Iubiți Frați și surori,

Noi, Echipa World’s Last Chance, dorim nespus
de mult să împărtășim ceea ce credem cu sinceritate că reprezintă o mai mare lumină
asupra calendarului Creatorului nostru. În marea Sa milă și răbdare, Yahuwah a
așteptat mult timp ca noi să ne debarasăm de convingerile pe care, acum, le
vedem a fi o eroare. Lăudați Numele Lui! Odată ce am acceptat glorioasa lumină a
calendarului luni-solar al lui Yahuwah și rolul său divin în determinarea
tuturor zilelor de sărbătoare, inclusiv ziua a șaptea a Sabatului, am declarat,
în ignoranța noastră, că Ziua Lunii Noi era determinată de primul crescent
vizibil. Acum, după multă rugăciune și studiu, ne pare rău că am avut această
înțelegere eronată și am dori să împărtășim cu umilință convingerea noastră că
Ziua Lunii Noi trebuie să fie celebrată începând cu zorii zilei ce urmează
conjuncție lunii – solare (și nu în ziua de după prima semiluna vizibilă).

Mărturisim de asemenea, că ne-am debarasat cu
greu de eroarea de a determina data de 1 Abib (Anul Nou Biblic) bazându-ne pe semnul
orzului copt. Unii dintre membri WLC au văzut, devreme, această eroare și au
încercat să ne-o arate, însă nu au fost prea convingători în explicațiile lor. Ne-am
fi dorit să fi fost mai receptivi la momentul respectiv, însă aceasta nu ne
împiedică să lăudăm Numele lui Yahuwah pentru că ne-a făcut să vedem, acum,
această eroare. Pentru acei membri care au fost deranjați de poziția noastră
eronată cu privire la orz și alte erori legate de acestea ne cerem sincer și
umil scuze și căutăm cu sinceritate iertare atât din partea lui Yahuwah cât și
din partea dumnealor.

Noi, World’s Last Chance, am hotărât a urma cu
orice preț, Mielul lui Yahuwah, oriunde ar merge. Ne angajăm să continuăm să
îmbrățișăm lumina Adevărului Său invariabil la fiecare pas, și rugăciunea
noastră este ca dumneavoastră să priviți, de asemenea, întotdeauna la greutatea
dovezilor. Fie ca iubitorul nostru Tată ceresc să ne conducă în tot adevărul
spre slava Sa! Mai jos veți găsi argumentele pe care noi le considerăm destul
de multe și convingătoare astfel încât am lăsat la o parte prima noastră
metodologie de calculare a zilei Lunii Noi 
în funcție de prima semiluna vizibilă în favoarea zorilor de după
conjuncție. Fie ca Yahuwah să vă binecuvânteze și să vă călăuzească pe măsură
ce vă veți dedica tot mai deplin în grija Lui.

La dispoziția lui Yahuwah,

Echipa WLC

Ziua
Lunii Noi Începe În Primii Zori De După
Conjuncție.

Din păcate, noi nu găsim în Scriptură o
explicație clară a modului în care trebuie să fie determinată Ziua Lunii Noi. Înțelegând
acest fapt, înainte de a trage concluzii trebuie să sortăm cu atenție și
rugăciune fiecare piesă a dovezilor ce ne sunt disponibile. Chiar și în absența
a ceea ce este perceput ca fiind o dovadă copleșitoare, noi trebuie să credem
dovezile ce ne sunt puse la dispoziție; și trebuie să fim dispuși întotdeauna
să urmăm greutatea dovezilor, oriunde ne-ar conduce.

Raționamentul Din Spatele Metodei                          

Luna începe să
lumineze imediat după conjuncție. Însă
noi nu o putem vedea pe timpul zilei când soarele strălucește, deoarece luna
este acoperită de lumina soarelui care este mai mare. Chiar dacă nu putem vedea
luna imediat după conjuncție, cu toate acestea, nu putem nega faptul că a
început deja o nouă revoluție cu o nouă iluminare. De multe ori, primul
crescent vizibil va fi observat în seara zilei de Lună Nouă, descoperind,
privitorului, noua ei lumină.

Luna începe să lumineze din nou imediat după ce trece prin conjuncție cu soarele.

Motivul pentru care Ziua Lunii Noi se
socotește ca fiind prima zi de după
conjuncție, și nu data efectivă în care are loc conjuncția, se datorează
faptului că o zi nu poate fi în același timp parte a lunii vechi și  parte a lunii noi. Prin urmare, în zori primei
zile de după conjuncție are loc începutul noii luni. Există două argumente
principale, care ne-au obligat să renunțăm la credința că ziua începe odată cu
primul crescent vizibil  și să îmbrățișăm
convingerea că aceasta începe în zori după conjuncție:

(I) Argumentul biblic

Necesitatea de a păzi Zilele Sfinte ale lui Yahuwah la timpul lor (Lev
23: 4).

