a fost întotdeauna continuu. Prin extensie,
se presupune că săptămâna modernă care începe Duminică și se
termină Sâmbătă a fost pur și simplu dintotdeauna.

Este
nevoie de doar puține săpături pentru a descoperi că faptele
contrazic această ipoteză. Ultima țară care a adoptat calendarul
gregorian a fost Turcia, în 1927, urmând exempulul Greciei, care
l-au adoptat în 1923. Dar a devenit universal abia când, după al
doilea război mondial, comunismul a preluat China.⁴

Nicolaus
Copernic, savantul catolic ale cărui teorii ce promovează un glob
pământesc au fost folosite de iezuiți pentru a promova agenda lor
din timpul sfârșitului, a fost abordat de o comisie papală, încă
de la începutul secolului al XVI-lea. Ei îi cereau părerea cu
privire la reforma calendarului. Iniţial, el nu a dorit să
răspundă.

În
1514, comisia papală i-a cerut lui Copernic să îşi prezinte
punctul de vedere cu privire la reforma calendarului, iar el a
afirmat că mișcările soarelui și lunii nu erau încă suficient
de cunoscute pentru a încerca o reformă a calendarului. Comisia a
făcut diferite propuneri concrete în a zecea sesiune a conciliului.
Cu toate că acest lucru a fost amânat din 1514 până în 1515, nu
s-a ajuns la nici o concluzie. După Conciliul de la Lateran s-au
înregistrat progrese considerabile. Copernic a promis să-și
continue observațiile soarelui și ale lunii și a făcut acest
lucru pentru mai bine de zece ani. Rezultatele studiului sunt
înregistrate în lucrarea sa nemuritoare „De Revolutionibus
Orbium Cœlestium” (1543) şi i-a permis lui Erasmus Reinhold să
calculeze Tabelele Prutenic (Wittenberg, 1554), ce au stat ulterior
la baza reformei Gregoriene.⁵

În
conformitate cu Enciclopedia Catolică, Aloisius Lilius a fost
„arhitectul-șef” al calendarului Gregorian. Lilius, de
religie romano-catolic, era un fizician şi profesor de medicină.
Manuscrisul său cu privire la reforma calendarului a fost prezentat
Curiei Romane în 1576, de către fratele său, Antonius. Ideile sale
au fost folosite de către un preot astronom- iezuit Christopher
Clavius, pentru noul calendar. Calendarul în sine este numit după
Papa Grigorie al XIII-lea. Este o instituţie papală, prin ea şi
pentru ea.

Cu
toate că lumea de astăzi este unită în utilizarea calendarului
Gregorian, când a fost introdus pentru prima dată, a fost respins
pe scară largă de către țările protestante ca fiind o instituție
catolică. O bulă papală, Inter Gravissimas, emisă în 24
februarie 1582, a ordonat clerul catolic să-l accepte și i-a
îndemnat pe monarhii catolici să facă același lucru. La acea
vreme, singurele țări care l-au acceptat erau țările catolice
Italia, Spania, Portugalia, Polonia și majoritatea regiunilor
franceze. A fost nevoie să treacă aproape 350 de ani mai înainte
ca toate țările să adopte calendarul papei.

Să
fim bine înțeleşi : calendarul papei utilizat, azi, în întreaga
lume, este un instrument pentru a controla viaţa religioasă.

Catolicii
înșiși recunosc: „Reforma calendarului a fost încă de la
început legată de conciliile generale, și anume. cel de la Niceea
(325), din Constanța (1414-1418), de la Basel (1431), al V-lea
Lateran (1512-1517), și din Trent (1545-1563).”⁶

Oamenii
nu conectează, de obicei, respectarea religiei cu astronomia, dar
există o strânsă legătură. De la bun început, iezuiții au
dominat domeniul astronomiei și în alte domenii științifice
strâns legate. Chiar și teoria Big Bang-ului a fost inventată de
un preot iezuit instruit, părintele Georges Lemaître. Cunoașterea
astronomiei a fost un aspect important pentru iezuiții; căci
întrucât măsurarea timpul este întotdeauna dependentă de
mișcarea corpurilor cerești fără cunoaşterea astronomiei ei
nu ar fi putut reforma calendarul.

