Frank Abagnale Jr. va rămâne probabil în istorie ca cel mai mare escroc care
a trăit vreodată. Puterea tuturor fraudelor și contrafacerilor constă în
capacitatea lor de a induce în eroare. Frank știa acest lucru și el a fost cel
mai bun. El şi-a început viața nelegiuită jucând rolul unui pilot al companiei
aeriene Pan American. Zburănd peste 1.000.000 de mile, el a vizitat 26 de țări
diferite și a trăit în diverse hoteluri, beneficiind de mâncare şi cazare pe
seama companiei aeriene. După ce aproape a fost prins în timp ce a părăsit un
zbor în New Orleans, Frank îşi căută de „muncă” în altă parte.

Fără studii
universitare, Frank a trecut cu succes drept medic pediatru rezident șef
într-un spital din Georgia pentru aproape un an. Cariera sa, dându-se drept
medic, a inclus, de asemenea, lucrul ca supraveghetor rezident de stagiari timp
de 25 de luni. Mai târziu, el a falsificat o transcriere a Facultăţii de Drept
a Universităţii Harvard, deși nu a urmat şcoala de drept, și a trecut examenul
de avocatură al statului Louisiana. Timp de opt luni, el a lucrat în biroul
procurorului general de stat. În timpul carierei sale de escroc, el a furat, de
asemenea, milioane de dolari prin controale false, desfaşurate genial.

Cel mai incredibil fapt, în povestea lui,
este că toate aceste isprăvi au avut loc în timp ce el era încă un adolescent!
Când a fost în cele din urmă prins, 12 țări au vociferat pentru extrădarea sa.
După ce a scăpat de puşcărie, dându-se drept un inspector de închisori sub
acoperire, Frank a fost arestat pentru ultima dată când doi polițiști, care
stăteau într-o mașină de poliție fără însemne, l-au recunoscut. Îndemânarea lui
Frank a fost însă atât de mare încât, după un scurt stagiu în închisoare, FBI
i-a oferit un loc de muncă spre a-i ajuta să prindă alţi falsificatori. ⁽¹⁾

Măsurarea iniţială a timpului are, de
asemenea, elemente false. În timp ce majoritatea oamenilor sunt conștienți de
faptul că originile zilei de duminică au început cu venerarea soarelui, ei
presupun că ziua de sâmbătă este Biblicul Sabat al zilei a șaptea. Sâmbătă este
ziua a șaptea a săptămânii. Cu toate acestea, calendarul folosit pentru a
calcula Sâmbăta este o contrafacere păgâna care stabilește timpii de închinare
ai zeilor păgâni. Originile zilei de sâmbătă o dezvăluie ca fiind o
contrafacere a autenticei zi a șaptea – Sabatul Creațiunii.

Ceea ce o face să  pară autentică în îndrăzneala sa de a
pretinde a fi adevăratul Sabat al Bibliei, este vechimea ei. De-a lungul
timpului, Sâmbăta, în existenţa sa, şi-a crescut puterea înșelătoare dându-i o
legitimitate pe care noile falsuri, duminica fiind printre ele, nu o posedă.
Pentru a înțelege natura frauduloasă a Sâmbetei, este important să privim
înapoi la rădăcinile sale. Cuvântul „Sâmbătă” înseamnă „Ziua lui
Saturn” sau ziua care aparține zeului, Saturn. Cele mai multe, dacă nu
toate, dintre religiile antice îl aveau pe Saturn în panteonul lor de zei.

Aşa cum era numit de romani
„Saturn”, el era „Kronos / Chronos” pentru greci. Egiptenii
îl numeau alternativ fie, „Khons” (2) 
fie „Osiris.” (3) Babilonienii l-au numit „Ninus” în
timp ce pentru Asirieni era Bel, Bal sau Belus. (4) Fenicienii, Cartaginezi și
Canaaniții se refereau la Saturn ca fiind Baal sau Baalim. (5) Persoana, de la
care s-au răspândit aceste diferite legende, este nimeni altul decât Nimrod,
acel „vânător viteaz  înaintea
[împotriva]lui Yahuwah.” (6) Nimrod, nepotul lui Ham și stră-nepotul lui
Noe, a fost primul rege babilonian îndumnezeit. (7) Restabilirea idolatriei lui
Nimrod, în lumea de după potop, s-a regăsit în legendele și panteoanele
diferitelor națiuni idolatrizate care nu păstrează o cunoaștere a adevăratului
Eloah. Sub diferite nume, Nimrod / Saturn a apărut în toate idolatrizările
vechi.