Acestea sunt sărbătorile lui Yahuwah, adunări
sfinte, pe care să le proclamați la timpurile lor. [timpurile hotărâte]. (Vezi
Leviticul 23: 4).

Porunca divină de a păstra zilele sfinte ale
lui Yahuwah la timpul hotărât nu poate fi cu adevărat îndeplinită și ascultată
decât prin folosirea metodei zorii de după conjuncție. Noi credem cu tărie că
există o zi de Sabat ce trebuie să fie păstrată de toată lumea, și că toată
lumea trebuie să păstreze sărbătorile lui Yahuwah în ziua specificată, și nu la
câteva zile distanță. Metoda de stabilire a zilei Lunii Noi în funcție de Primii
Zori de După Conjuncție unește, în
mod unic și miraculos, întreaga lume,în aceași revoluție solară. Iată cum
funcționează:

Atunci când Ziua Lunii Noi se socotește ca
începând în zori primei zile de după conjuncție, întreaga lume va fi unită în
observarea acesteia în aceeași zi. Deși ar putea părea că sunt două zile
diferite, atunci când sunt stabilite datele prin calendarul gregorian, în
realitate, toată lumea de pe pământ va respecta ziua Lunii Noi, sabatul și zilele
de sărbătoare, în timpul aceleiași revoluții solare, fiecare începând ziua lor,
în același perioadă de 24 de ore. Cu alte cuvinte, toate țările lumii vor experimenta
sosirea Sabatului și a zilelor de sărbătoare într-o revoluție solară de 24 de
ore pe zi. Astfel, întreaga lume este unită cu adevărat în începerea zilelor
sfinte într-o perioadă de 24 de ore. Folosind această metodă, Linia Datei este
stabilită la nivel mondial în fiecare lună de către Creator.

Metoda de socotire
a Zilei Lunii Noi în funcție de primului crescent vizibil, nu poate uni în mod
constant lumea în celebrarea sărbătorilor astfel încât acestea să înceapă în
aceeași revoluție de 24 de ore ale unei zi. Scriptura ne poruncește să observămSabatul, nu un Sabat. Ce sens ar avea
atunci dacă ar exista mai multe Sabate în aceeași săptămână? Ce sens are dacă Sabatul se celebrează în diferite locații
la o distanță de până la 48 de ore diferență? Doar prin socotirea zilei de după
conjuncţie ca Zi a Lunii Noi poate oricine de pe pământ să observe consecvent o
singură Zi de Sabat.

Această
metodă permite întregii lumi să înceapă Ziua Lunii Noi, Sabatele și Sărbătorile
pe parcursul aceleiași Revoluții Solare ce durează 24 de ore.

Linia
Internațională a Datei…

Linia Internațională a Datei (LID) este pur și
simplu o linie imaginară care a fost concepută de către Conferința
Internațională Meridian din Washington, DC, în octombrie 1884 CE. Conferința a
fost compusă din astronomi și reprezentanți din 25 de țări.¹
Participanții au creat prima LID, fără să ia prea mult în calcul națiunile
insulare care erau despărțite de aceasta. Astăzi, LID realizează un drum în
zig-zag prin Oceanul Pacific, în jurul valorii de 180 ° longitudine, împărțind
practic lumea în două date calendaristice (calculate pe calendarul Gregorian).
Nu există nici un fenomen natural, care  să se întâmplă acolo; cu alte cuvinte, este
complet arbitrară. Amplasarea în acea poziție a LID a fost aleasă datorită
faptului că se situează chiar vizavi de Primul Meridian (un alt concept creat
de om care este complet arbitrar) și de punctul de timp universal coordonat
(UTC) sau Greenwich Mean Time (GMT). De asemenea, aceasta traversează, în cea
mai mare parte oceanul. Timpul și datele sunt conectate împreună în ceea ce
pare a fi un mod ordonat și previzibil, complet detașate de semnificanții din
natură, asemenea unei  mașinuÅ£e  careia îi răsuceşti cheiÅ£a şi îi dai drumul să
meargă . După cum se poate vedea din imaginea din stânga, LID și fusurile orare
ulterioare sunt foarte complexe.² Ele au fost proiectate relativ
recent de către oameni, și locațiile lor sunt în întregime aleatorii. Acesta este
modul în care Iubitorul nostru Creator a lăsat să fie împărțit timpul? Ce spune
Scriptura despre calendar?