Calendarul
Gregorian, la fel ca orice altă ramură a Pomului Cunoașterii, a
fost conceput cu un singur scop: să ascundă adevărul și să
perpetueze minciuna. El a oferit mai multe disimulări, camuflări
„frunze”, astfel încât căutătorii de adevăr să fie
deturnaţi în încercarea lor de a descoperi adevărul.

Tranziția
de la calendarul Iulian la cel Gregorian este adesea oferită ca
dovadă incontestabilă că Sâmbăta este Sabatul Biblic. Argumentul
este o simplă înşelăciune. Atunci
când s-a trecut de la calendarul Iulian la calendarul Gregorian nu
s-a pierdut nicio zi din săptămână. Ziua de Joi 4 octombrie a
fost urmată de Vineri, 15 octombrie. Doar numerotarea a fost
modificată astfel încât 10 zile au fost retrase din calendar. Asta
e tot.

Acesta
este un fapt. Și, din acest fapt, se creionează o presupunere
incorectă: că în momentul când a fost introdus calendarul
gregorian nu a existat nicio perturbare a zilelor săptămânii,
ciclul săptămânal modern a rămas neschimbat de la Creațiune.
Această extrapolare nu este corectă, dar creează o
diversiune care ascunde adevărul: Sabatul, după cum au arătat
patriarhi, apostoli, și Yahushua, a fost calculat printr-un calendar
diferit, cu un alt ciclu săptămânal, care nu se aliniază cu
Sâmbătă sub numele de a șaptea zi a săptămânii.

Această
schimbare a calendarului a avut loc acum peste 430 de ani. Însăşi
greutatea minciunilor oferă o măsură superficială de autoritate.
Acest lucru pare să demonstreze presupunerea că un ciclu săptămânal
continuu s-a derulat neîntrerupt încă de la creațiune.
Căutătorii de adevăr arată către tranziția lină de la
calendarul Julian la cel Gregorian și nu investighează mai
adânc.

Cu
toate acestea, calendarul Gregorian a fost doar un alt strat de
înșelăciune. Îndepărtează acest strat și se descoperă
altul… calendarul Iulian post-Nicean: un calendar cu un ciclu
săptămânal continuu iar cercetătorii sunt convinși că au
descoperit adevărul!

Pentru
a afla adevărul cu privire la ziua în care Creatorul cere
închinare, este necesar să se treacă de camuflajul frunzelor
frumoase, de rămurele erorii la care sunt ataşate aceste frunze, și
să se sape mai adânc. Calendarul Gregorian papal a fost bazat pe
calendarul Iulian păgân. Astronomul Iezuit Christopher Clavius ​​
a recunoscut, el însuși, acest lucru.

Clavius
​​… a confirmat despre Calendarul Iulian că își are originea
în păgânismul pur, și nu are nici cea mai mică legătură cu
calendarul biblic … În cartea sa, Romani Calendarii A Gregorio
XIII P.M. Restituti Explicato, Clavius ​​relevă faptul că,
atunci când, la Sinodul de la Niceea, Calendarul Iulian a fost
adoptat ca fiind calendarul religios al Bisericii, aceasta
(biserica) a respins în mod deliberat calendarul biblic și a
adoptat, în schimb calendarul păgân.⁷

Mai
mult decât atât, săptămâna modernă de Duminică până Sâmbătă,
poate fi urmărită înapoi, trecând de tranziția calendarului din
1582, până la Consiliul de la Niceea. Săptămâna, așa cum este
cunoscută în prezent, a fost standardizată la acea dată.

Numele
păgâne ale săptămânii planetare au fost perpetuate în
calendarul utilizat între așa-numitele țări creștine. De fiecare
dată când ne uităm la calendar avem în fața noastră o amintire
constantă a sincretismului dintre păgânism și creștinism, ce a
avut loc ca urmare a marii apostazii religioase … .⁸

Inainte
de Consiliul de la Nicea, au existat diferențe regionale în modul
în care s-a utilizat calendarul iulian de-a lungul Imperiul Roman.
Săptămâna planetară nu a provenit, așa cum au presupus
creștinii, de la evrei ca săptămâna creaţiunii. Ci, a venit,
mai degrabă, din religiile misterelor persane.