Roma a fost inițial orașul lui Saturn!
„Tradiția relatează că Saturn, cel mai vechi zeu al agriculturii, închinat
în Italia. . . locuia pe dealul numit, după aceea, Capitoliu, și a introdus
epoca de aur în Italia în timp ce domnea acolo; de unde [a potrivit zicala:].
Saturnian cârmuia, munţi, terenuri și orașe ^„(8)

Ca întreg pământul, Roma, în perioada
foarte îndepărtată a preistoriei, a sorbit adânc din „Cupa de aur” a
Babilonului. Dar dincolo de toate celelalte naţiuni, a avut o legătură cu
idolatria Babilonului, care a pus-o într-o poziţie deosebită şi unică. Cu mult
timp înainte de zile lui Romulus [fondatorul Romei, împreună cu fratele său
Remus] un reprezentant al lui Mesia al Babilonului, chemat pe nume, şi-a
stabilit templul ca un zeu, şi palatul ca un rege, pe una din acele înălţimi
care a ajuns să fie incluse în zidurile oraşului pe care Remus şi fratele său
au fost destinaţi să-l întemeieze. Pe dealul Capitoliului, numit după-aceea ca
fiind cea mai însemnată înălţime a cultului Roman, Saturnia, sau oraşul lui
Saturn, marele zeu Caldeean, a fost ridicat in vremurile antichităţii
îndepartate şi întunecoase. ⁽⁹⁾

Posibilitatea ca Nimrod să fi construit
Saturnia și să fi fost venerat acolo ca zeu, este şocantă. Potrivit lui Annius
de Viterbo și Richard Lynche. (10) Noe a călătorit în Italia pentru a-l vizita
pe nepotul său, Gomer (fiul cel mai mare al lui Iafet). După ce a sosit, Noe a
aflat că Gomer a murit și Ham a uzurpat Regatul. Apoi, Noe l-a alungat pe Ham
și a restaurat ordinea în regatul care fusese corupt moral sub domnia lui Ham.

În Apocalipsa, Roma, cu al său cult
idolatrizant, este simbolizată printr-o femeie ce poartă numele de „Taina
Babilonului”, aşezată pe o fiară cu şapte capete. ⁽¹¹⁾ Cele
şapte capete ale fiarei sunt identificate ca cei „şapte munţi” pe
care stă ea. ⁽¹²⁾ Aceasta este o referire directă la Roma, cunoscut
ca „oraşul celor şapte coline.” „Numirea Romei drept
oraşul” celor şapte coline „a fost facută de către cetăţenii săi
fiind considerat descriptiv pentru a purta denumirea corectă”⁽¹³⁾ Dealul
Capitoliului, cel mai mic dintre cele şapte coline ale Romei şi locul Saturniei
a fost mult timp considerat cel mai sacru şi a devenit reşedinţa guvernului
civil.

În timp ce negura timpului ascunde multă
antichitate, elementul Babilonian Saturnian este deosebit de fascinant în
lumina diferitelor expuneri antice ⁽¹⁴⁾, care afirmă că Sem, unchiul
lui Nimrod, l-a ucis pe Nimrod pentru idolatrie. Expunerile vechi ale Saturniei
arată că idolatria a fost într-adevăr ţinută sub control pentru o lungă
perioadă de timp, în urma unor evenimente dezastruoase:

Pe dealul Capitoliului, numit după aceea
ca fiind cea mai însemnată înălţime a cultului Roman, Saturnia, sau oraşul lui
Saturn, marele zeu Caldeean, a fost ridicat in vremuri de antichitate
îndepartate şi întunecoase. ⁽¹⁵⁾ Un fel de revoluţie a avut loc apoi
– idolii Babilonului au fost aboliţi- şi ridicarea oricărui idol a fost aspru
interzisă, ⁽¹⁶⁾ iar când gemenii [Romulus şi Remus], descoperitorii
oraşului, acum de renume mondial, au construit zidurile sale umile, oraşul şi
palatul predecesorului lor Babilonian 
zăceau de mult timp în ruine. ⁽¹⁷⁾

Chiar Virgil face aluzie la distrugerea
Saturniei la o dată îndepărtată, mai înainte începutul perioadei lui Evander
(aproximativ 1,250 BC). ⁽¹⁸⁾

Ca strămoş al lui Mesia şi păstrătorul
adevăratei religii, Shem a fost zelos în a păstra adevărul şi a căutat să
elimine idolatria stabilită de Nimrod, stră-nepotul său şi conducătorul
apostaziei. Scrierile Chaldeenilor se referă la moartea lui Nimrod ca având loc
la comanda unui „anumit împărat”, sau Sem. ⁽¹⁹⁾ Relatările
antice egiptene arată că Shem, sau Sem, „vorbind cu puterea Zeilor,” ^(20),
a apelat la un organism de conducere al judecătorilor, prezentând înaintea lor
adevărul în puritatea sa în raport cu răul care a fost răspândit în diferite
direcţii de către Nimrod. ⁽²¹⁾ Cuvintele lui au fost atât de
convingătoare încât judecătorii au fost convinşi. Acest tribunal a fost compus
din două seturi de magistraţi: 30 de judecători civili şi 42 de judecători
religioşi, un total de 72.