Și Elohim a zis: „Să fie luminători în
întinderea cerului, pentru a despărți ziua de noapte; și ei să fie pentru semne
și pentru anotimpuri și pentru zile și ani … (Gen 1,14)

Atunci când se folosește calendarul
Creatorului și ordinea Sa divină a luminătorilor cerești, nimic nu este
arbitrar sau nesemnificativ. Fazele lunii, răsăritul și apusul soarelui, și
chiar poziția stelelor sunt toate relevante.³ Când se utilizează
Calendarul Creatorului, primii zori de după conjuncția Luni-Solară marchează
începutul liniei datei. Zorii se mișcă apoi înainte din acel punct aducând cu ei
întregii lumi Ziua Lunii Noi. Această metodă unește întreaga lume într-o
revoluție solară de 24 de ore, ceea ce nu este posibilă cu orice altă metodă ce
s-ar pute folosi pentru socotirea Lunii Noi. Această metodă le redă soarelui și
lunii guvernarea lor asupra anotimpurilor, sau mô’ēd <H4150 Strong>, lunilor,
sabatelor și sărbătorilor. Dacă metoda „Zorilor de După Conjunctie” ar
fi fost păstrată de-a lungul secolelor de la creațiune, nu ar fi existat nici
un motiv pentru ca omul să creeze o LID. Cu toate ca linia datei lui  Yahuwah (care ar putea fi, de asemenea numită
„linia zorilor”), se schimbă geografic de la o lună la alta, Zorii de
după Conjuncție este o metoda de determinare a Lunii noi ce unește în mod
miraculos întreaga lume, într-o revoluție solară de 24 de ore. (Acesta va fi
discutat mai târziu, de ce Luna Plină nu poate servi la determinarea Lunii Noi.
Consultați secțiunea intitulată „Problemele ce apar la folosirea primei
zile de după Luna Plină”.)

Nu doar că această metodă unește întreaga lume
în observarea Sărbătorilor pe parcursul unei  revoluții solare de 24 de ore, dar nimeni nu
va începe Ziua Lunii Noi la  mai mult de
24 de ore după ce are loc efectiv conjuncția. Remarcabil, este faptul  că există doar 24 de ore de la momentul
conjuncției până când zorii Zilei de Lună Nouă apar în ultima regiune
geografică. Aceasta este o uimitoare mărturie pentru unicitatea și coerența liniei
datei a lui Yahuwah la nivel mondial.

¹
http://www.staff.science.uu.nl/~gent0113/idl/idl_imc1884.htm
²
http://en.wikipedia.org/wiki/File:International_Date_Line.png
³ Poziția
stelelor în raport cu Soarele și Luna în ceea ce privește calendarul biblic reprezintă
un aspect pe care echipa WLC continuă să-l studieze.

Consistența
argumentului: Începutul Zilei în Zori (spre deosebire de, la răsăritul
soarelui)

O zi biblică începe în zori, odată cu prima rază
de lumină, și se termină la amurg, odată cu absența completă a luminii. Într-un
model consistent, luna începe odată cu primi zori, imediat ce luna începe să
lumineze și se termină la conjuncție, atunci când luna este complet lipsită de
lumină. (Imposibilitatea de a observa iluminarea inițială a lunii nu schimbă
realitatea  Ã®nceperii unei noi luni. Primul
crescent vizibil este doar dovada a ceea ce a început să existe imediat după
conjuncția lunii cu soarele.)

Luna
Nouă: Chodesh (H2320)

Cuvântul ebraic pentru „Luna Nouă”
este Chodesh (H2320), care se traduce, de asemenea, prin cuvântul „lună
calendaristică.” Chodesh apare în Scriptură de mai mult de 270 de ori, dar
acesta nu este folosit nici măcar o dată pentru a indica vizibilitatea ei
(adică luna vizibilă, semiluna, etc.). Mai degrabă, cuvântul ebraic care
semnifică observarea  fizică a lunii,
observabilă este yerach (H3391, H3393, & H3394). Yerach este tradus de 28
de ori ca „luna” și de 13 ori ca „lunii”, dar niciodată nu
este folosit pentru a desemna Luna Nouă.

Notă: Există
un cuvânt ebraic pentru „semilună” – śaharōnîm (H7720). Cu toate acestea, este utilizat exclusiv în
legătură cu idolatria păgână (Judecători 08:21 & 26; Isaia 3:18), și nu
este niciodată asociat cu „Luna Nouă” și nici chiar cu
„luna.” Mai multe despre acest lucru mai târziu. Vezi secțiunea de
mai jos, intitulată „Probleme în utilizarea primului Crescent Vizibil.”