Fără
îndoială faptul că difuzarea misterelor iraniene [persane] a avut
o parte considerabilă în adoptarea generală, de către pagani, a
săptămânii cu Duminica ca zi sfântă. Numele pe care le folosim,
fără să știm, pentru celelalte șase zile, au intrat în
folosință în același timp, când Mitraismul câștigase adepții
săi în provinciile din Occident, şi nu est nici o grabă în
stabilirea unei relații de coincidență între triumful său și
fenomenul concomitent.⁹

Rețineți,
chiar și săptămâna modernă poate fi urmărită într-o religie
păgână.

Se
pare că unii lideri spirituali care dețineau controlul asupra lumii
păgâne au ordonat lucrurile în aşa fel încât săptămână
planetară păgâna să trebuiască doar să fie introdusă la
momentul potrivit, astfel încât cel mai răspândit cult al
soarelui din toate timpurile să vină în faţă și ziua Soarelui
să fie înălțată ca fiind mai presus și mai sacră decât toate
celelalte. Cu siguranță acest lucru nu s-a realizat accidental.¹⁰

La
momentul în care a fost integrată în calendarul Iulian, ea începea
cu ziua de Sâmbătă (dies Saturnior „ziua lui Saturn”)
și se încheia vinerea (dies Veneris sau „ziua lui Venus”)!
Acest lucru a fost schimbat mai târziu odată ce mitraismul a
câștigat mai mulți adepți și au influențat creștinismul
timpuriu. „Pre-eminența alocată lui dies Solis [ziua
soarelui], de asemenea, a contribuit cu siguranță la recunoașterea
generală a Duminicii ca sărbătoare. Acest lucru este legat de un
fapt mult mai important, și anume, adoptarea săptămânii de
către toate națiunile europene „¹¹. Nu se
afirmă astfel că primii europeni nu aveau o săptămână, însă
că săptămâna folosită de ei era diferită.

Mitraiştii
vroiau să înceapă săptămâna Duminica, în onoarea zeului-soare
Mitra. Mulți creștini timpurii, părăsind a șaptea zi – Sabatul
lunar calculat pe Calendarul
Creatorului, au început să se închine de asemenea Duminica.
Acest lucru a fost făcut în mod ostentativ în onoarea învierii
lui Yahushua în prima zi a săptămânii. Tertulian, un apologet
creștin din secolul al doilea, a încercat să explice această
acceptare creștină a unei zile de închinare păgână, afirmând:

Aceste fragmente de piatră arată rămășițele unui Fasti Julian timpuriu. Saptamana originală de opt zile se poate vedea clar ca indicând zilele săptămânii desemnate prin litere de la A la H.

Alții,
cu siguranță, mai cultivați, cred că Soarele este dumnezeul
creștinilor, deoarece se știe că ne rugăm spre est și că
celebrăm ziua Soarelui. Nu este aşa? Nu este aşa că majoritatea
dintre voi, în afectivitatea de a vă închina corpurilor cerești,
uneori vă întoarceţi buzele spre răsăritul soarelui. Sunteţi cu
siguranță dintre cei care, de asemenea, au primit Soarele în
registrul celor șapte zile, și dintre toate zilele o preferaţi pe
aceasta. . . .¹²

Dacă
calendarul este proiectat din nou, dacă ramurile Pomul Cunoașterii
sunt urmărite înapoi, dovezi arheologice relevă, fără îndoială
că săptămâna modernă provine din religiile păgâne ale
misterelor. Calendarul iulian, vezi Istoria
Calendarului Iulian, nu a provenit de la săptămâna biblică.
Calendarul iulian timpuriu a avut opt zile într-o săptămână, nu
șapte. Este un lucru rezonabil că săptămâna inițială a
calendarului iulian a avut o săptămână de opt zile. Săptămâna
privind calendarul Republicii Romane a avut, de asemenea, o săptămână
în opt zile, și asta era ceea ce romanii erau obișnuiți să
folosească.