„Șaptezeci și doi a fost doar numărul
de judecători, atât civili şi religioşi, care, potrivit legii egiptene, au fost
necesari pentru a determina ceea ce avea să fie pedeapsa unui vinovat de o atât
de mare infracțiune ca cea a lui Osiris [Nimrod]. ⁽²²⁾ Sentința
pronunțată, pentru această înaltă trădare împotriva cerului, era moartea.

După decapitarea lui Nimrod, Shem a
dezmembrat corpul său, trimițând părţile către toate bastioanele diferite ale
idolatriei ca un avertisment solemn: la fel li se va face tuturor celor care se
vor revolta împotriva autorității cerului. Un număr relativ mare de relatări
vechi ⁽²³⁾ indică faptul că Nimrod a fost ucis de fapt fiind rupt în
două, deși dezmembrarea după moarte este mult mai
probabilă. Indiferent de cauza specifică a decesului, faptul că s-a putut
întâmpla aşa ceva pentru un om atât de puternic precum Nimrod a transmis un
avertisment puternic urmașilor săi.

Saturn deținând o coasă și un copil.
Observați dragonul înaripat muscându-şi coada care  formează un cerc perfect, simbolul soarelui.

Rezultatul a fost trimiterea în subteran a
idolatriei. Cei care doreau să-și continue revolta începută de Nimrod au
trebuit să facă acest lucru în secret. Nimrod a fost venerat, dar acest lucru a
fost făcut sub o varietate de nume.

Nimrod /Saturn în formele sale variate a
devenit astfel „Dumnezeul ascuns”; „Dumnezeul sfaturilor
ascunse”;  „interpretul
secretelor”, și „cel ascuns.” ⁽²⁴⁾

Saturn ca zeu, împreună cu ziua lui de
închinare, îşi au originea în faptul că o mare apostazie de după potop a
culminat cu rebeliunea împotriva cerului de la Turnul Babel. Când Yahuwah a
amestecat limba rebelilor ⁽²⁵⁾ și s-au răspândit să locuiască în diferite
părți ale pământului, au luat cu ei religia idolatră de înălţare a lui Nimrod
ca Zeu. În timp ce a intrat într-o nouă fază „ascunsă”, semnele
distinctive de identificare ale acestei apostazii grosolane au fost încă
prezente și au rămas o ispită pentru oamenii lui Yahuwah, conducându-i în
idolatrie. Baza răzvrătirii astfel stabilită în antichitate, rămâne puternică
şi  astăzi în Sabatul contrafăcut al
zilei a șaptea: Sâmbăta.

Kronos al grecilor și Saturn al romanilor
au fost același Zeu. ⁽²⁶⁾ Ca Zeu al recoltei, el era de obicei
reprezentat ca deținând o coasă. Kronos / Saturn era zeul timpului ⁽²⁷⁾,
la fel cum a fost frecvent arătat ţinând copii. ⁽²⁸⁾ Principala
sărbătoare a lui Saturn era Saturnalia. În decembrie, calea soarelui se află
încă pe cerul de sud timp de cinci zile. Preoți antici au spus oamenilor
superstițioşi că soarele era pe moarte și trebuie împăcat prin sacrificii
costisitoare. Saturn, ca zeu al timpului, a fost implorat să amăne momentul.
Oamenii au fost astfel obligați să ofere cele mai de preț lucruri pentru ei,
copiii lor, în scopul de a prelungi timpul. Saturn, zeul timpului și al
recoltei, şi-a cules roadele de suflete din trupurile arse ale acestor mici
copii.

În mitologie, Kronos şi-a mâncat proprii
copii. Prin urmare, sacrificiul potrivit, pentru a potoli setea lui Kronos, ar
fi cu siguranţă copiii. În timp ce sunt indicii că acest lucru nu a fost un
ritual zilnic, au avut loc cu siguranță în momente de pericol național, cum ar
fi foametea sau războiul. Victimele erau în general, bine acoperite cu voal
(pentru a-i împiedica pe părinți să vadă când era rândul copiilor lor) și
muzica era cântată tare la tobe pentru a astupa orice ţipete care ar fi putut
fi auzite. Cartagina, în special, a fost binecunoscută pentru sacrificiul
copiilor. „Ceremonii speciale, în timpul crizelor extreme, au sacrificat
până la 200 de copii, din familiile cele mai bogate și puternice, ucişi și
aruncaţi pe rug, să ardă. În timpul crizei politice din 310 î.Hr., aproximativ
500 au fost uciși. „⁽²⁹⁾ „Saturn a devenit campion al
păgânismului african. . . într-adevăr, la fel ca Baal-Hamon în Cartagina
Feniciană, el a făcut obiectul sacrificiului de copil, dezvăluit de
descoperirile din Tofet, sau jertfelor în aer liber din Vechiul oraș punic.
” ⁽³⁰⁾ ” Divinitatea campioană a păgânismului din Africa
de Nord a fost Saturn, în care zeul fenician Baal-Hamon a fost asimilat. Deși,
un zeu fertilităţii, Saturn-Baal. . . a fost totuși nemilos în sacrificiile pe
care le-a impus. „⁽³¹⁾

