În mod frecvent  este
pusă întrebarea, „A permis Yahuwah cu adevărat ca Sabatul Său să se piardă?”
Răspunsul dat în Plângeri 2:6 este: da. „Yahuwah a făcut ca sărbătorile solemne
(mo’edim) și sabatele să fie uitate în Sion.”

Această temă este aprofundată în Osea, capitolul doi. Aici
Yahuwah aseamănă poporul Său cu o soție necredincioasă care a plecat curvind
după alți iubiţi. Poporul lui Yahuwah au fost o mireasă infidelă Stăpânului său.
Profeția lui Osea se aplică poporului lui Yahuwah din zilele noastre. Ne place să
cităm făgăduinţele frumoase din a doua jumătate a acestui capitol, astfel cum
se aplică oamenilor lui Yahuwah. Aceste promisiuni sunt prețioase. Cu toate
acestea, ele trebuie să fie privite în context; aceste făgăduinţe sunt făcute
logodnicei lui Yahuwah care I-a fost necredincioasă. Prin urmare, pedeapsa
este: „Voi face ca toată bucuria ei să înceteze, zilele ei de sărbătoare,
lunile ei cele noi, și sabatele ei și toate sărbătorile ei solemne.”
(Versetul 11)

„Lunile noi”  sunt o referire clară la calendarul prin care
sunt calculate sabatele, la fel ca și în Isaia 66:23: „Și se va întâmpla, că de la o lună
nouă la alta și de la un Sabat la altul, va veni orice făptură să se închine
înaintea Mea, zice Yahuwah.” Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a
folosit acest text pentru a dovedi că Sabatul va fi păstrat pe noul pământ. Mai
mult decât atât, acest text arată spre calendarul ce va fi utilizat în veşnicie,
deoarece pe calendarul gregorian solar, păgân,  lunile noi nu sunt în concordanţă cu începutul
lunilor calendaristice.

Prin compromisul cu păgânismul că ekklesia creștină timpurie
a pierdut puritatea sa apostolică. Acest lucru a deschis porțile tuturor
amăgirilor lui Satana. Prin faptul că nu a valorificat și păstrat adevărul,
poporul lui Yahuwah l-a pierdut. Atunci când adevărul cerului nu este prețuit
așa cum ar trebui să fie, Yahuwah îl ascunde; El face ca acesta să fie uitat.

Osea 2: 14 dezvăluie chiar modul în care l-am părăsit pe Soțul
nostru ceresc. Prin faptul că am luat numele lui Baal în gurile noastre și am
lăsat ca închinarea la Baal să ne organizeze viaţa.

De aceea, iată, o voi ademeni și o voi aduce în pustie, și voi
vorbi cu mângâiere inimii ei. . . Și se va întâmpla în acea zi, spune Yahuwah,
că tu mă vei numi  Iși; ¹ şi nu
mă vei mai numi  Baali.²
Fiindcă voi lua numele Baalilor din gura ei, și nu vor mai fi amintiţi după
numele lor . Și în acea zi voi face un legământ pentru ei. . . Și te voi logodi
cu Mine pentru totdeauna; da, te voi logodi cu mine în dreptate și în judecată
și în bunătate și îndurare. Chiar în credincioşie te voi logodi cu Mine, și vei
cunoaște pe Yahuwah. . . Și voi spune celor ce nu erau poporul meu, Tu ești
poporul Meu; Și ei vor zice:Tu ești Eloahul meu.³

Dacă „fiecare dintre profeții din vechime au vorbit mai
puțin despre timpul lor şi mai mult despre al nostru, astfel încât profețiile  lor sunt în vigoare pentru noi,” ⁴
atunci este vital să privim acest pasaj în lumina împlinirii în lumea modernă.
Nimeni nu pretinde a fi încă închinător la Baal. Versetul 17 dă un indiciu asupra
lucrului în care îşi are împlinirea: ” Fiindcă voi lua numele Baalilor din
gura ei, și nu vor mai fi amintiţi după numele lor ” Zilele din  săptămână: Duminică, Luni, Marți, etc, sunt
numite după zeii planetari.