Evreii
din ziua lui Yahushua nu au folosit săptămâna iuliană de opt zile
ca fiind calendarul lor. Ei foloseau încă calendarul lui Moise,
același calendar Luni-solar care a fost transmis de la Creațiune.
Apostolii și primii creștini s-au închinat cu toții în Sabatul
zilei a șaptea a calendarului biblic, cu toate că începând cu cel
de-al doilea secol, unii creștini au fost influențați îndeajuns
de mult de mitraism încât au început să se închine în zilele
păgâne de Sâmbăta sau Duminica ale săptămânii planetare.

Această
diversitate de zile de cult, cu unii închinându-se în a șaptea zi
a Sabatului lunar al calendarului biblic, alții Sâmbăta, şi alţii
Duminica a continuat până la Conciliul de la Niceea. La acea vreme,
vechiul calendar a fost îndepărtat pentru scopuri religioase.
Conciliul a decretat că începând din acel moment calendarul păgân
iulian trebuia să fie folosit pentru toate ritualurile religioase.
Această declarație unilaterală a putut fi aplicată, deoarece
Consiliul a fost susținut de puterea imperială a lui Constantin cel
Mare.

Oamenii
de știință evrei recunosc impactul pe care conciliul de la Nicea
l-a avut asupra vechiului calendar, biblic. Societatea evreiască de
Publicare din America a publicat opera monumentală a lui Heinrich
Graetz, Istoria evreilor. După părerea sa Graetz a declarat
despre Conciliul de la Niceea:

La
Conciliul de la Niceea a fost rupt ultimului fir care lega
creștinismul de portaltoi. Sărbătoarea Paștelui ce până la
aceea dată fusese ţinută de către cea mai mare parte, în același
timp, cu Paștele evreiesc, și într-adevăr, în zilele
calculate și fixate de Synhedrion [Sanhedrin] din IUDEEA; a fost
respectată după aceea cu totul independent de calendarul
evreiesc.¹³

Acest
lucru este mult mai important decât își dau seama majoritatea
oamenilor de astăzi, inclusiv laicii evrei. Calendarul stabilit de
către Tatăl Yahwuah la Creațiune a avut într-adevăr, o săptămână
de șapte zile. Cu toate acestea, modul în care se derulau
săptămânile era complet diferit.

Calendarul
Creatorului, la fel ca toate calendarele vechi care au fost
transmise dinainte de potop, este un calendar luni-solar. Acest lucru
înseamnă luna calendaristică începe odată cu apariţia luni
noi. De fapt, chiar cuvântul „lună” face o trimitere
directă la astrul ceresc. În prima zi a fiecărei luni era o zi de
închinare. Prima săptămâna de lucru începea în a doua zi a
fiecărei luni. Cea mai mare diferență între calendarul de la
Creațiune și cel iulian sau cel gregorian este faptul că acestea
din urmă au un ciclu săptămânal continuu. Pe calendarul biblic,
ciclul săptămânal reporneşte în fiecare lună.

Radacina
acestei complexităţi imense a răului, desigur, este „balaurul,
șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satana.” (Apocalipsa
20: 2) La fel cum un copac are multe ramuri, ce se despart din
trunchi, tot așa, şi rădăcina unui copac este ramificată. De
fapt, sistemul rădăcinii poate fi foarte adânc, foarte complex, și
răspândit pe un teritoriu larg, întrucât susține întregul pom
de deasupra solului, care este vizibil.

Ramificaţiile
rădăcinii, diavolului, sunt toate puteri demonice care lucrează cu
el. Ramificațiile acestea sunt formate dintr-o anumită clasă de
oameni, inspiraţi de demoni, care lucrează pentru a avansa
obiectivele Șarpelui. Biblia se referă la ei în Geneza 6: 4
numindu-i: „oameni cu renume.” ” Erau uriaşi pe
pământ în acele zile şi, de asemenea, după aceea , când fiii
lui Elohim au intrat la ficele oamenilor şi ele le-au născut copii,
aceştia au fost războinicii, care au fost în vechime oameni de
renume.”

Copacul vizibil este întotdeauna susținut de un sistem invizibil al rădăcinii.

Aceşti
„Oameni de renume” nu erau servitorii umili ai Celui Prea
Înalt. Versetul următor, menționează: „Și Yahuwah a văzut
că răutatea omului era mare pe pământ și că fiecare imaginație
a gândurilor inimii sale era numai spre rău.”