Ulterior, Romanii  au renunţat la oferirea de sacrificii umane ⁽³²⁾
și Senatul  a scos oficial în afara legii
această  practică în 97 Î.Hr.. ⁽³³⁾ Cu
toate acestea, sângele a fost încă vărsat prin gladiatori în timpul sărbătorii
Saturnaliilor. ⁽³⁴⁾ „Spectacolele de gladiatori „închinate „lui
Saturn. ⁽³⁵⁾ Ausonius a declarat că „amfiteatrul pretinde
gladiatori săi pentru sine, atunci când la sfârșitul lunii decembrie ei au
împăcat cu sângele lor pe Fiul Cerului purtătorul secerii.” ⁽³⁶⁾
Faptul că gladiatorii au fost considerati sacrificii pentru acest zeu însetat
de sânge este afirmat de Justus Lipsius, atunci când a comentat citatul
lui  Ausonius ” în care veți observa
două lucruri, că gladiatorii au luptat de Saturnalii, și că au făcut acest
lucru în scopul de a-l îmbuna și îmblânzi pe Saturn ^„(37)

Principiul după care au fost dirijate
aceste spectacole cu [gladiatori] a fost cam același cu cel care i-a influențat
pe preoții lui Baal. Ei au fost sarbatoriţi
ca fiind sacrificii împăciuitoare. . . având în vedere istoria reală a
istoricului Saturn, vom găsi un motiv mai satisfăcătoar pentru obiceiul barbar,
atunci când astfel de mulțimi de oameni s-au „macelarit pentru a realiza o
sărbătoare Romană.” Atunci când este amintit că însuşi Saturn [Nimrod] a
fost tăiat în bucăţi, este ușor de văzut cum ar putea apărea ideea de a-i oferi
un sacrificiu de bun venit prin a-i determina pe oameni să se taie unul pe
altul în bucăți, de ziua lui, ca modalitate de îmblânzire a sa. ⁽³⁸⁾

În calendarul modern, pe 21 Decembrie este
solstiţiul de iarnă, sau cea mai scurtă zi a anului în emisfera nordică. Cu
toate acestea, în calendarul Iulian timpuriu, solstițiul de iarnă cădea pe 25
Decembrie ^(39,40) Romanii l-au numit Brumalia de la cuvântul latin prescurtat
bruma. Pe 25 Decembrie avea loc sărbătoarea lui Sol Invictus, după care,
zilele, au început din nou să crească. Mai târziu, Romanii se refereau la
această zi ca „ziua de naștere a Invincibilului Soare” sau dispariţia
lui Solis Invicti. (41) Saturnalia a precedat imediat Brumalia și a fost o
perioadă de veselie zgomotoasă.

Astfel, diferitele festivități vechi în
onorarea lui Nimrod / Saturn și Tammuz din timpul Saturnaliei și a
echivalentele sale culturale au devenit absorbite în celebrarea modernă a
Crăciunului. (42) Acestea includ cele douăsprezece zile de Crăciun; gustări și
„bunătăți”, lăsate afară seara; „energia” vacanței într-o cupă  specială cu vin fiert ; Pomi de Crăciun
decoraţi cu lumini (inițial lumanări realizate din grăsimea organelor arse de
la copii oferite în sacrificiu); Pomi de Crăciun cu globuri (în vechime,
capetele decapitate ale vitimelor sacrificate) și încoronat cu o stea;
petreceri zgomotoase; schimburi de cadouri; Arderea buștenilor; ospăț; sarutul
sub vâsc; „Gâsca de Crăciun”; Prăjituri Yule; capul porcului / şuncă
afumată ca felul principal al cinei de Crăciun; fructe de padure (hrana zeilor);
ramuri veșnic verzi; colindul; „Apariţia” lumânărilor; imaginile cu
„Hristos-copil” (de fapt Tamuz, Mesia Babilonian); Felicitari de Crăciun
(o evoluție modernă de a trimite felicitări și binecuvântări de sezon), etc.
Chiar și imaginile cu Tatăl Crăciun / Moş Crăciun au o asemănare izbitoare cu
Saturn: un bătrân, cu o barbă lungă, înconjurat de copii.