Psalmul
81: 3

„Sufla trâmbița la luna plina, în timpul rânduit
[H3677], în ziua solemnei noastre sărbători[H2282].” (Psalmul 81: 3, Biblia
Fidela)

H3677 (keh’-SEH) – Se pare că vine de la
H3680; adică plinătate sau lună plină, adică, sărbătoare: – (timp) hotărât. (dicționarul
Grec -Ebraic Strong) ¹

H2282 (khag) -Acest cuvânt se referă în
special la o „sărbătoare ce se celebrează printr-un pelerinaj.” (Noul
Dicționarul de cuvinte biblice Strong Extins)

Psalmul 81: 3, atunci, ne spune două lucruri:

1. O trompetă (Shofar), urma să fie sunată la
Luna Noua.
2. O trompetă (Shofar), urma să fie sunată la
luna plină, în momentul unei sărbători de pelerinaj.

În context, Psalmul 81 vorbește despre exodul
lui Israel din țara Egiptului. De aceea pare rezonabil să se concluzioneze că,
sărbătoarea de pelerinaj la care se face referire aici este Sărbătoarea Azimilor,
care începe în a 15-a zi a primei luni (în aceeași zi în care copiii lui Israel
au fost conduși afară din Egipt). Unii au sugerat că Psalmul 81: 3 se referă la
Sărbătoarea Trâmbițelor (Ziua Lunii Noi) și Sărbătoarea Corturilor (ce începe
în luna a șaptea pe 15). Acest lucru pare puțin probabil având în vedere
contextul întregului capitol. Cu toate acestea, chiar și această interpretare
plasează luna plină la sfârșitul celei de a doua săptămână la data de 15 a
lunii. Nu există nici o modalitate de a împăca cu sinceritate acest verset cu
prima metodă de socotire a Zilei Lunii Noi 
în funcție de primului crescent vizibil, prima metodă a primului
crescent vizibil plasează, în general, luna plină pe data de 13/14 ale lunii. Recunoscând
a doua zi după conjuncție ca fiind Ziua Lunii Noi plasează, cu toate acestea,
luna plină pe data de 14/15 a lunii, care este în armonie cu Psalmul 81: 3.
Acest lucru este, de asemenea, în armonie cu scrierile lui Philo. A se vedea
„Argumentul istoric” de mai jos. (Trebuie notat aici faptul că există
anomalii ocazionale în comportamentul Lunii, ceea ce înseamnă că sunt momente
când luna nu va deveni 100% completă până în ziua a 16-a lunii calendaristice
lunare. Faceți clic aici pentru mai multe.)

Vă
rugăm să rețineți: Aceasta este o reprezentare ideală
a lunii calendaristice lunare, atunci când este socotită în funcție de prima
semiluna vizibilă sau de primi Zori de după Conjuncție. Deoarece Luna poate
atinge primul pătrar, faza de lună plină, ultimul pătrar și faza conjuncției în
orice moment pe parcursul unei perioade de 24 de ore, și din moment ce
majoritatea (dacă nu toate) calendarele folosesc miezul nopții pentru delimitarea
zilelor, veți vedea uneori faze perfecte  aratate o zi mai devreme sau o zi mai târziu,
făcându-le să nu se alinieze întotdeauna exact. Atunci când se folosește metoda
primei semiluni vizibile, există de fapt mai multe variații (de la o lună
calendaristică  la alta) decât cele
prezentate în descrierea de mai sus, deoarece există mai multe variabile implicate
în determinarea vizibilității precoce a lunii. Metoda zorilor de după conjuncţie
stabilește un model de faze mult mai consistent.

¹ Unii au
sugerat despre keh’seh, bazându-se pe cuvântul de rădăcină (H3680, kâsâh), că
ar trebui să fie tradus ca „luna ascunsă”, spre deosebire de
„lună plină”, ​​ceea ce înseamnă că ar trebui să fie – sunaÅ£i din
trâmbiţă atunci când luna este întuneric (de exemplu, la conjuncţie) pentru a
semnala Ziua Lunii Noi. Chiar și această interpretare este în armonie cu metoda
ce ia în considerare primi zori de după conjuncție.

Geneza 1

Întunericul (un segment de timp real) a
precedat prima zi a săptămânii creațiunii. Altfel spus prima zi a primei luni
din istoria Pământului a fost precedată de întuneric; nici un fel de lumină nu
a precedat acea zi. De ce ar trebui să ne așteptăm ca lunile ulterioare să fie
diferite?

„La început Elohim a creat cerul și
pământul; Și pământul era fără formă și gol şi întuneric era peste suprafața
adâncului. Și Duhul lui Elohim se mișca pe deasupra apelor. Şi Elohim a spus:
să fie lumină și a fost lumină „. (Geneza 1: 1-3)

Ezechel
46: 1 şi Martorii Naturii

Ezekiel 46: 1 stabilește că există trei tipuri
diferite de zile: (1) Ziua Lunii Noi; (2) Zilele de lucru; (3) Zilele de Sabat.