Aceşti
„Oameni de Renume” nu sunt acum, și nici nu au fost
vreodată, oameni evlavioși. În întreaga istorie a Pământului,
oamenii nu devin oameni de renume, cu excepția cazului în care
cooperează cu puterile răului. Bărbații de renume sunt promovaţi
și avansaţi de Satana pentru a le permite să continue planurile
sale.

De-a
lungul istoriei, ei au existat agenţi agitatori; bărbații care
trag sforile în spatele scenei. Ei sunt cunoscuţi sub mai multe
denumiri. Au fost numiţi pontifi; francmasonii; illuminaţi;
Bilderberg; Clubul de la Roma. Au fost denumiţi „elita”
și, din lipsa unui termen mai bun, „puterea” Unul dintre
cele mai puternice și influente dintre aceste grupuri de oameni de
renume este Societatea lui Isus, sau
Iezuiții.

De
aproape 500 de ani, iezuiții au lucrat pentru a avansa agenda
Șarpelui. Încă de la început, ei au fost sub îndrumarea directă
a inteligentelor demonice prin „Exercițiile spirituale”
ale fondatorului lor, Ignatious Loyola.

A.
Ei au creat și răspândit minciuna unui glob pământesc ce se
învârte într-un univers vast pentru a pregăti scena mondială
pentru înşelăciunea de la timpul sfârșitului;

B.
Ei au inventat calendarul gregorian pentru a adăuga încă un alt
strat de înșelăciune, în scopul de a ascunde adevărul despre
calendarul biblic și Sabatul lunar original de la Creaţiune.
Intenția lor era să-l îngroape atât de adânc încât acest
adevăr să nu fie descoperit și restaurat, şi să-i pregătească
pe toţi să primească Semnul Fiarei.

Bărbații
de Renume cunoşteau din surse oculte timpul când ştiinţa urma să
avaseze. Ei doreau ca aceste cunoștințe să fie rezervate doar
pentru ei. În scopul de a ascunde adevărul de mase, au început o
campanie de „prostire” a populației generale. Această
campanie a început cu formarea ordinului iezuit în același timp
când adevărurile divine erau restaurate prin Reforma protestantă.
Iezuiții sunt cunoscuţi la nivel mondial pentru trei lucruri: 1)
zelul lor misionar nemilos; 2) prezența lor în domeniul
astronomiei; 3) sistemul lor de învățământ.

Planurile
iezuiţilor atât din spatele globului pământesc cât și a
calendarului fals pot fi observate de către oricine dorește să
studieze dovezile:

Pământul-Glob:
Credința într-un pământ sferic a pus bazele înşelăciunii
finale: Falsificare celei de a Doua Veniri, a intenționat să înșele
întregul pământ chiar înainte de adevărata a Doua Venire a lui
Yahushua.

Calendarul
Gregorian: Crearea calendarului gregorian în cadrul aceluiași secol
în care Biserica Catolică a conceput ordinul iezuit și a
promulgat teoria unui pământ sferic, a format un strat mai mare de
înșelăciune. Ea și-a consolidat ipoteza că ciclu săptămânal
modern, a existat dintotdeauna. Astfel, orice dovadă care să
demonstreze că Sâmbăta nu este Sabatul Bibliei ar fi respinsă
imediat ca fiind imposibilă.

Ambele
erori sunt atât de bine stabilite în ştiinţa acceptată de comun
acord că au devenit „cunoaștere arhetipală.” Cu alte
cuvinte, ele sunt acceptate fără îndoială ca niște fapte
auto-evidente. Pune sub semnul întrebării fie forma pământului
fie presupunerea că Sâmbăta este Sabatul biblic şi imediat vei fi
batjocorit, ridiculizat și respins. Această batjocură produce o
presiune foarte mare asupra oricui ar îndrăzni să gândească
independent. Şi are ca efect îndepărtarea maselor de a beneficia
de creșterea cunoștințelor pe care Cerul le-o pune la dispoziție.