Imaginea lui Saturn: un demon,
bătrân care cere sacrificarea copiilor, poartă, în societatea modernă, alte
două înfățișări. În fiecare lună Decembrie, Saturn, zeul timpului, reapare ca
„Părintele Bătrân al Timpului.” Copilul-victimă este Copilul An Nou.
Observați că, în acest desen modern care-l reprezintă pe Părintele Bătrân al
Timpului cu Copilul An Nou, toate caracteristicile lui Saturn sunt la locul
lor: coasa, ceasul, ca un simbol al timpului, și, desigur, copilul victimă.
Zâmbetul din spatele bărbii Părintelui Timp, face aceasta să pară o distracţie
nevinovată: simboluri care nu conțin vreo referire la rău, doar un mod
distractiv de a reprezenta trecerea timpului.

O reprezentare mult mai
rece a Părintelui Timp cu Copilul An Nou, poate fi găsită în această ilustrație
din secolul al 19-lea. Părintele Timpului / Saturn, ca zeu al timpului, este în
picioare în fața unui ceas mare, ţinându-şi coasa. Vechii ani,  1886-1888, trec mai departe ca trupuri mature
învelite în giulgiu de înmormântare. Anul Nou, 1889, vine ca un copil. În timp
ce imaginea este destul de întunecată, lumina focului îl luminează pe micul
băiețel în timp ce pe fiecare parte sunt vârtejuri de fum de la focul de la
picioarele lui (mai jos de priveliştea din ilustraţie.) Observați că noii ani
care încă trebuie să vină, 1890 -1892, sunt prezentați ca nişte copii-victime
pentru sacrificiu, toţi acestia fiind acoperiţi cu voal. Toate elementele
grotești ale acestui zeu hidos sunt cuprinse în aceasta „nevinovată”
ilustrare.

Un alt mod în care
imaginea lui Saturn există în societatea modernă, este la fel ca Grim Reaper.
Grim Reaper este de obicei văzut doar în jurul datei de Halloween. El este larg
înțeleas ca un simbol al morții. Foarte puțini, dacă este cazul, în societatea
modernă, au recunoscut, fie în Grim Reaper sau în Părintele Timp, conexiunea
păgână cu cel mai crud, cel mai rău dintre toți zeii. Cu toate acestea, un străbun
i-ar recunoaște imediat ca fiind nimeni altul decât Saturn, deoarece emblemele
care l-au identificat pe Saturn sunt la fel ca cele care ii identifică pe Părintele
Timp și Grim Reaper: coase și ceva pentru a marca trecerea timpului.

Aşa cum Creștinismul a fost absorbit în
Roma păgână, atât Creștinismul căt și păgânismul s-au unit pentru a forma o nouă
şi amestecată religie. Această nouă religie, condusă de papalitate, a păstrat
festivitățile păgâne, acum botezate cu un nume nou, „Creștinat”.
Creștinătatea a fost foarte rapidă în dorinţa de a se cufunda în păgânismul
care nu-ţi schimbase practicile  religioase.
Încă din secolul al treilea, Tertullian a deplâns cât de rapid creștinii din
zilele lui au fost de acord să renunțe la credința lor curată, în timp ce
păgânii au rămas foarte fideli religiei lor:

Pentru noi, care suntem străini de Sabate,
și luni noi, și festivaluri, cândva plăcute lui Dumnezeu, Saturnalia,
sărbătorile lui Ianuarie, Brumalia, și Matronalia, sunt acum obişnuite; cadouri
sunt făcute încoace și încolo, cadourile noului an sunt făcute cu zarvă, iar
sporturile și banchetele sunt celebrate cu vacarm; O,  cu cât de mult  sunt mai credincioşi sunt păgânii religiei lor, care au o grijă deosebită
să nu adopte nicio solemnitate de la Creștini. (43)

Acesta este un citat fascinant deoarece
ritualurile religioase sunt dependente de calendarele lor pentru a stabili când
au loc sărbătorile. Tertulian a trecut pe o listă zilele sfinte, lunare-solare,
ale Creatorului: Sabaturile, lunile noi, și sărbătorile  anuale. El a afirmat că aceste sărbători au
fost acceptabile pentru Yahuwah, în timp ce, deplângând faptul că au fost schimbate
cu sărbătorile păgâne, calculate după  calendal
Iulian păgân!

Un brutar combină drojdie cu aluat pentru
a face pâine. Produsul final, pâinea, nu seamănă nici cu drojdia nici cu  aluatul. Este un produs nou din amândouă. În
acest fel, sincretismul păgânismului cu creștinismul a curs prin Biserica
papală și acum pătrunde în toată Creștinătatea. Evlavia apostolică pură este un
lucru de domeniul trecutului, aşa cum este păgânismul fățiș al anticilor. Cu
toate acestea, produsul acestei uniuni corupte este văzut în Creștinismul de
astăzi. Noul rezultatul final sunt  „Creștinii Babilonieni.”