Astfel, spune Yahuwah Elohim: „Poarta
curții interioare care dă spre est să fie închisă în cele șase zile lucrătoare,
dar, în ziua Sabatului acesta va fi deschisă, şi în ziua de Lună Nouă se va
deschide.” (Vezi Ezechiel 46: 1).

Este de la sine înțeles că în natură (creaţie)
au fost delimitate diferitele clase de zile. Atunci când se determină Ziua
Lunii Noi ca începând în zorii de după conjuncţie, descoperim că fiecare tip de
zi este marcată, în general, prin fazele specifice ale lunii: (1) Ziua Lunii
Noi este precedată de întuneric (conjuncția); (2) zilele lucrătoare sunt
precedate de fazele luminoase (excluzând cele patru faze perfecte).¹ (3)
Zilele de Sabat sunt precedate de fazele pătrare(primul şi ultimul pătrat, luna
plină şi luna întunecată). Astfel, această metodă permite identificarea Sabatelor
în mod constant, mult mai ușor și mai practic, în funcţie de iluminarea Lunii.
Se pare că însăși Creația mărturisește această metodă de calculare a Zilei
Lunii Noi.

¹ Semiluna
poate fi de multe ori vizibilă cu ochiul liber  Ã®n Ziua de Lună Nouă (în seara de dinaintea
primei zile de lucru a saptamanii), dar acest lucru nu va fi întotdeauna
valabil.

(II) Argumentul istoric

Inscripția funerară (269 d.Hr.)

Tranzacţia de la calendarul păgân la cel
creştin a fost păstrată pe diferite inscripÅ£ii funerare.  Una dintre cele mai vechi inscripții funerare
creștine datate care a fost descoperită la Roma se referă la dies Veneris (ziua
lui Venus). Ceea ce face ca această inscripție să fie specială este faptul că oferă
atât data din Calendarul Julian cât și  cea din calendarul luni-solar. Datată în jurul
anului 269 d. Hr. ea afirmă:

În consulatul lui Claudiu și Paternus, în
Nonele lui Noiembrie, în ziua lui Venus, şi în ziua a 24-a lunii lunare, Leuces
a aşezat [acest memorial] pentru draga ei fiică, Severa și  Duhului Tău
cel Sfânt. Ea a murit [la vârsta] de 55 de ani, și 11 luni [şi]  10 zile. (E. Dichl, Inscriptiones Latinae
Christianae Veteres, vol. 2, p. 193, # 3391. A se vedea, de asemenea, J. B. de
Rossi, Inscriptiones Christianae Urbis Romae, vol. 1, partea 1, p. 18, # 11.)

„Nonele” lui Noiembrie reprezintă 5
noiembrie, care a căzut în acel an în ziua lui Venus, vineri. În această
lunație, acest lucru corespunde cu ziua a 24-a lunii lunare, sau „Ziua a
doua”, a săptămânii biblice. Examinând datele de aici cu software-ul de
astronomie, descoperim că Ziua Lunii Noi (prima zi a lunii  calendaristice lunare) a fost socotită ca fiind
ziua de după conjuncție.

*Vă
rugăm să reţineţi: De fapt conjuncţia în Roma a avut loc la ora 02:05 (pe 13
octombrie), cu mult înaintea zorilor.  Acesta este motivul pentru care ziua
conjuncției pare a fi ziua 1 și nu ziua 29 sau 30 a lunii calendaristice precedente
(lunație).

Scrierile lui Filon (20 î.H.-50 A. D.)

Filo (un filosof grec de origine evreu din
Alexandria) a trăit înainte, în timpul și după încheierea lucrării pământeşti a
Mântuitorului. Acesta este motivul pentru care credem că el a expus o
înțelegere corectă a calendarului biblic.

Filon din Alexandria (20 î. Hr.-50 d.Hr.), Artist: André Thevet (1502-1509)

În citatul de mai jos, Filon spune că
Sărbătoarea Lunii Noi are loc atunci când Luna începe să lumineze. După cum s-a
menționat anterior, Luna începe să lumineze imediat după conjuncție. Însă noi
nu o putem vedea pe timpul zilei când soarele strălucește, deoarece luna este
acoperită de lumina soarelui care este mai mare. Chiar dacă nu putem vedea luna
imediat după conjuncție, cu toate acestea, nu putem nega faptul că a început
deja o nouă revoluție cu o nouă iluminare. De multe ori, primul crescent
vizibil va fi observat în seara zilei de Lună Nouă, descoperind, privitorului,
noua ei lumină.