Este un fapt curios în istoria calendarului păgân, că săptămâna
planetară a început inițial cu ziua lui Saturn (dies Saturni). Aceasta a fost
cea mai importantă zi a săptămânii. Acesta a fost urmată de ziua Soarelui (dies
Solis), ziua Lunii (dies Lunae) etc. Păgânii s-au închinat celor șapte zei
planetari în ordinea în care au crezut că acele planete orbitau în raport cu
pământul. Ei credeau că Saturn era cea mai departe de pământ, astfel încât
acesta a deținut o poziția proeminentă ca şi importanță, ea fiind prima zi a săptămânii
planetare.⁵

În acest calendar roman descoperit în Băile lui Titus,⁶
zilele păgâne ale săptămânii planetare sunt reprezentate prin desene cu cei
șapte zei planetari. Prima zi era cea a lui Saturn, ziua pe care Sabatarienii
au presupus că corespunde celei de-a șaptea și ultimei zi a săptămânii biblice,
Sabatul. Abia mai târziu  zilele săptămânii
au fost rearanjate cu Duminica drept prima zi și ziua lui Saturn cea de-a
șaptea. Cele douăsprezece semne ale zodiacului pot fi văzute în cercul din
mijloc, și reprezentau cele douăsprezece luni ale anului, dintre care șase erau,
de asemenea, numite după zei păgâni.⁷

Lunile anului Gregorian, și zilele săptămânii planetare sunt
ireparabil păgâne. La acest lucru se referă pasajul din Osea. Când creștinii îşi
planifică  viața și zilele lor de
închinare folosind un calendar păgân, planetar, numele Baalilor sunt purtate în
gură. Este imposibil să găsim Sabatul biblic corect pe un calendar gregorian păgân,
și în acest fel Creatorul este uitat.

Prin restabilirea cunoașterii adevărului cu privire la
calendarul Său de către generația finală, Yahuwah îi conduce spre evlavia
iniţială. El spune: ” De aceea, iată, o voi ademeni și o voi aduce în
pustie, și voi vorbi cu mângâiere, inimii ei.” Ce pustie? Răspunsul se
găsește în Apocalipsa 12. Aici este oferită o descriere a ekklesiei adevărate,
Mireasa lui Hristos, ca o femeie care trebuie să fugă în pustie.⁸
„Și femeia a fugit în pustie, unde are un loc pregătit de Yahuwah, ca ei
să o hrănească o mie două sute șaizeci de zile”. (Versetul 6)

Atunci când ekklesia pură a acceptat practicile păgânismului,
lunga noapte a Evului Mediu a căzut peste ea. Adevărata ekklesie a fugit în
pustie și acolo, după ce au experimentat pustiirea care vine prin acceptarea
altor iubiţi, Yahuwah a început să o ademenească iarăşi. Reforma protestantă a
început restaurarea luminii care fusese pierdută. ” Adevărul însă
înaintează şi noi trebuie să umblăm în această lumină crescândă..”⁹
Tatăl nu va avansa mai repede decât poate să Îl urmeze poporul Său. Încă din
zilele Reformei protestante, Yahuwah a „ademenit-o” pe Mireasa Lui
(ekklesia) înapoi la El, câștigându-i inima ei pentru Adevărata Dragoste,
arătându-i minunata Sa dragoste și grija faţă de ea.¹⁰

Cunoașterea Sabatului Luni–solar este acum restaurat în
ekklesia rămăşiţei. Această înțelegere ar trebui să corecteze orice idee preconcepută
asupra timpului de necaz. O credință împărtășită atât de adventiştii de ziua a
șaptea liberali cât  și de cei conservatori
este faptul că guvernul Statelor Unite va fi  primul care va face o imagine fiarei (Biserica romano-catolică). În termeni simpli: toți sunt în aşteptarea
unei legi duminicale. Ținând cont de faptul că Ellen White a scris Marea luptă astfel
încât „să urmărească istoria controversei din veacurile trecute, și mai
ales să o prezinte astfel încât să reverse  lumină asupra luptei ce se apropie rapid
„¹¹ este posibil ca legea duminicală să vină iarăşi deghizată
într-o lege de schimbare a calendarului?

Gandiţi-vă la asta. Ținta principală a lui Satana sunt
păzitorii Sabatului. Toată lumea știe despre legile duminicale de la vremea
sfârşitului și toţi au presupus că acestea vor lua forma unor legi duminicale.
Dar dacă aţi fi în locul lui Satana, iar  inamicul dumneavoastră nr 1 s-ar aștepta la
împlinirea planului tău de atac, nu ai încerca să-l aduci la împlinire fără o notificare
prealabilă a acestuia? Ellen White i-a avertizat pe credincioși să fie
conștienți de mijloacele lui Satana. De îndată ce oamenii devin conștienți de
un anumit procedeu, tatăl minciunilor demarează un nou sistem. Este extrem de
important ca ekklesia de astăzi să cunoască sistemele   înșelătoare ale lui Satana, deoarece ultima
generație este încărcată cu o
misiune specială; o misiune pe care Satana vrea cu disperare s-o împiedice:

Cei ce vor fi din tine, vor zidi iarăși pe dărâmăturile
străvechi: vei ridica temeliile multor generații; și vei fi numit, Dregător de
spărturi, Cel ce face țara bună de locuit  (Isaia 58: 12)

De asemenea, Hristos Însuși, cu puțin timp înainte de moartea
Sa, se face referire la acest grup special de oameni. Ultimul capitol al
ultimei cărți din Vechiul Testament conține acest îndemn:

Aduceți-vă aminte de legea lui Moise, robul Meu. . . cu
statutele și judecățile. Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a
veni ziua cea mare și înfricoșată a lui  Yahuwah: El va întoarce inima părinților spre copii, și inima
copiilor spre părinții lor, ca nu cumva să vin și să lovesc pământul cu blestem
(Maleahi 4: 4-6)

Ucenicii au știut această profeție. După schimbarea la faţă a
lui Hristos când Moise și Ilie au apărut cu El, Petru, Iacov și Ioan i-au pus această
întrebare: „De ce spun cărturarii că Ilie trebuie să vină întâi?”¹²Cu alte cuvinte „Dacă eşti cu adevărat Mesia aşa cum credem noi, de
ce  trebuie să vină întâi Ilie? „

Răspunsul  lui Yahushua este foarte intrigant.

Iar Yahushua a răspuns și le-a zis: „Ilie într-adevăr va
veni mai întâi, șă așeze din nou toate lucrurile. Dar vă spun vouă că Ilie a
venit deja, iar ei nu l-au cunoscut, ci i-au făcut ce au vrut. Tot așa are să sufere
şi Fiul omului din cauza lor. ” Atunci ucenicii au înțeles că le vorbise
despre Ioan Botezătorul.¹³

În acest dialog, ucenicii și Hristos se referă la profeția
lui Maleahi, care  promitea venirea lui
Ilie, înainte de „ziua cea mare și înfricoșată a lui Yahuwah.”
Ucenicii au presupus că le-a vorbit numai despre Ioan Botezătorul, dar, de
fapt, „[Yahushua] face o distincție între Ilie, care trebuie încă să vină,
și Ioan, care a venit deja (Matei 17:11).” ¹⁴

Ilie, care era încă în viitor în ziua lui Hristos, va face un
lucru foarte important: el va „restaura toate lucrurile.” (Versetul
11)  Ce lucruri restaurează? Răspunsul se
găsește din nou în Maleahi 4: „Aduceți-vă aminte de legea lui Moise cu statutele
și judecăţile….” (Versetul 4) Restauratorii spărturilor vori restabili
legea lui Moise: statutele sale, judecăţile și principiile calendarului.

Mulți oameni presupun că acest cuvânt „statut” se
aplică strict jertfelor care au fost înlăturate la cruce. Cu toate acestea, o cercetare
atentă a Scripturii arată că termenul „statut” nu este folosit niciodată
cu aplicaţie la aducerea unei jertfe. Pe de altă parte, apar frecvent
următoarele expresii: „va fi un statut pentru totdeauna”, „va fi
un statut perpetuu,” și „aceasta va fi un statut veşnic”.

Lucrarea de restaurare și de reformă desfășurată de exilații ce
s-au repatriat, sub conducerea lui Zorobabel, Ezra, și Neemia, prezintă o
imagine a unei lucrări de restaurare spirituală, care urmează să aibă loc în
zilele de încheiere ale istoriei acestui pământ. . .

Restaurarea spirituală pentru care lucrarea adusă la
îndeplinire în zilele lui Neemia era un simbol,  este prezentată în cuvintele lui Isaia: „Ei
vor zidi iarăşi vechile ruine,  vor
ridica pustiriile de mai înainte, și vor repara cetățile risipite”
„Cei ce vor fi din tine, vor reconstrui locurile vechi, risipite, vei
ridica temeliile multor generații, și va fi numit Dregători de spărturi, Restauratorul
cărărilor de locuit”. (Isaia 61: 4; 58,12).

Profetul descrie aici un popor care, într-un timp de depărtare
generală faţă de adevăr și dreptate, caută să restabilească principiile care
stau la baza regatului lui [Yahuwah]. Ei sunt reparatorii încălcărilor ce a
fost făcute în legea [lui Yahuwah] – zidul pe care El l-a pus în jurul celor
aleși ai Săi pentru protecția lor, căci supunerea față de preceptele de
dreptate, adevăr și puritate le va fi o protecție permanentă.