Există multe scuze
oferite de oameni sinceri, conservatorii de astăzi ai Creștinismului Babilonian
pentru a nu se dezlipi de festivalurile păgâne sărbătorite în onoarea lui
Saturn.

• „Crăciunul
  este o perioadă minunată pentru a petrece timp cu familia. Suntem atât de
  ocupați pe tot parcursul anului încât acest lucru este singura noastră șansă de
  a fi împreună.”

• „Craciunul este o perioadă importantă pentru a mărturisii!
  Oamenii sunt mult mai deschişi în acest moment al anului, așa că o folosesc ca
  o oportunitate de a împărtăși despre Hristos cu vecinii mei. „

• „Crăciunul este singura sărbătoare care se
  concentrează într-adevăr pe Isus.”

• „Crăciunul este distractiv! Ce este în neregulă cu
  asta?”

• „Crăciunul este singura mea oportunitate de a-mi arăta
  într-adevăr aprecierea pentru oamenii importanţi  din viaţa mea.”

• „Știu că Isus nu a fost într-adevăr născut atunci, așa
  că este în regulă pentru mine.”

Păgânii au fost ignoranți faţă de
adevăratul Eloah al Cerului. Ei practicau aceste ritualuri în onorarea lui
Nimrod, deoarece nu știau pe altcineva superior. Pot pretinde creștinii de
astăzi acelaşi lucru? Scriptura ne învață că „în vremuri de asemenea  neștiință, Yahuwah a închis ochii asupra lor;
dar acum porunceşte tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască. „⁽⁴⁴⁾A ști că sărbătoarea Crăciunului este o sărbătoare păgână,  a şti că ritualurile moderne sunt identice cu
ritualurile antice care l-au onorat pe Saturn / Nimrod, și totuși să pretinzi
iertarea păcatelor, pentru că cineva știe,
este extrem de nepotrivit.

Există mulţi Creștini devotați care nu sărbătoresc
Paştele sau Crăciunul, din cauza originii lor păgâne. Mai sunt şi alţii care nu-şi
sărbătoresc zilele de naștere, probabil pentru că știu că celebrarea propriei
zile de naştere este cea mai mare sărbătoare Satanică a anului. ⁽⁴⁵⁾
Cu toate acestea, aceiaşi oameni sinceri din ignoranță,  se închină în cinstea altor zile sfinte păgâne.
Nu are importanţă dacă este prima zi din săptămână sau a șaptea; dacă un
calendar păgân este folosit pentru a ține evidența timpului, acesta socoteşte
zilele de închinare păgâne.

Cele mai puternice amăgiri sunt cele care
sunt mai apropiate de adevăr. Sâmbătă, a șaptea zi a calendarului păgân se crede
că este Sabatul Biblic, dar nu este. Într-o întorsătură complicată, Satana a
produs Duminica drept Zi de Închinare Falsă. Scopul acestei duble înșelăciuni
este de a induce în eroare pe toți cei care doresc cu adevărat să-și onoreze Creatorul,
fie prin închinarea în  „Ziua
Domnului” fie prin închinarea în  Sabatul zilei a șaptea. În acest fel, atenția
este deturnată de la adevărul că Sâmbăta în sine este o contrafacere care
onorează cel mai crud, mai însetat de sânge dintre toţi zeii: Saturn. Cinstirea
și închinaciunea este, prin urmare, furată de la Creator și dată inamicului Său.

Articole
Similare:

• Tainele Babiloniene: Zeul Ascuns

⁽¹⁾ Frank W. Abagnale, Jr.
and Stan Redding, Prinde-mă Dacă Poți: Povestea Uimitoare și Adevărată A Celui
Mai Tânăr și mai Îndrăzneț Escroc din Istoria Distracției și Profitului,(New
York: Broadway Books, 1980).

⁽²⁾ Zeul timpului.

⁽³⁾ Zeul
agriculturii/recoltei.

⁽⁴⁾ Alexander Hislop, Cele
două Babiloane: Închinarea Papală s-a dovedit a fi idolatrizarea lui Nimrod și
a soției lui, (New Jersey: Loizeaux Brothers, Inc., 1959), pp. 31-32.

⁽⁵⁾  “Baal,” Enciclopedia Britanică, ediţia a
şasea, (Edinburgh: Archibald Constable and Co., 1823) Vol. III, p. 294.  Deoarece Baal a fost, de asemenea, un titlu
care înseamnă lord sau stăpân, a fost de multe ori legat de alte nume: de
exemplu, Baal-Berit, Baal-Peor, Baal-Zebub, etc.

⁽⁶⁾ Geneza 10:8 şi 9

⁽⁷⁾ Hislop, op cit., pp.
32, 304.

⁽⁸⁾ Johann D. Fuss,
Antichităţi Romane, (Oxford: D. A. Talboys, 1840), p. 359.