„Urmând obiceiul pe care noi l-am adoptat,
vom continua să vorbim despre al treilea festival, cel al lunii noi. În primul
rând, pentru că acesta este începutul lunii, şi începutul numărării timpului
este onorabil. În al doilea rând, pentru că în acest moment nu există nimic în
întreg cerul lipsit de lumină. În al treilea rând, pentru că în acest timp
corpul ceres  cel mai puternic și mai important
oferă o parte din asistența sa, necesară, corpului ceresc ce este mai puțin
important și mai slab; pentru că, la momentul lunii noi, soarele începe să
lumineze luna, cu o lumină care este vizibilă pentru simțurile exterioare, iar
apoi ea afișează propria sa frumusețe privitorilor … „(Philo,  Legi Speciale II, secțiunea XXVI (140 -142), subliniere
originală)

In urmatoarele citate, Philo afirmă în mod
clar că Ziua Lunii Noi urmează conjuncţiei și că lunile sunt calculate de la o
conjuncţie la alta.

„Al treilea [festival] este cel care vine
după conjuncție, şi are loc în fiecare lună în Ziua Lunii Noi.” (Philo, Legi Speciale II, secțiunea XI (41))

„Aceasta este Luna Noua, sau începutul
lunii calendaristice lunare, și anume perioada cuprinsă între o conjuncție și
alta, a cărei lungime a fost calculată cu exactitate în școlile
astronomice.” (Philo, Legi Speciale II, secțiunea XXVI (140)) Notă:
Hendrickson Publishers Ediția (1993) 1854 traducere C. D. Jonge nu are aceleași
informații ca traducerea oferită de Colson. Indiciile arată că conjuncțiile
erau hotărâtoare în desemnarea primei zi a lunii.

Declarațiile lui Philo de mai jos indică
faptul că luna completează configurațiile sale perfecte (adică jumătate lunii
crescânde, lună plină, jumătate lunii în scădere, conjuncţia), la sfârșitul
fiecărei săptămâni. Acest lucru se întâmplă adesea atunci când se socotesc Zorii
după Conjuncţie ca începutul Zilei Lunii Noi

„Din nou, modificările periodice ale
lunii, steaua care are cea mai mare afinitate cu lucrurile de pe pământ, sunt  Ã®n conformitate cu numărul șapte. Iar
schimbările care le face luna în aer, se desăvârșesc în principal, în
conformitate cu propriile sale configurații în fiecare a șaptea zi. În orice
caz, toate lucrurile muritoare, așa cum am mai spus, care îşi trag natura divină
din cer, se deplasează într-o manieră ce tinde să le păstreze în conformitate
cu acest număr șapte. … Prin urmare, în a șaptea zi, Elohim a început să se
odihnească de toată lucrarea Sa pe care a făcut-o. „(Philo, interpretare
alegorică, 1, secțiunea IV (8-9), secțiunea VI (16))

„… Există un principiu  rațional pentru care luna se schimbă la
intervale egale, atât când lumina ei crește cât 
și atunci când scade, șapte miei pentru că  își desăvârșește forma  Ã®ntr-o perioadă de șapte zile, primul pătrar
la șapte zile de la conjuncție;  luna
plină după următoarele șapte zile, iar apoi începe să descrească spre al
treilea pătrar, urmând apoi conjuncția cu soarele când luna este întunecată.
„(Philo,  Legi Speciale I, (178)

Vă
rugăm să rețineți: Aceasta este o reprezentare ideală
a lunii calendaristice lunare, atunci când este socotită în funcție de primii
Zori de după Conjuncție. Deoarece Luna poate atinge primul pătrar, faza de lună
plină, ultimul pătrar și faza conjuncției în orice moment pe parcursul unei
perioade de 24 de ore, și din moment ce majoritatea (dacă nu toate) calendarele
folosesc miezul nopții pentru delimitarea zilelor, veți vedea uneori faze
perfecte ce se arată o zi mai devreme sau o zi mai târziu, făcându-le să nu se
alinieze întotdeauna exact. Astfel, aveţi nevoie să verificaţi timpul
conjuncţiei corelat pentru zona în care locuiţi.

Mai jos, este confirmată interpretarea noastră
de declarațiile anterioare ale lui Philo. Aici, Filon afirmă că luna ar trebui
să fie plină, la sfârșitul celei de a doua săptămână (adică în a 15-a zi a
lunii lunare). Notă: Atunci când Ziua Lunii Noi se socotește  ca fiind prima zi de după conjuncție, Luna va
fi plină pe 14 sau 15 a lunii.

„Căci se spune în Scriptură: În ziua a
zecea a acestei luni fiecare dintre ei să ia o oaie în conformitate cu casa
lui; cu scopul ca din  a zecea zi să se
consacre  lui [Elohim] sacrificiile, păstrate
în suflet;  a zecea zi este iluminată în  proporÅ£ie de două treimi, până când  este schimbată în întregime  Ã®n fiecare parte, și va căpăta o strălucire
cerească ca strălucirea lunii pline, 
căci ajunge la deplina sa strălucire la sfârșitul celei de a doua
săptămânii. . . ” (On Mating with the Preliminary Studies, Section XIX,
(106))

„Și această
sărbătoare este începută în a cincisprezecea zi a lunii, în mijlocul lunii, în
ziua în care luna este plină de lumină, în consecință, în providența Sa Elohim
având grijă  să  nu existe nici un întuneric în aceea zi.
„(Philo, Legile speciale II, Festivalul al cincilea, secțiunea XXVIII
(155))

Acest lucru este în armonie perfectă cu
Psalmul 81: 3. (A se vedea „Argumentul biblic” de mai sus.)