În cuvinte inconfundabile profetul subliniază lucrarea
specifică a acestui popor al  rămășiței care
construiește zidul. „Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, de la a
îţi face plăcerea în ziua Mea cea sfântă; şi vei numi Sabatul o desfătare, Sabatul
sfânt al lui Yahuwah, demn de onoare şi îl vei cinsti, nefăcând propriile tale
căi, nici  găsind propria plăcere, nici
vorbind propriile tale cuvinte, atunci te vei putea desfăta în Yahuwah, și te
voi face să călăreşti pe înălțimile pământului, și te voi hrăni cu moștenirea
tatălui tău Iacov, căci gura lui Yahuwah a vorbit. ” (Isaia 58:13, 14.)

În timpul sfârșitului fiecare instituție divină trebuie să
fie restaurată. Spărtura făcută în lege în momentul în care Sabatul a fost
schimbat de către om, trebuie să fie reparată. Rămășița poporului [lui Yahuwah],
stând în fața lumii ca reformatori, trebuie să arate că legea [lui Yahuwah]
este fundamentul oricărei reforme durabile și că Sabatul poruncii a patra este
să stea ca un memorial al creației, un memento constant a puterii lui [Yahuwah].
În linii clare, distincte ei trebuie să prezinte necesitatea ascultării de
toate preceptele Decalogului. Constrânşi de dragostea lui Hristos, ei trebuie
să coopereze cu El în construirea locurilor pustii. Ei trebuie să fie dregătorii spărturii, restauratorii căilor de locuit.¹⁵

Oamenii lui  Yahuwah
astăzi trebuie să restabilească „fiecare instituție divină”,
​​inclusiv calendarul Său, astfel încât frumusețea Legii Sale să poată fi arătată
în fața lumii.

____________________________________________________________

Conţinut asemănător:

• Bătălia Armaghedonului
• Taina Babilonului:Originile lui
  Saturn
• Constantin I și Hillel II: Doi Oameni
  Care Au Înșelat Întreaga Lume
• În Apărarea Sabatului Lunar Partea I,Partea 2,Partea
  3
• Panglicăria Sâmbetei:Ascunderea
  Sabatului Partea 1,Partea 2

¹ Soţul meu

²Domnul, un titlu generic pentru
Dumnezeu sau Baal.

³Osea 2:14, 16-20, 23

⁴3SM 338

⁵ pentru un studiu aprofundat vedeţi
cum păgânii atribuiau fiecărei dintre cele 24 de ore ale zilei un zeu planetar
bazându-se pe presupusa poziție a acestora faţă de pământ, consultați cartea  How Did Sunday Get It’s Name? by Robert L.
Odom, Southern Publishing Association, 1972. 

⁶ R. L. Odom, How Did Sunday Get It’s
Name?, Southern Publishing Association, 1972. 

⁷ Iulie și August au fost numite după
Julius Caesar (care a stabilit calendarul iulian) și Augustus (împăratul roman
menționat în Luca 2: 1-7) Septembrie, Octombrie, Noiembrie și Decembrie îşi au
denumirea de la cuvintele: „a șaptea”, „a opta” ,
„nouă”, și respectiv „a zecea”,  întrucât calendarul roman inițial începea cu
luna martie.

⁸ O femeie este întotdeauna simbolul
unei biserici. O curvă este o biserică coruptă; o femeie curată este adevărata
biserică [ekklesia].

⁹ E. G. White, Sfaturi pentru editori,
33.

¹⁰ Apocalipsa 12: 1 oferă o fascinantă
descriere simbolică a bisericii adevărate. Ea stă în picioare pe Lună.
Picioarele sunt un simbol al posesiei (vezi  Iov 1: 7 și Rut 4: 7 şi 8). Semnificația
acestui text este foarte frumos: biserica este încă o dată în posesia
cunoștinței adevăratului Sabat și ea oferă o fundație inatacabilă.

¹¹Ellen G. White, Marea Luptă, xi,
sublinierile.

¹² Matei 17:10

¹³ Matei 17: 11-13

¹⁴ Hebrew-Greek Key Word Study Bible,
KJV,note de subsol pentru Maleahi 4, de Spiros Zodhiates.

¹⁵ 
E. G. White, Profeţi  şi Regi,
677-678, subliniere adăugată.