Iezuitii,
prin misionarii lor, şi prin prezența lor influentă în lumea
științifică, precum și prin școlile și universitățile lor, au
avut un rol activ în modelarea gândirii generațiilor. Dacă se
compară rezultatele la citire, scriere și matematică ale
absolvenţilor clasei a 8-a din America secolului al 20-lea, cu cele
ale absolvenţilor din America de astăzi, este clar că planul
elitei de prostire a populației a avut un foarte mare succes.
Atenția oamenilor scade la fel şi capacitatea lor de a se
concentra, de a raționa de la cauză la efect, de a aplica
conceptele învățate în viața lor. Aceştia pot fi ușor
controlaţi de puterile întunericului.

Majoritatea
persoanelor nu mai au capacitatea de a sta jos, și a se concentra pe
un subiect suficient de mult timp încât să-l cerceteze temeinic.
Ei devin repede plictisiţi. Subiectul va fi pus deoparte înainte de
a fi vreodată rezolvat. Puțini au capacitatea de a trage o
concluzie bazată pe Greutatea
Dovezilor . Şi încă şi mai puțini reușesc, în vreun fel,
să utilizeze noile informații, în mod practic, în viața lor de
zi cu zi. Gândirea critică a fost pierdută și, de asemenea,
aceasta face parte din strategia de înşelare iezuită.

Fără
abilități de gândire critică, oamenii privesc către autoritățile
din afară. În loc de a avea încredere în propria lor capacitate
de a ajunge la o concluzie logică, ei apelează la oamenii de
știință respectaţi, la pastorii sau la preoții lor, chiar și
la mass-media ce este controlată de stat, ca să le spună ce este
adevăr și ce trebuie să creadă. Astfel, aceste puteri controlează
comportamentul publicului, întrucât acestea controlează gândirea
lor prin fluxul de informații permis să ajungă la populaţie.

Este
timpul de a dezlega adevărul de eroare. Este timpul să știi ce
crezi și, mai mult decât atât, de ce crezi asta. Este foarte
important să studiezi orice subiect nou cu o minte deschisă. Nu
cădea pradă părtinirii informaților! Un cleric și filosof
creștin, englez, William Paley a afirmat în mod corect: „Există
un principiu care este o bară a judecăţii împotriva întregii
informații doveditoare, împotriva tuturor argumentelor și care
nu pot eşua să păstreze un om în ignoranță veșnică. Acest
principiu este de sfidarea înainte de anchetă. „

William Paley, (1743-1805), a declarat: „infidelitatea lumii păgâne … este rezolvată printr-un principiu care, în opinia mea, va ține cont de ineficacitatea oricărui argument, sau a oricui fel de dovadă, și anume sfidarea înainte de examinare. . „ (A View of the Evidences of Christianity: In Three Parts)

A
vă păstra o minte deschisă înseamnă a fi dispus să acceptaţi
orice concluzie pe care Duhul Sfânt vă va descoperi-o a fi
adevărată, indiferent ce ar fi aceasta. Este imposibil să se
ajungă la adevăr dacă se începe studiul prin încercarea de a
dovedi noua idee greșită. Ar putea fi greșită. Pe de altă parte,
ar putea fi corectă! Nu îţi împietri mintea și nu schimba brusc
direcţia cercetări tale prin încercarea de a dovedi ceva greșit
înainte de a ști ce dezvăluie toate dovezile.

Nu-ți
fie teamă să pui la îndoială. Tatal Yahuwah a creat creierul uman
pentru a fi logic. El invită: „Veniți acum să ne judecăm
împreună.” (Isaia 1:18) Poate fi înfricoşător a deschide
mintea cuiva să accepte posibilitatea că ceea ce a crezut a fi
adevăr este, de fapt, eroare. Cu toate acestea, Tatăl Yahuwah s-a
angajat să păstreze în siguranță ceea ce a fost încredințat în
grija Sa. Cuvintele apostolului Pavel pot fi mărturia tuturor celor
care încredințează sufletul lor Tatălui: „Știu în Cine am
crezut și sunt convins că El este capabil să păstreze ceea ce
l-am încredințat pînă în ziua aceea . „(2 Timotei 1:12)

Deoarece
testul final vizează închinarea, este vital să se cunoască
adevărata zi de închinare. Pentru a calcula corect ziua de
închinare, este necesar să se utilizeze adevăratul calendarul.
Dacă vă schimbați doar autoritățile, (să zicem, de la un preot
ortodox la un pastor protestant) acestea pot să vă conducă din
nou pe căi greșite. Liderii spirituali, ale căror salarii sunt
extrase dintr-o organizație religioasă care ne învață închinarea
de Sâmbătă sau de Duminică utilizând calendarul gregorian, au
un interes legitim în păstrarea teologiei tradiționale.