⁽⁹⁾ Hislop, op. cit., p.
239; vezi şi, Aurelius Victor, Origo Gentis Romanæ, (Utrecht, 1696) cap. 3.

⁽¹⁰⁾ Diferiţi istorici au
pus la îndoială autenticitatea documentelor sursă ale lui Annius de Viterbo în
principal deoarece acestea nu au fost verificate înainte de moartea sa. A murit
la doar patru ani după ce Antichităţile sale au fost publicate și documentele
sursă nu au fost de găsit. Vezi, de asemenea, Richard Lynche, Un Tratat Istoric
al Călătoriilor lui Noe în Europa, publicate în 1601 și bazat, în parte, pe
munca lui Annius.

⁽¹¹⁾  Vezi Apocalipsa 17:1-5.

⁽¹²⁾  Apocalipsa 17:9.

⁽¹³⁾  Hislop, op. cit., p. 2.  Properțiu a descris Roma ca „Oraşul construit
pe șapte coline, care guvernează întreaga lume.” (Lib. iii. Elegy 9, Utrecht,
1659, p. 721.)  Vezi şi Virgil, Georg.,
lib. ii. v. 534, 535; Horace, Carmen Seculare, v. 7, p. 497; şi, Martial:
“Septem dominos montes,” lib. iv. Ep. 64, p. 254.

⁽¹⁴⁾  Vezi Istoricii Babilonieni, Berosus; vezi, de
asemenea, relatările Egiptene despre moartea lui Osiris (Egipteanul Nimrod), în
mâinile lui Sem (Shem).

⁽¹⁵⁾  Aurelius Victor,op. cit.

⁽¹⁶⁾ Plutarch (în Hist.
Numæ, Vol. I, p. 65) prevede, că Numa a interzis realizarea de icoane și că,
pentru 170 de ani de la fondarea Romei, icoanele nu erau permise în templele
Romane.

⁽¹⁷⁾  Hislop, op. cit., p. 239.

⁽¹⁸⁾  Referindu-se la momentul în care s-a spus că
Enea a vizitat vechiul rege Italian, Virgil a declarat: „Atunci a văzut
două grămezi de ruine; care au fost cândva / Două orașe impunătoare pe fiecare
parte a râului / au rămas Saturnia și Janicula / Și niciun loc nu a păstrat
numele întemeietorului lor. „(Ænid, lib. VIII. II. 467-470, vol. III, p.
608, subiniere adăugată .)

⁽¹⁹⁾  Vezi Hislop, op. cit., p. 63; vezi şi
Maimonides, More Nevochim [Moreh Nevuchim].

⁽²⁰⁾  Numele adevăratului  Dumnezeu-Creator, Elohim, este plural. Prin
urmare, puterea „Zeilor” și „a lui Dumnezeu”, ar fi
exprimată prin același termen.

⁽²¹⁾  Domnul John Gardner Wilkinson, Manierele şi
Obiceiurile Vechilor Egipteni, (Londra, 1837-1841), Vol. V, p. 17.

⁽²²⁾  Hislop, op. cit.

⁽²³⁾ Diverse relatări,
despre Nimrod murind de o moarte violentă, apar sub diferite denumiri.  Cu toate acestea, „Păgânii au avut obiceiul
de a se închina aceluiași zeu sub diferite nume” (Hislop, op. cit., p.
123).  Diverşi cercetători au fost
capabili să sublinieze faptul că acești zei aveau caracteristici similare,
chiar și în etimologia numelor lor.  Vezi
Hyginus, Fabulæ, 132 and 184, pp. 109, 138; Strabo, lib. X, p. 453; Appoldorus,
Bibliotheca, lib. i. cap. 3 and 7, p. 17; Ludovicus Vives, Comentariu pe
Augustin, lib. VI, chap. IX. Note, p. 239, cum a fost citat în Hislop, pp. 55 şi
56.

⁽²⁴⁾  Hislop, op. cit. p. 41.  Vezi şi Virgil, Ænid, lib. Viii şi Ovid,
Fasti,lib. i.

⁽²⁵⁾  Geneza 11:7-9

⁽²⁶⁾  Hislop, op. cit., pp. 31-35; “Saturn”, Eciclopedia
Britannica; “Saturnus, Saturnalia,” Dicţionarul Clasic Oxford, (Oxford: Oxford
University Press, 1979), pp. 955-956.

⁽²⁷⁾   “Legătura dintre Soare și Saturn, a apărut probabil
prin prisma faptului că ambele au fost luate ca simboluri ale timpului.
Întoarcerea soarelui la începutul zodiacului a marcat încheierea anului.  Saturn, cel mai lent dintre toate corpurile
cerești, şi-a realizat revoluția. . . în aproximativ 30 de ani, o generație
completă de oameni. Prin urmare, Saturn, a fost într-un sens ciudat simbolul
Timpului și cauza Timpului, a Destinului” (The International Standard Bible
Encyclopedia, James Orr, gen. ed., [The Howard-Severance Co., 1915], Vol. I, p.
298.)