_______________________________________________________

 

• Probleme ce apar când se utilizează Primul Crescent Vizibil (Click pentru a extinde.)

• Dacă se utilizează metoda primei semiluni
  vizibile, este imposibil ca întreaga lumea să înceapă în mod constant
  sărbătorile în timpul aceleiași perioade de 24 de ore.
• Nu este în concordanță cu principiile care
  guvernează parametrii biblici ai unei zile.
• Chodesh, cuvântul ebraic pentru „Lună Nouă” este folosit în
  Scriptură de mai mult de 270 de ori, dar  nici măcar o dată nu este folosit pentru a
  indica ceva ce trebuie văzut (adică luna vizibilă, semiluna, …). Cuvântul
  ebraic pentru „semilună,” śaharōnîm, este folosit în mod exclusiv în
  legătură cu idolatria.
• Nu este în armonie cu Psalmul 81: 3
• Nu este  Ã®n armonie cu Geneza 1
• Nu este în armonie cu mărturia Naturii (Creației)
• Nu este în armonie cu scrierile lui Philo,
  un contemporan al Mântuitorului nostru (20 Î.H.-50 d.Hr
• Informații suplimentare de luat în considerare

Legături cu Babilonul

„Luna babiloniană începea cu prima semilună
vizibilă, iar in secolul al 8-lea î.e.n. astronomii au raportat că exista încă
această practică importantă pentru regii asirieni. . . . Denumirile lunilor la
babilonieni erau Nisanu, Ayaru, Simanu, Du’uzu, Abu, Ululu, Tashritu,
Arakhsamna, Kislimu, Tebetu, Shabatu, Adaru. Luna Adaru II a fost intercalată
de șase ori în ciclul de 19 ani, dar niciodată în al 17-lea an al ciclului,
când era introdus Ululu II. Astfel, calendarul babilonian, până la sfârșit a păstrat
un vestigiu al bipartiției originale a anului în două sezoane, la fel cum
lunile babilonienilor au rămas cu adevărat lunare și începeau  în seara când Luna Nouă  devenea vizibilă la primul crescent. Ziua
începea la apusul soarelui „ (Http://www.webexhibits.org/calendars/calendar-ancient.html)

Trebuie recunoscut faptul că un  lucru devenit  obicei în Babilon, nu înseamnă că este greșit.
Cu toate acestea, este cu siguranță demn de remarcat faptul că obiceiul
babilonian socotea luna nouă imediat după prima semilună vizibilă. Nu este
deloc puțin probabil ca evreii, cândva după primul secol, să fi adoptat această
metodă în locul calculelor biblice, la fel cum au adoptat practica babiloniană,
nebiblică  de a începe ziua la apusul
soarelui, precum și preluarea numelor babiloniene ale lunilor.

Pasajele de mai jos condamnă în mod clar
cinstire semilunii, care era în mod evident un obicei printre națiunile păgâne.
Pentru a fi corect, acest lucru nu descalifică în mod automat metoda primei
semiluni vizibile de calculare a Zilei Lunii Noi, dar trebuie să fie luat în considerare
atunci când sunt cântărite  dovezile în mod onest.

Zebah şi Ţalmuna au zis: „Scoală-te tu însuţi şi
ucide-ne! Căci cum e omul aşa e şi puterea lui.” Şi Ghedeon s-a sculat şi a
ucis* pe Zebah şi Å¢almuna. A luat apoi lunişoarele de la gâtul cămilelor lor.BărbaÅ£ii lui Israel au zis
lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci
ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.”Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste
voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul* va domni peste voi.” Ghedeon
le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: daţi-mi fiecare verigile de nas pe care
le-aÅ£i luat ca pradă.” (Vrăjmaşii aveau verigi de aur, căci* erau
ismaeliÅ£i.) Ei au zis: „Ţi le vom da cu plăcere.” Şi au întins o manta, pe
care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase. Greutatea verigilor de aur
pe care le-a cerut Ghedeon a fost de o mie şapte sute de sicli de aur, afară delunişoare, de cerceii de aur şi de
hainele de purpură pe care le purtau împăraţii Madianului şi afară de
lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor. (Judecatori 8: 21-26)