Doar
schimbarea autorităților nu este suficientă. Trebuie sa mergi la
sursa întregii înțelepciuni, la Creator, pentru a avea o
convingere proprie. Încrede-te în El să te învețe ce este
adevărul căci vânturile adevărului și ale erorii suflă
furtunos asupra sufletului tău.

Iezuitii
sunt Oamenii de Renume moderni. Cu inteligenţă supranaturală, ei
au conceput doua dintre cele mai mari înşelăciuni venite vreodată
asupra omenirii: o credință într-un glob pământesc; şi
presupunerea că Sâmbăta este Sabatul biblic iar Duminica este ziua
învierii lui Yahushua. Ambele credințe sunt erori periculoase,
întrucât pregăteşte lumea să accepte înşelăciunea lui Satana
din timpul sfârșitului și să primească Semnul Fiarei.

Printre
ultimele cuvinte rostite profetului Daniel, a fost o promisiune: „Dar
tu, Daniele, închide cuvintele și pecetluiește cartea, până la
vremea sfârșitului: mulți vor alerga încoace și încolo și
cunoștința va creşte „. (Daniel 12: 4) creştinii
interpretează invariabil acest text pentru a fi o referință la
tehnologia avansată. Și, cu siguranță, tehnologia a avansat
exponențial în ultimii 120 de ani.

Cu
toate acestea, creșterea cunoștinței date generației finale este
de importanță mult mai mare decât simpla tehnologie. Aceste
cunoștințe care vor creşte se referă la dezminţirea tuturor
minciunilor care au fost predate ca adevăr.

Al
treilea capitol al lui Ioel se referă la aceast rezultat al
creșterii cunoștinței: înainte de judecata finală fiecare suflet
de pe pământ are de luat o decizie.

Adunați-vă,
și veniți, voi toți păgânii, strângeți-vă împreună de jur
împrejur; acolo coboară-i pe războinicii tăi, O Yahuwah.

Să
se scoale neamurile, și să se suie în valea lui Iosafat, căci
acolo voi ședea să judec toate neamurile de jur împrejur.

Puneţi
secera, pentru că recolta este coaptă: veniţi, coborâţi; pentru
că presa este plină, teascurile se revarsă; pentru că mare este
răutatea lor.

Mulțimi,
mulțimi în valea judecății, căci ziua lui Yahuwah este aproape
în valea judecății. (Ioel 3: 11-14, KJV)

Astăzi
gloatele sunt în valea judecății. Știința și religia
organizată ambele au fost construite pe mai multe straturi de
minciuni. Ziua cea mare a lui Yahuwah este aproape și fiecare suflet
viu astăzi se confruntă cu o decizie: „Voi urma adevărul
incomod? Sau mă voi agața de o minciună convenabilă?”
Amintiți-vă: Cunoaşterea adevărului, nu schimbă realitatea a
ceea ce este adevăr.

Pentr
a urma adevărul, indiferent de cost este nevoie de sacrificiu. Este
nevoie de angajament. A accepta un adevăr nepopular înseamnă a fi
dispus să primeşti batjocora celor care se agață de minciună.
Acesta poate avea, de asemenea, un impact la locul de muncă și
chiar în familia cuiva. Este o decizie cu care se confruntă fiecare
individ pe pământ: Adevărul? Sau minciuna?

Minciuna
pare confortabilă. Plauzibilă. Convenabilă. Este înțelegerea
fundamentală pe care au fost construite alte credințe. Dar acum,
când adevărul este restaurat, când cunoștința a crescut, este de
o importanță vitală pentru destinul tău veșnic să înlături
minciuna și să accepţi adevărul, indiferent cât de ridiculizat
este acesta, sau cât de incomod este impactul său asupra vieții
tale.

Acceptă
adevărul, indiferent de cost! O eternitate plină de fericire îi
așteaptă pe toți cei care predau ideile preconcepute și ÎL lasă
pe Tatăl Yahuwah să îi conducă la adevărul Său.