⁽²⁸⁾    Fuss, op. cit., pp. 359-360.

⁽²⁹⁾  Roy Decker, Religion of Carthage,
“Sacarificiu Uman.”

⁽³⁰⁾  Quodvoltdeus of Carthage, traduceri şi
comentarii, Thomas Macy Finn, (New Jersey: The Newman Press, 2004), p. 14.

⁽³¹⁾  Ibid., p. 115.

⁽³²⁾  În timp ce Romanii priveau sacrificiul uman
ca barbar, există, totuși, cazuri specifice, de sacrificiu uman, care au avut
loc abia în 216 și 113 î.Hr.. Alte sacrificii umane menționate de Livius (2.42)
și Pliny cel Tânăr (Epistola, 4.11) ar părea să indice faptul că, indiferent de
„motivul” oficial pentru „executare”, acestea au fost, în
realitate, sacrificii pentru a potoli setea zeilor, din cauza semnelor rele.

⁽³³⁾  Robert Drews, “ Pontifi, minuni, și
dispariția lui Annales Maximi,”Filologie Clasică, Vol. 83, no. 4 (Oct., 1988),
pp. 289-299.

⁽³⁴⁾  În timp ce Saturnalia era sărbătorită inițial
pe 17 Decembrie, comportamentul dezordonat, asociat cu această sărbătoare
populară, a dus grabnic la o sărbătoare de durată, prima dată la două, apoi la
trei, și, respectiv, la cinci zile. În timpul lui Cicero, Saturnalia a durat
timp de șapte zile.

⁽³⁵⁾  Fuss, op. cit., 359.

³⁶⁾  Ausonius, Eclog. i. p. 156, citat în Hislop,
op. cit., p. 153.

⁽³⁷⁾  Lipsius, tom. ii. Saturnalia Sermonum Libri
Duo, Qui De Gladiatoribus, lib. i. cap. 5 cum a fost citat in Hislop, ibid.

⁽³⁸⁾  Ibid.

⁽³⁹⁾  VIII Kal. Ian, sau cu opt zile înainte de
întâi Ianuarie: i.e., 25 Decembrie, atunci când este numărat inclusiv cum o făceau
Romanii. Pliny cel Bătrân a declarat că solstițiul de iarnă (bruma) a început
la opt grade de Capricorn, a opta zi înainte de calendrele lui Ianuarie: “horae
nunc in omni accessione aequinoctiales, non cuiuscumque die significantur
—omnesque eae differentiae fiunt in octavis partibus signorum, bruma capricorni
a. d. VIII kal. Ian.”  (Vezi Naturalis
Historia, Lib. 18, 221.)

⁽⁴⁰⁾   “ Timpul  Nașterii  și Patimile lui Hristos. . . au fost prea
puțin luate în considerare de Creștinii timpurii. Cei care au început primii să
le sărbătorească, le-au aşezat în punctele cardinale ale anului; ca Buna
Vestire a Fecioarei Maria, pe 25 Martie, care, atunci când Iulius Cezar a
corectat calendarul, a fost primăvăraticul Echinocţiu. . . și nașterea lui
Hristos la Solstițiul de iarnă, Decemb. 25,. . . și pentru că Solstiţiul a fost
mutat, în timp, de pe 25 decembrie, pe 24, 23, 22, și așa mai departe, înapoi.”
(Sir Isaac Newton,Observaţii asupra profeţiilor lui Daniel şi ale Apocalipsei
lui Ioan, 1733, Part I, Ch. XI, p. 144, subliniere și ortografie originală.)

⁽⁴¹⁾  Vezi Chronography of AD 354 unde VIII Kal. Jan.
este menționată ca „ziua de naștere a Soarelui Invincibil” (dies natalis
Solis Invicti).

⁽⁴²⁾ Pentru detalii cu
privire la ritualurile de Saturnalia și cum sunt acum îmbrățișate de toată
Creștinătatea, vezi Hislop, op. cit., “Crăciunul şi yiua doamnei,” pp. 91-103.

⁽⁴³⁾  Tertullian, De Idolatria, c. 14, Vol. I, p.
682 asa cum este citat în Hislop, op. cit., p. 93, subliniere originală.

⁽⁴⁴⁾  Faptele apostolilor 17:30, subliniere adăugată.

⁽⁴⁵⁾  “ După propria zi de naştere, cele două mari
sărbători Satanice sunt Walpurgisnacht [1 Mai] și Halloween.”  Anton S. LaVey, Biblia Satanică, (New York:
HarperCollins Publishers, Inc., 1992), p. 96.