Cercei semilunari, 2500-2400 î. Hr.; Descoperite la ” Săpăturile arheologice de la Marea Groapă a MoarÅ£ilor,” Ur, Mesopotamia

„Dovezile arheologice relevă utilizarea
comună a ornamentelor în formă de disc sau de soare, semilună inversată ca un
simbol al zeiței Ishtar-Astarteea, purtate de femei sau de animale pentru a
creste fertilitatea lor (Judecători. 8:21).” (New Bible Dictionary, Article „Amulets,” p.34)

 ÃŽn ziua aceea, יהוה va scoate
verigile care le slujesc ca podoabă la picioare şi sorişorii, şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi
maramele; legăturile de pe cap, lănÅ£işoarele de la picioare şi brâiele,
cutiile cu mirosuri şi băierele descântate; inelele şi verigile de la nas; hainele
de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile; oglinzile şi
cămăşile subţiri, turbanele şi maramele uşoare. (Isaia 3: 18-23)

Cuvântul ebraic (H7720 – śaharōnîm), tradus
aici ca „semilună”, se găsește doar de trei ori în Scriptură și este
folosit numai în legătură cu idolatria păgână (Judecători 08:21 & 26; Isaia
3:18). Acest cuvânt nu este asociat cu „Luna Nouă” și nici chiar cu
„luna”. Nici unul dintre autorii inspirați ai Scripturii nu au
folosit  cuvântul śaharōnîm când au scris
despre sărbătorile hotărâte prin Lege  sau despre lunile anului.

„Semiluna era o amuletă favorită printre
multe popoare din Asia de Vest, și aceasta reprezenta pentru ei forța și
protecția lunii în creştere și nu  a
lunii în scădere.” (Amulets and
Superstitions, E. A. Wallis Budge, p.213)

„Înainte ca Iacov să meargă la Betel să
se înfățișeze înaintea lui Yahweh a cerut întregului său popor să îi predea
” dumnezeii străini „și cerceii (adică amuletele în formă de
semilună), și el le-a ascuns sub stejarul care era în Sihem [ Genesa 35: 4]
„. (Idem, pag. 214)

Este demn de remarcat faptul că Sin, unul
dintre principalii zei ai Babilonului, este reprezentat printr-o semilună.

„Pe sigilii cilindrice, el [Sin] este
reprezentat ca un om bătrân cu o barbă care curge și simbolul semilunii….
Cultul zeului-lună a fost răspândit în alte centre, astfel încât templele lui
se găsesc în toate orașe mari din Babilonia și Asiria.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Sin_(mythology))

 

Închinarea la zeul Sin a fost de asemenea,
răspândită în Arabia zilelor lui Mohamed. În consecință, în ziua de azi, Islamul
venerează semiluna. Multe religii cu rădăcini
babiloniene venerează semiluna (adică romano-catolicismul, hinduismul,
budismul, etc.). 

Practicile idolatre ale religiilor păgâne,
înrădăcinate din Babilon, vin în opoziție totală cu avertizările date de
Yahuwah poporului Său.

Luați seama, ca nu cumva ridicându-vă ochii
spre cer, și văzând soarele, luna și stelele, adică toată oștirea cerului, să
vă simțiți conduși să vă închinați înaintea lor și să le serviți, celor pe care
Yahuwah Eloahul tău, le-a dat tuturor popoarele de sub întreg cer ca moștenire.
(Vezi Deuteronom 04:19).

Aproximativ cu 600 de ani înainte de nașterea
Mântuitorului nostru, Yahuwah i-a certat pe locuitorilor lui Iuda prin profetul
Ieremia pentru comportamentul lor idolatru, care  includea facerea de prăjituri în formă de
semilună ca ofrandă pentru „regina cerului.” Din păcate, bărbații lui
Iuda, nu au ascultat avertizarea lui Ieremia, crezând că practicile lor
idolatre erau sursa prosperității lor.

„Dar, de când am încetat să ardem tămâie
împărătesei cerului, și să îi turnăm jertfe de băutură, ne-au lipsit toate
lucrurile, și au fost nimiciți de sabie și de foamete. Și oare când ardeam
tămâie împărătesei cerului și îi turnam jertfe de băutură, îi făceam  turte pentru a ne închina ei, și îi turnam
jertfe de băutură,  era fără bărbații noștri?” (Ieremia 44: 18-19)

„Pentru închinarea adusă ei – decât, doar
o simplă reprezentare a imaginii ei. Prăjiturile erau făcute în formă de
semilună pentru a reprezenta luna. .” (Barnes
Commentary)

Prăjiturile în formă semilunară erau daruite lunii”. (Jamieson-Fausset-Brown
Commentary)

De-a lungul Scripturii, venerația semilunii
este menționată în mod exclusiv în legătură cu idolatria și adoptarea de către
Israel a practicilor păgâne.